jurnal, 7 septembrie 2009
s-a strecurat încet, să nu mă trezească, în patul meu. se lipește strâns de mine. deschid încet ochii și mă umplu de o bucurie pe care nu ai cum să o înțelegi până nu ai zămislit la rândul tău, un boț de carne. are ochii umflați de somn și e atât de frumoasă de poți înnebuni. mă uit la ea cu nesaț, sunt îndrăgostită de ea, o trag spre mine și o cuprind peste trupșorul mic și bronzat și o zăpăcesc cu pupături. îmi zice, ghidușă, țăcănită, cum e ea: mămucă, am venit la tine să avem un moment de afecțiune, și se strânge ca un pui de cățel înfrigurat în mine, cu ochi umezi, care cerșesc afecțiune. îmi vine să râd, dar sunt și înduioșată, aș plânge de dragul ei și de fericirea că o am. adormim îmbrățișate, în timp ce eu îi mângâi fruntea frumoasă.
– tu ești un copil fericit?
– da, mămucă! iar când spune mămucă se strâmbă și e ușor ironică, dar și ludică.
fetița mea cea mică are ochi negri, mari, care îi râd și joacă în cap și păr lins, de parcă și l-ar întinde cu placa. are pielea smeadă și buze pline, frumoase. e deșteaptă și are replici de adult, care te blochează. e de-o ghidușie leșinătoare, te face să îi cedezi aproape instant. uneori, dimineața, când se trezește, are părul puțin umflat, de la somn. se studiază în oglindă și izbucnește: doamne, arăt ca o contabilă!!! și se prăbușește de râs. îi place să se joace cu apa, poate sta în cadă ore în șir, iar când vin să o scot îmi spune serioasă: mama, tu nici nu știi ce își doresc copiii. copiii nu vor decât să își trăiască viața! într-o zi o să facem caietul ăla, cum zice aia mare, în care să notăm deșteptăciunile lu sor-mea. ca aia când coboram Predealul și sor-sa a întrebat dacă mai sunt multe curbe și ea a zis: așa e viața asta, o curbă continuă.
cândva, fetița mea cea mică va fi o femeie minunată. o ghicești deja, cocon din care fluturele care este va izbucni deplin, uluitor.
jurnal, 14 noiembrie 2013
Așa arată prima pagină html făcută cu mânuțele ei de bigudiu mic. Normal că am plâns. Apoi am dormit împreună. Ce dacă are 12 ani și 9 luni e și e domnișoară deja?
De ce te iubesc?
Pentru că în zâmbetul tău se regăsește și al meu. Pentru că fericirea ta înseamnă și a mea, pentru că ăsta nu e târg, e certitudine. Te iubesc pentru fiecare minut petrecut împreună, pentru fiecare ceartă, pentru tot. Pentru toți anii în care ai încercat să faci să îmi fie mie bine, pentru că încă o faci. Te iubesc pentru că mă asculți, cu toate că eu nu o fac. Pentru că mă înțelegi, cum aș vrea și eu să mă înțeleg. Pentru că încă ești cea mai tare mamă din partea asta de galaxie. Pentru că părerea ta despre mine nu s-a schimbat, chiar dacă nu am făcut cele mai la locul lor lucruri. Pentru că ziua mi-ar fi urâtă fără zâmbetul ăla de dimineață. Pentru că ești ceea ce ești, pur și simplu. Pentru că alături de tine viața e minunată: nu știu ce m-aș face fără tine.
