Petronela Rotar

de ce NU merg la referendum

Am zis că aștept să mă întorc din vacanță să scriu despre asta, însă cumva mi se tot învîrtește în cap, așa că scriu acum, să mă eliberez.

Sunt oameni care cred că trebuie să ieșim la vot la referendum ca să votăm invers decît homofobii, convinși fiind că va exista și o întrebare de genul: sunteți de acord ca și persoanele care au altă orientare sexuală (apropo, aici, în Italia unde mă aflu vremelnic, am auzit la radio la un concurs cum oamenii erau întrebați ce vîrstă, sex și orientare sexuală au ca și cum ar fi cel mai firesc lucru din lume) să aibă dreptul de a se căsători civil? Ei bine, nu va exista o astfel de întrebare, referendumul este organizat în urma demersului CpF care încearcă să introducă în constituție taman opusul, de spaimă că ne vom occidentaliza vreodată atît de tare încît vom ajunge să le permitem acestor oameni să se căsătorească civil. Un demers perfect inutil, căci actuala legislație deja specifică foarte clar cine se poate căsători: un bărbat și o femeie. Așadar, dacă ieșim la vot, ieșim doar să răspundem la întrebările puse de Cpf, inutile, homofobe, imorale și false, nu la cea care ar trebui pusă cu adevărat.

Ca să fie validat acest referendum, este nevoie ca peste 5 milioane de oameni să iasă la vot. Personal, nu cred că se vor deranja 5 milioane de români pe 7 octombrie să se ducă la urne. La parlamentarele din decembrie 2016 au ieșit vreo 7 milioane, însă acolo au votat și cei din bula noastră, și diaspora. Deocamdată nu se știe dacă și cei din diaspora vor participa la referendum. Din calculele mele, cvorumul va fi întrunit și referendumul validat doar dacă noi, cei care gîndim altfel, vom ieși să votăm. Practic, și dacă votăm invers decît ei, tot vom ajuta la validarea acestui referendum anti-european și anti-oameni. De asta e important să stăm acasă. S-a spus că trebuie să ieșim, că așa e civic. Eu zic că e imoral să ieși să validezi această aruncare pe geam de zeci de milioane de euro care încearcă doar să reîngrădească, să pună încă un zid inutil, unor oameni care nu au altă vină decît că s-au născut altfel.

Din punctul meu de vedere acest referendum este, în primul rînd, imoral, fiindcă ne aduce înapoi la aceeași greșeală istorică și morală pe care omenirea a tot făcut-o: să decidă niște oameni (needucați, speriați și manipulați tocmai din cauza ignoranței lor) asupra a ce drepturi pot avea sau nu alți oameni care sunt altfel decît ei. S-a întîmplat cu negrii, cu femeile, cu evreii, iar generațiile de azi, cele educate, duc povara acestor greșeli transformate chiar și în genocid și traume imposibil de șters. Personal, sunt convinsă că pe măsură ce oamenii se vor educa tot mai mult, discriminarea sexuală va deveni la fel de blamabilă precum cea rasială sau de gen, de exemplu. Că va fi ilegal peste o vreme să discriminezi oamenii din cauza felului în care s-au născut din punct de vedere sexual. Să nu uităm că oamenii au crezut de-a lungul timpului tot felul de bazaconii, pe baza cărora au transformat alți oameni în sclavi, în vînat, în suboameni.

Sexul și orientarea sexuală sunt unul dintre cele mai vulnerabile și psihanalizabile subiecte, nu e de mirare că ne sperie și stîrnesc astfel de reacții. Vor mai trece multe generații pînă oamenii vor vedea în sex firescul care este, iar asta se va întîmpla numai dacă investim în educația noastră și a copiilor noștri.

Și aici apare unul dintre argumentele cele mai vînturate în spațiul public de către părinți mai mult sau mai puțin bigoți, mai mult sau mai puțin speriați de propria sexualitate: să ne ferim copiii de poluare mintală, să le dăm o educație sănătoasă, ferită de această anomalie care este homosexualitatea. E în joc viitorul copiilor noștri!

Aceștia sunt, de obicei, părinții-struț care nu își cunosc deloc copiii și nici măcar nu vor să îi cunoască. Copii care petrec trei sferturi din timp la școală și afterschool, la cursuri de dans, balet, karate, înot, baschet, engleză, germană și așa mai departe, și pe care părinții îi văd seara doar ca să îi întrebe ce au învățat la școală, nu și cum se simt, ce cred, cum sunt cu adevărat. Copiii cărora nu li se spune nimic despre sex, nu sunt educați despre corpul lor, despre boli, despre riscuri sau igiena intimă. Și care caută să afle ceea ce nu știu din alte surse, improprii și cu adevărat poluante.

Ca mamă de copii mari, mi s-au perindat prin casă și suflet zeci de copii și de adolescenți, care au găsit de multe ori în mine prietena și confesorul pe care nu le aveau acasă. Am prins băieți de 8 ani, la ziua fie-mii, uitîndu-se la filme porno, fiindcă erau curioși, așa cum sunt toți copiii. Părinții lor nu vorbiseră cu ei, așa că au accesat și ei ce sursă au avut la îndemînă. Aceiași părinți sunt cei care azi se bat cu cărămida în piept că vor să îi protejeze de poluare mintală, habarniști cum sunt în privința propriilor odrasle. Mai tîrziu, am stat de vorbă cu mulți adolescenți și am pătruns în lumea lor așa cum este ea cu adevărat, nu simulată pentru niște părinți de care se tem. Sexualitatea lor e fluidă, ei nu se tem de homosexualitate, mulți sunt încă confuzi din punct de vedere al orientării lor, experimentează, se ascund, suferă, sunt copleșiți de rușine și vinovăție, totul fără știința părinților lor. Multe relații homosexuale se desfășoară pe furiș sub ochii părinților creduli – cea mai bună prietenă e de multe ori iubita fiicei, cel mai bun prieten care rămîne peste noapte e iubitul fiului, toată lumea se preface și închide ochii, fiindcă părinții se protejează, nu vor să afle adevărul despre copiii lor. Iar asta pentru că ei înșiși nu sunt în regulă cu subiectul sex, ei înșiși sunt copleșiți de spaime, vinovăție și rușine. Așa că preferă să se ducă la vot, închizînd ochii la adevăr, exact așa cum procedează struțul.

