Am cîștigat! Am cîștigat! La ambele secțiuni!
Plîng. Fiindcă așa știu eu să metabolizez deopotrivă durerea și bucuria. Bucuria mare, aia de te lasă fără aer.
Nu am crezut că voi cîștiga măcar unul dintre titluri. Fiindcă anul trecut au fost publicate foarte multe cărți, uitați-vă și voi la listă. Unele dintre ele foarte bune. M-am gîndit că poate am vreo șansă să ies mai sus la poezie, că mno, dacă suntem la al patrulea tiraj, înseamnă că e o carte destul de citită. Dar nu am sperat la titlu.
Și apoi am primit linkul și nu am înțeles mare lucru, că mi s-a încețoșat privirea. Adică am citit pe diagonală și am priceput că sunt pe primul loc la proză scurtă și m-am mirat. Și pe locul doi la poezie și am căutat cartea care e pe primul. Apoi s-a mai răcit procesorul și am înțeles că sunt un fel de dublă cîștigătoare.
Pe drum spre casă, printre două suspine, mi-am amintit că popularitatea e verișoara mai curvă sau mătușa mai de la țară a prestigiului, vorba lui Inarritu, dar tot m-am bucurat. Și m-am gîndit că e totuși admirație pentru scris, nu popularitate vană, asta așa, ca să mă consolez și să pot dormi la noapte. Apoi mi-am turnat un pahar de vin și am mai plîns puțin. Și m-am simțit un fel de Isaura literaturii române contemporane, genul de poveste pe care nu-ți vine să o crezi în realitate și nu reușeam să înțeleg cum mi s-a întîmplat mie una ca asta, cum am ajuns aici. Habar n-am. Curat telenovelă!
Știu doar că titlurile astea sunt pe bune, vin din convingerea celor care au citit și le-a plăcut și cărora le mulțumesc din tot sufletul pentru vot. Și e mare lucru, mai ales într-o țară ca a noastră, unde premiile se dau… așa cum se dau. Și unde condiția artistului de orice fel e atît de mizeră.
Așadar…
„Am spus că Petronela Rotar este câștigătoarea detașată a simpatiei cititorilor și pentru că tot ea se află și pe locul al doilea în topul general, de data aceasta cu un volum de poezie, O să mă știi de undeva (Herg Benet, 2014), care a adunat 371 de voturi. O dublă premieră: ca locurile I și II să fie ocupate de același autor, iar volumele acestuia să fie de proză scurtă (considerat un gen foarte puțin consumat la noi), respectiv de poezie (cealaltă „Cenușăreasă” a literaturii române).” Restul, aici.
Dar de departe, hăăt, bestiale sunt comentariile articolului, la care am rîs copios.
Chiar așa: cui îi e frică de Petronela Rotar asta?
Și apoi, azi-dimineață, m-am trezit și am citit asta. Și am mai plîns o tură.