Sunt fericită și prea mîndră posesoare a 2 (două) bucăți fiice. Una bucată artistă, pictoriță, 16 ani jumate, 10 cm mai înaltă decât mine, sensibilă, frumoasă și așa de dășteaptă că în secunda cînd se apucă să vorbească tac profesorii, vexați. A doua bucată, 13 ani luna asta, ludică, ironică, frumoasă, dășteaptă cu spume și foarte drăcoasă. Obligațurile mele. Motivul (cel puțin unul din ele) pentru care au fugit bărbații de mine ca dracul de tămîie. Și pentru care mă trezesc eu dimineața.
Pînă nu ai propriul copil, nu înțelegi cum vine asta. Cum un boț de carne devine brusc mai important decît tine însuți/însăți. Cum instinctul de conservare se repliază și se neagă, pentru a activa alte instincte. Și dacă tot nu înțelegi, mai bine taci. Mai bine nu dai sfaturi colportate din articole cu titluri din seria Cum să.. Mamă ce le-aș zbanghi una ăstora care știu mai bine cum e să fii părinte, tu-le fața aia de omniscienți!
Pentru că natura și genetica au fost generoase cu mine (mulțumesc pe această cale mamei, tatii, străbunilor mei huni în general și lui homo erectus, în special) și par sora mai mare a fetelor mele, am folosit mereu elementul surpriză. De exemplu, la mare. Vine un domn plin de intenții nobile la mine. Io la mal, deznudă, bronzată. Ăla trece și se uită ca vițelul la poarta nouă. Se uită, se uită. Își face curaj și bagă replica de agățat, singura pe care o are la el: frumoasa! Mă umfla rîsu’. Fie-mea iese din mare, cu ochii strînși, că îi intrase apă: mamaaaa!!!! Ăla belește ochii mari, se uită la copil, se uită la mine neîncrezător, țipă mimetic: mama?! mama??? și se aruncă în apă cu un gest dramatic și sincer, punînd cît mai mare distanță între noi. Eu mă prăbușesc de rîs, înapoi, pe faleză, acolo unde bate valul mai abitir.
În mic, acesta este scenariul perpetuu. Cu diferențe mici de loc, anotimp, personaj masculin. Am trecut prin ele, prin scenarii, mai greu sau mai ușor, în funcție de relief și vreme. Uneori am înghețat, alteori m-am julit la coate și în genunchi, cînd terenul s-a dovedit a fi accidentat rău. De cele mai multe ori m-am zgîriat doar, în ciulinii care cresc din belșug pe caracterele personajelor masculine cu pricina. Cei mai mulți bărbați, cînd dau de o femeie cu copii, se cacă pe ei instantaneu. Încep să își calculeze salariul în mărgele și tampoane. Timpul, în pauzele dintre doi pempărși plini. Copiii le încurcă foarte tare planurile de acuplare. Cînd îți place o muiere care are copii, treaba e complicată și serioasă, mai bine fugi dacă nu îți dorești decît două, hai trei nopți de pasiune. Femeile cu copii vor să te prindă în capcane și să te căsătorească cu ele, asta cred toți. Și dacă îi spui mume-tii că tu iubești o femeie cu copii, în 99,9 la sută din cazuri o să auzi: mamă, numai una divorțată cu copil ai găsit și tu? S-au terminat femeile pe lume? Vrei să crești copilul altuia?
Îmi imaginez că în țara cuvintelor, clișeele, vorbele uzitate prea des, sunt bolnave. Propoziții ca asta, numai una divorțată cu copil ai găsit și tu? sunt jupuite și dor insuportabil. Că sunt mestecate și scuipate zilnic, peste tot în lume. Stau la un loc, în spitalul cuvintelor, cu alte clișee contaminate. Fiți cu băgare de seamă cînd le chemați pe limbă, sunt pline de boli, au umblat prin atîtea guri înainte!