Am auzit de nenumărate ori la ședințe sau discuții părinți care se lăudau că ai lor copii așa și pe dincolo, iar eu știam adevărul și cît de mult suferă copiii lor și simțeam că mi se rupe inima pentru ei, că au asemenea părinți complet desprinși de realitate și deloc curioși cine sunt în mod real propriile odrasle. De asta, cînd aud părinți care se bat cu cărămida în piept că se duc la vot să le asigure educație sănătoasă copiilor, simt durere pentru copiii aceia, fiindcă eu cunosc lumea lor îndeaproape.

Un alt argument este acela că homosexualitatea e o boală, poate chiar contagioasă, ba fizică, ba psihică. Este adevărat că a fost o vreme cînd era indexată de psihiatri la boli psihice, dar la fel de bine a fost o vreme cînd oamenii credeau că soarele se învîrte în jurul pămîntului și că este plat. Neștiința și convingerile limitative au făcut ca enorm de mulți oameni să sufere, să fie uciși, să fie discriminați; te-ai aștepta ca în plină revoluție științifică oamenii să aibă măcar curiozitatea să afle ce se află în spatele lucrurilor care sunt diferite, nu să facă același lucru pe care îl fac dintotdeauna, să încerce să suprime ceea ce nu cunosc. În momentul de față există suficiente dovezi medicale care să ateste faptul că homosexualitatea nu este nici alegere, nici boală, ci o condiție cu care te naști, care este influențată de mulți factori, și care este răspîndită în aceeași măsură în natură, la plante și animale. Chiar dacă este diferită, este naturală. Iată aici un articol foarte bun și documentat pe această temă. Vă rog să îl citiți.

Din punct de vedere social, homosexualii sunt oameni care au aceleași obligații ca noi, plătesc aceleași taxe, trăiesc în aceleași condiții, e nefiresc să nu aibă aceleași drepturi. Ce zic eu nefiresc, e abuziv chiar. Mulți dintre ei mimează căsătorii fericite, mimează heterosexualitatea, mulți dintre ei nu au curaj față de ei înșiși să recunoască cine sunt cu adevărat. Mi-aș dori să trăiesc într-o lume în care oamenii să poată fi cine sunt, fără să simtă vecinul nevoia să decidă în numele lui cum ar trebui să își trăiască viața.

Apoi întreagă ideea de a defini familia tradițională ca mamă+tată este absurdă în 2018. Familia există, o poate spune orice jurist, și în afara căsătoriei civile. Doi oameni care nu s-au căsătorit și au copii formează o familie. Familie formează și părinții singuri. Familie este și mama plus bunica plus copiii rezultați în urma unei relații din care tatăl a plecat, iar din astea vedem pretutindeni.

E interesant de urmărit, din punct de vedere psihologic și sociologic, cum acești oameni care susțin familia tradițională nu sunt deranjați de toate abuzurile care au loc în societatea românească asupra lor și copiilor lor, însă sar degrabă la inițiativa unei organizații care este poziționată împotriva femeii, vaccinurilor, animalelor și minorităților sexuale.

La fel de interesant și de văzut este ce înseamnă tradițional în familia românească: abuzul, bătaia, poziționarea femeii pe o treaptă inferioară, lipsa educației sexuale, iar toate astea se traduc în cifre înfiorătoare în ceea ce privește violența domestică, atît asupra femeii cît și asupra copiilor, numărului uriaș de minore însărcinate și copiilor abandonați. Suntem pe locul întîi în Europa în aceste topuri rușinoase care reflectă exact nivelul educației românului de rînd.

Am strîns cîteva ziceri românești tradiționale, din popor, care sunt în perfectă concordanță cu aceste cifre:

Femeia trebuie bătută în gură, precum coasa.

Femeia nebătută e ca oala nefrecată/iarba netăiată/casa nemăturată/calul nestrunit/moara neferecată.

Femeia trebuie bătută, las că știe ea de ce.

Bătaia e ruptă din rai.

Unde dă mama/tata/bunica/bunicul crește.

Mănînci pînă îți bați copiii/nevasta.

Vorba lungă, ochiul vînăt. (cu referire la femeie)

Eu te-am făcut, eu te omor.

Cearta fără bătaie e ca nunta fără lăutari.

Dacă nu a fost bătut la timp…

Bați la nevastă/la copii ca la fasole.

Să-ți urci copiii în pod și să le iei scara.

Mila de la bărbat, ca umbra de la rahat.

Rău cu rău, dar mai rău fără rău.

Și ceasul întors stă, de aia trebuie femeia bătută regulat.

Femeia bună nu are nici ochi, nici urechi.

Ce au mîncat copiii? Apă, paie și bătaie.

Bărbatul dacă își bate nevasta își scarpină coasta.

Și multe, multe altele. Găsiți aici, pe pagina mea de facebook, mai multe astfel de zicături.

Din toate aceste motive și celelalte care deja s-au zis nu voi merge să votez. Și cred că ar trebui să stăm acasă și să boicotăm acest referendum, pentru binele copiilor noștri, care poate vor avea o șansă să crească într-o lume tolerantă, educată, deschisă la minte.