În seara asta, la copiii cuminți vine Moș Nicolae. Toată viața mi-a plăcut să primesc și să dăruiesc cărți. În ultima vreme primesc multe mesaje de la oameni care vor ultima carte (și nu numai) cu autograf, vor să (și-)o facă cadou. Inițial nu am vrut să mă mai leg la cap cu colete și poșta română (poșta are un serviciu mult mai ieftin decît curieratul, care duce cartea în poșta omului, doar că scriu muuuulte hîrtii pentru un singur colet și stau la cozi etc.), însă știu că pot aduce bucurie, așa că am decis să ignor efortul și să fac la fel ca în fiecare an.
Așadar, dacă vreți să primiți cartea direct de la mine, cu autograf personalizat și tot tacîmul, dați-mi un mail pe petronela@sixeleven.ro. Am toate 4 cărțile, nu excesiv de multe exemplare, mai comand dacă nu fac față, dar nu îmi fac grija asta, oamenii preferă să citească moca, nu să dea bani pe munca unui om de care altfel, profită, tot anul. Iar asta e o mare dezamăgire pe care o am de cînd public, deși eu sunt printre ultimii oameni care se pot plînge că nu vînd cărți. Am scris cîndva și reiterez:
Spunea cineva la un moment dat că autorii morţi se împrumută, iar cei contemporani se cumpără. E semn de respect şi apreciere pentru un om pe care îl citeşti zilnic, gratis, atunci cînd publică o carte să i-o cumperi. Mai ales că, de obicei, costul cărţii depăşeşte cu cîţiva lei preţul unui pachet de ţigări. Asta dacă te interesează, desigur. Că poate la fel de bine să nu te intereseze.
Am să explic, pe scurt, mersul lucrurilor în ceea ce priveşte autorii contemporani şi publicatul cărţilor, pentru că zilnic mă lovesc de oameni care cred că ne îmbogăţim din scris.
Tu scrii o carte. Dacă ai noroc, o editură te publică pe banii ei. Adică scoate un tiraj de X exemplare , al căror cost îl suportă, sperînd că o să se vîndă, ca să îşi recupereze investiţia. Dacă nu se vinde, ghinion, paguba editorului. Dacă se vinde, va susţine şi o altă carte, care nu s-a vîndut. Onorariul unui autor în România, procentul din vînzarea unei cărţi adică, se situează între 0% şi 10% din costul ei, în funcţie de editură, de cine e autorul, etc. Unele nu plătesc un sfanţ, altele plătesc mai bine. Nu e un secret, scrie şi pe google. Librăria, ca să te vîndă, ia între 40 şi 60 din preţul cărţii. Carevasăzică maximum 10% din preţul cărţii revine autorului. Adică cîţiva lei, sub 5, căci puţin cărţi depăşesc preţul de 30 de lei. Acum, dacă eşti Cărtărescu şi vinzi 80.000 de exemplare, te-ai scos. Dar de obicei vinzi cîteva sute, hai, cîteva mii, dacă eşti bestseller. Asta în general, fiecare autor are propriul contract confidenţial cu editura, însă limitele sunt cele expuse mai sus, de obicei.
Nu se vrea o palmă ceea ce am scris mai sus, departe de mine așa ceva. Pur și simplu nu reușesc să înțeleg mentalitatea omului care, dacă merge la frizer, nu îi trece prin cap să nu-l plătească, dacă cumpără o geantă lucrată manual, nu are pretenția ca cel care a făcut-o să zică mersi că o poartă, care citește de ani buni un blog moca, însă nu scoate 20-30 de lei din buzunar ca să cumpere o carte. Ai zice că nu e interesat de ce scrie omul ăla, dar dacă nu e, de ce revine la blog mereu? Nuj, nici nu îmi mai bat capul.
Și, chiar dacă din vînzarea unei cărți eu cîștig 3 lei și pierd timp și nervi la poștă, nu există mai mare bucurie decît să trimit personal unui om care chiar își dorește să citească cartea mea. Am trimis în fiecare an colete în străinătate, de anul ăsta, însă, poșta s-a șmecherit și a triplat tarifele, astfel că ajunge să coste trasnportul cît sau mai mult decît cartea. Just so you know.
Tuturor, vă mulțumesc și să vă aducă Moș Nic toate helea, vorba mamei-mari.