Mai întîi a fost liniște și mare. Am scris despre asta și multe altele cu stiloul pe moleskine-ul turcoaz primit în dar la lansarea de la Cărturești, cum nu am mai scris de multă vreme. Voi trece pe curat-ul digital cînd voi ajunge acasă. Încă nu am ajuns acasă de multe zile, am descins la job direct din tren, cu un bagaj extrem de greu după mine și nici măcar un tricou curat. Detest să fac și să desfac bagaje, iar ăsta a fost unul dintre cele mai greu de împachetat vreodată. O singură geantă de voiaj care să încapă și lucruri de plajă și cîte ceva pentru o ședință foto, cîteva emisiuni și două lansări și călătorit. Și care s-a mai umplut și cu cadouri și cărți.
Apoi a fost Constanța și femeia asta uluitoare, cu același nume ca al meu. Imaginați-vă, eu nu mai cunoscusem nicio Petronelă și asta o vreme mă consolase, în timpul în care nu îmi plăcea deloc numele meu. Și acum am cunoscut o tiză minunată și haț, mi se pare că e un nume predestinat femeilor mișto! La Constanța m-a șocat cocălăreala și căldura. Apa mării era așa de caldă că am făcut baie, însă pe plajă era groaznicul. Moartea.
Apoi au fost emisiuni, dar și plimbări prin orașul vechi și părăginit și în final, a apărut și gheul Teleșpan și ne-am întîlnit cu cetitorii de la malul mării, dar și cu cei veniți de departe să ne vadă. Am rîs mult și ne-am contrazis, eu și gheul, am vorbit cu oamenii, el a zis că așteaptă să scriu o carte adevărată, apoi am mers la un cico cu cîțiva oameni mișto. Și degrabă s-a făcut noapte și vremea să părăsesc marea mea.
Am abandonat-o devreme, în zori, pentru un oraș la fel de fierbinte și murdar, dar lipsit de albastrul ei. Și a mai urmat o zi grea, alergată, încinsă. Cu tren de dimineață și ședință foto la prînz, emisiune după-masa și lansare la Bookfest seara. Cu mine provincială și udă leoarcă de căldură într-un oraș infernal, care mă sperie și strivește. Cu miile de oameni curgînd de la metrou în aerul prăfos și ardent. Cu rochia pătată după ședința foto și ciuda că nu mai am ce îmbrăca la lansare. Cu surpriza extraordinară să primesc rochia Matrioșka a Ioanei Tănase despre care am crezut de cum am văzut-o că e rochia care se potrivește cărții mele, chiar înainte de lansare și na, am avut ce îmbrăca. Cu bucuria că întîlnesc suflete atît de frumoase care îmi redau încrederea în umanitatea unde sunt lovită uneori de moarte. Cu lansarea la Bookfest pe care mi-am dorit-o, în compania minunatei Ana, care a trecut atît de repede încît nu am avut vreme să îi simt gustul. Cu scrisoarea – pe hîrtie! – venită odată cu rochia de la draga mea cititoare și prietenă, care mi-a umplut inima de bucurie. Cu somnul adînc și fericit dar scurt, la finalul unei zile năucitoare.
Și azi drumul și serviciul și oboseala, vertijul, capul greu și membrele grele, și ele.
Acum mă duc la gară să iau gheul, că mîine se întîlnește cu cititorii din Brașov la Șt.O Iosif, la șase. Voi fi și eu acolo, că umblăm în stol, în ultimul timp, ca păsăricile.
Apoi voi merge acasă. Au înflorit toți salcîmii din parcare, trebuie că-i dulce aerul în casa mea. Mi-e dor de casă și ai mei de-acasă.
(foto: Codruț Burdujan, Narcis Pop, Theo Anghel)