Aceasta este palma mea. Nu mă pricep la chiromanție, dar vreo două babe și-au scuipat în sîn cînd au văzut. O țigancă mi-a spus odată, aoleo, mamă, chinuită viață mai ai! Nu am vrut să știu mai mult. Acum aș vrea. Palma mea nu seamănă cu palmele altor oameni la care m-am mai uitat, cu linii netede și clare. Mă mai uit uneori, dar nu reușesc să mă prind care e linia vieții, o fi aia care se bifurcă? Și dacă da, la bifurcație, pe unde am luat-o, pe cărarea scurtă sau pe aia lungă?
Acum cîțiva ani, mama unui prieten mi-a făcut astrograma. Eu am luat cam în rîs operațiunea. Iaca ce notasem, ironic și neconvinsă, după ce mi-o citise. Am scris și am uitat de astrogramă.
Astrograma mea e mai deșteaptă ca mine. E un adevăr și crud și dureros și scump. Dacă știam că e așa de simplu, nu mai cheltuiam atîția bani pe la psiholog. Păi să fi știut io că astrele sunt de vină! De cîte sentimente de culpă scăpam… astrele rulz. Nici să fi fost ursitoare nu știau așa de bine. Astrele, tu-le muma în cur, s-au aliniat greșit și orice aș fi făcut ăla tot murea. Zice, negru pe alb, astrograma. Tot planetele, Mercur, Neptun, astea saturniene cum ar veni, au decis să am io viață agitată din leagăn și pînă la moarte, citez din memorie. Mai zic astrele că am talent la scris și de aia o să am eu mare succes într-o zi, hahaha. Sunt o marionetă în mîna astrelor, practic. Liberul arbitru doarme liniștit, pe inelul lui Saturn, legănat de un vînticel interstelar, cam ca cheptăn deita. De interstelar, adică. Mie îmi convine, să îți spui drept. M-am spălat pe mîini de orice responsabilitate. Uite, zice acilea, la astrogramă, nu aveam practic ce să fac. Sau, după caz, am făcut tot ce am putut, precum Copos pentru pîrtiile din Poiană. Carevasăzică juriul a deliberat, am fost iertată și absolvită. Nefericirea mea e un dat. Bărbații coaieless așișderea. Se poate vedea în casa căsătoriei, parol. Cît despre cînd o să fie bine și la vară cald. Cum cînd? Cînd s-or alinia planetele, honey. Favorabil, adică. Că în defavoare se tot așază, continuu, au făcut și bătături pe partea aia. Eu m-am hotărît să aștept și să scrutez cerul în expectativă, așa. M-am și ocupat în viață mult cu așteptatul, am know-howul, tot, ar fi și păcat să nu le folosesc. Și pe mine, în scopul în care am fost creată. Să aștept.
Așa am rîs atunci de astrograma mea. Bine, bine, am zis, viață agitată din leagăn pînă la moarte… Bine, bine, nefericirea ca dat, nu o să îmi găsesc liniștea niciodată… Dar cînd mi-a zis femeia că o să am două căsnicii, una mai lungă și alta scurtă mi s-a părut clar plastografie. Eram precisă că nu am cum să mă mai mărit. Și oricum, aș fi pariat că prima fusese cea scurtă. Am mai rîs una bună la aia cu scrisul și succesul. Mai zicea și că la 35 de ani am o cumpănă. Am rîs și am uitat. Mi-am amintit după nuntă. Pfoai, mi-am zis, ale dracu planete, cum au știut ele! Și am început să mă sparii de cumpănă. Care fuse și ea. Nici prima, nici ultima, de altfel. Acum mă interesează asta cu succesul și mă tot uit în palmă, oare îl mai prind vie au ba?