Nu am văzut niciodată Parisul. În urmă cu exact zece ani, văru-meu locuia la Paris cu familia și m-a invitat să merg la ei. Pe vremea aia mi-era teamă rău de avioane, așa că am vorbit cu prietena mea să mergem împreună. Ne-am luat bilete de avion cu vreo lună și ceva înainte, am vorbit cu mama să stea cu fetele, urma să stăm cinci zile la Paris, eram foarte bucuroasă. Apoi lucrurile s-au precipitat în viața mea, mi-am schimbat jobul, așa că nu am mai putut pleca în vacanță, nimeni nu te angajează și îți dă concediu imediat după, aveam un post cu răspundere, așa că am renunțat la plecare, era singura alegere posibilă atunci. Prietena mea a plecat singură, a văzut Parisul, eu am stat acasă și am muncit. M-am bucurat din suflet pentru ea.
De atunci, am trecut cîteva ori prin Paris, de la un aeroport la altul, dar niciodată nu am și stat. Am zis că îl voi vedea cînd va veni vremea. Nu mi-am imaginat că vremea aia va fi o lansare. Și nici că voi scrie o carte care mă va purta prin atîtea locuri minunate.
Joi zbor spre Paris, pentru ca vineri să lansez Orbi alături de Tatiana Țîbuleac și Cristina Hermeziu, la Espace 33. Aici e evenimentul de Facebook, cu toate detaliile. Dacă sunteți în zonă, din inimă m-aș bucura să ne vedem acolo, să stăm de povești, mai ales că sunt flancată de trei femei minunate, a treia fiind Lea, fără de care întîlnirea asta nu ar fi avut loc. Inutil să spun cu ce bucurie și nerăbdare aștept plecarea asta.
Nu știam anul trecut pe vremea asta, cînd corectam și refăceam de zor la ea, cîte bucurii felurite îmi va aduce cartea asta. Încă nici nu le pot contabiliza, atît de multe și de diferite au fost și continuă să fie. Unele dintre ele arată așa, căci zilnic continuu să primesc mesaje:
Înainte să plec, mai las aici un video făcut la lansarea de la Timișoara de Daniela Rațiu și Alexandru Manderseit, un mix de imagini și poezie citită de mine, din cele două volume O să mă știi de undeva și Efectul pervers, totul în atelierul prietenei mele Ioana Palicica, artist vizual.
