Fericită că am terminat lucrul la carte și am trimis manuscrisul către redactare și tipărire, aseară m-am dus să-l întîlnesc pe criticul Alex Ștefănescu care își lansa două cărți la Brașov. Domnului Ștefănescu îi scrisesem la un moment dat, mai demult, însă cum nu îmi răspunsese, am rămas cu convingerea fermă că habar nu are cine sunt. Dacă tot mă duceam, fostul meu soț, ăla bun, tatăl bigudiului mic și șef la serviciu dar doar acolo, a zis să nu scape ocazia și mi-a plantat și un microfon în mînă, să îl intervievez pe maestru. Așa că m-am apropiat sfielnic de omul pe care îl suna Nichita și am dat să mă prezint. Iar el, în gura mare, nu numai că m-a recunoscut și știa cine sunt, dar i-a mai spus unui interlocutor cu care se întreținea că sunt o femeie periculoasă, că sunt frumoasă, deșteaptă și dezinhibată. Să îmi cadă microfonul pe jos. Apoi s-a apropiat Stelian Țurlea, care m-a felicitat pentru carte și mi-a zis să urmăresc suplimentul de cultură unde scrie, că va publica o cronicuță a cărții mele. Pe exterior îmi tremura microfonul, pe interior mă făcusem mică și executam dansul bucuriei.
Întîlnirea cu Alex Ștefănescu a fost memorabilă. Omul are un umor teribil, iar istoriile sale cu scriitori celebri, povestite în cartea Un scriitor, doi scriitori, sunt delicioase. Genul meu de umor. O să vă povestesc doar una la care am rîs copios. Imaginați-vi-i pe Alex Ștefănescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și Nicolae Manolescu jucînd un joc cu bile (petanque) pe plajă la Neptun, în fața Vilei Scriitorilor. Și, în timp ce aruncau ei bile de metal în nisip, un bătrîn arțăgos, care în mod evident nu știa cine sunt cei patru, se apropie și îi apostrofează cu mîinile în șold: nu vă e rușine, oameni în toată firea jucați jocul ăsta stupid, în loc să puneți și voi mîna pe o carte!?
La final, Alex Ștefănescu, cu același umor, sper, mi-a scris pe carte: pentru Petronela Rotar, care este mai frumoasă decît această carte. Acum, am stat eu, m-am răsucit, m-am întrebat ce a vrut să spună criticul. Dar aseară m-am culcat liniștită. Dacă autorul Istoriei Literaturii Române Contemporane mi-a zis că sunt frumoasă, atunci indubitabil sunt deșteaptă și talentată!
Alex Ștefănescu nu a observat mesajul de pe tricoul meu, parcă luat înadins: beauty fades, brains are forever