tristețea mea de azi pulsează în ritmul sonatei lunii.
sonata care ascultă sonate. funny, nu?
nu aș fi vrut să trăiesc nicicînd altcîndva. poate doar într-o poveste. să fiu ondină, aș fi vrut. în loc de asta, sunt, cum mi-ai zis, ca ielele.
iar ielele îți iau mințile. dar ielele sunt singure, știi? singure și nebune. e pedeapsa lor.
la 15-16 ani ascultam peer gynt și juram că într-o zi diminețile mele vor suna
altfel.
în ultimii ani, diminețile mele nu au mai sunat deloc. au fost la fel surde ca bătrînul Ludwig.
acum aud un susur.
iar noaptea de sînziene e departe.