era una din nopțile alea în care te miri că n-a murit nimeni. în care te miri că n-ai murit tu, mai ales, trezită dintr-un vis în vis în care erai prinsă sub gheața unui rîu și în același timp și deasupra. și te gîndești la moartea ta. și știi că tu vei muri tînără, vei muri aproape, vei muri de tot, de tot.
iar asta te bucură în loc să te sperie. ca în celălalt vis în care aflai că ești bolnavă incurabil și zîmbeai, netemătoare, carevasăzică mor, în sfîrșit. mor.
după moartea ta, te vor îngropa, dar nu în pămînt ci în necrologuri, toți prietenii tăi de pe facebook vor scrie pe peretele lor despre tine, vor scrie RIP, că ai fost așa și pe dincolo, se vor da șocați și îndurerați, vor depune flori virtuale la capul unui cadavru virtual, vor da share și like.
după moartea ta, vor folosi fiecare cadru filmat, vor face filmulețe cu cadre scurte, rapide, fără să știe că viața ta n-a fost cut/cut ca o știre ci scene lungi, dureroase, ca într-un film de Kurosawa, că ai trăit cu senzația că ești filmată neîncetat cu o cameră în ralanti, cînd conduci, cînd te dezbraci și intri la duș, cînd te speli pe dinți, cînd scrii în pat cu laptopul pe genunchi, cînd plîngi. și de asta, fiecare gest e impecabil, fiecare postură studiată, ești frumoasă și cînd ar trebui să fii urîtă.
după moartea ta, se vor strînge la capul tău toți bărbații care te-au iubit, care nu au știut să te iubească, care te-au părăsit, pe care i-ai alungat, se vor aduna cu toții și se vor suspecta unii pe alții, își vor da mîna și se vor preface că te-au cunoscut superficial, că nu sunt personaje în textele tale, că nu sunt, pur și simplu, acolo, decît întîmplător.
după moartea ta, trei zile vînzările o să crească cît să îți iei o urnă luxoasă, de argint vechi filigranat, ca un pocal de împărtășanie.
după moartea ta, te vor uita cu toții. te vor uita aproape, te vor uita de tot, de tot.
era una din nopțile alea.
(acest text face parte din volumul efectul pervers, apărut în 2015 la editura Herg Benet)