Iar am avut dreptate. Valurile pe care le-a făcut textul de ieri arată asta cu prisosință. Oamenii nu mai fac sex. Fie, dragoste, că suntem în postul Paștelui, deși Doamne-Doamne nu se supără, garantez, dacă ați descoperi că nu v-ați iubit din antediluvian și v-ați apuca tocmai acum în sfînta zi de miercuri și v-ați salva relația, redescoperindu-vă. Fiindcă se poate. Se poate să te îndrăgostești din nou de partenerul cu care nu ai mai împărțit perna, ci doar salariul. Cu care nu mai discuți, pe care nu îl mai cunoști. Pun pariu că dacă v-ați întîlni pe facebook, cu id-uri false, ați face pasiune unul pentru celălalt. Oamenii uită să fie prieteni, să comunice, să se uite unul în celălalt. După ani în care s-au tîrșit în relație devin doi străini perfecți, cel mai adesea. Dacă străinii ăia s-ar cunoaște din nou…
Dar mă iau cu dragostea și uit ce am vrut să zic despre sex. Am vrut să zic că e important, la năibuța. Când a zis Marin Preda că dacă dragoste nu e, nimic nu e, se referea și la tăvăleală, sunt precisă. Fiindcă astea vin la pachet. Dragostea nu se stă, se face, vorba ex-ului. Faci pe ea ceva de tovărășie, de prietenie, dacă așternutul rămîne intact seara cînd te culci, sau dacă sexul e prost și puțin. După o vreme, se duce totul naibii. În interior, mai ales. Oamenii se prăbușesc în ei dar nu dărîmă construcția și pe dinafară. Rămîn prizonieri în relații nefericite, devin frustrați și se otrăvesc pe ei și pe ceilalți. Copulatul rezolvă frustările. Orgasmul eliberează opioide bune în cap, care ne țin tineri, cu zîmbetul pe buze și sănătoși. Vreți rețeta tinereții? Sex de bună calitate!
Mai demult am văzut la televizor o emisiune foarte haioasă, se filma în state, unde cuplurile cu probleme sexuale asumate – și erau o grămadă, deși pun pariu că aia care nu recunosc sunt mult mai mulți – mergeau la sexolog și erau învățați să și le rezolve. Practic, nu teorie, că la aia ne pricepem cu toții. Îmi amintesc de un cuplu de negri, el se plîngea că doamna e de lemn, nu știe, nu vrea, nu poate, ea, că el nu e destul de romantic, ce altceva? Tehnic, doamna a fost învățată să facă amor oral, cu exemplificări pe dildo, cu practică și tot Dumnezeul, o savoare să vezi cum se îneca și scuipa, am rîs incredibil, iar domnul să pregătească cine romantice în speranța că toată practica aia îi va fi servit partenerei la ceva și o să primească și el desert. Am rîs, dar ce făceau ăia era o treabă serioasă și bună. Cîte dintre femeile care sunt nesatisfăcute de parteneri îl iau pe om și îi spun în față, c0aie, nu așa, nu îmi place, nu am avut niciodată orgasm. Uite, poate ar merge dacă ai face asta. Sau ailaltă. Și vezi că am și clitoris, prostule. Și să îi pună documentarul ăla de pe discavări unde orgasmul femeii e explicat cu lux de amănunte. Sau invers, cîți domni le-au spus cu frumosul tutelor de acasă ce și-ar dori și cum. Sexul bun nu se face azi cu un partener, mîine cu altul. Sexul bun e atunci cînd te cunoști și știi și poți.
Oamenii au percepții extrem de personale despre amorul fizic. Odată, o colegă de-a mea ne spunea uimită că ea nu înțelege cum adică să îți placă să faci sex oral, că e de acord că îl faci la schimb, dar să îți placă? Un coleg credea că se născuse cu un număr limitat de erecții și că fiecare erecție pierdută înseamnă că la un moment dat o să i se termine și el ce o să se facă? Altădată, o prietenă citise că femeile văd stele verzi cînd au orgasm și ne întreba pe celelalte dacă e adevărat, că ea nu văzuse stele verzi niciodată. Cînd eram în liceu, toată lumea credea că masturbatul e o boală care dă dependență și nu te mai poți lăsa niciodată. Și, desigur, că poți rămîn gravidă de la amorul bucal. Tot atunci citisem într-o revistă din aia pentru adolescenți, la poșta redacției, scrisoarea unei domnișoare care se iubise cu un cîine și spunea că a rămas gravidă, convinsă că va naște niște puppies drăgălași.
Sunt uimită să descopăr că și în zilele noastre, cu atîta pornografie explicită sau implicită, cu atîta informație la îndemînă, oamenii continuă să fie la fel de fruști în privința sexualității lor. Femeile încă sunt îngrozite că dacă își dezvăluie concupiscența, vor fi privite drepte muieri ușoare și vor rămîne nemăritate. În realitate, bărbații și-ar da ani din viață să pună mîna pe o doamnă cu luxura vie și asumată. Comentariile la texul de ieri sunt absolut savuroase, toate, însă două dintre ele m-au marcat. Le redau aici.
„Te inseli. Barbatii nu vor sex. Daca stii prea mult sex vor spune ca ai fost curva …ca daca ti-a placut vreodata sexul clar ai fost curva!! Daca nu le dai ..e ma rog cum ai spus tu … cu cirobite etc ..insa daca le dai de la inceput ..nu mai ajungi la statul de sotie ..pentru ca esti curva si ei nu vor asa ceva acasa pentru ca ce-o zice lumea…”
„Nu este vorba de unde știe lumea.. ci persoana în cauză cu care ajungi să faci sex o să spună că ești curvă, dacă vede că te descurci în pat și vrei.. și vrei și iar vrei! (intră la bănuieli)”
În acest caz, eu mă declar curvă și semnez anonim. Mai dă-mă-n dragostea mea!