Ani buni am refuzat să învăț să fac anumite lucruri. Nu pentru că mi-ar fi fost greu să le învăț, ci pentru că am vrut să îmi las câteva zone descoperite, vulnerabile, să cer și eu ajutor. Că prea știam multe, oricum. Prea a fost nevoie să învăț multe, femeie și mamă singură. Așa că m-am alintat și eu. L-am lăsat pe tata să schimbe siguranțele și becurile prin casă. Am refuzat cu obstinație să învăț să downloadez un film de pe net, să scriu un cd. Ca să pot ruga, cu cochetărie, pe cineva, să mă ajute și pe mine, că uite, sunt pruastă și nu știu.
Până la urmă nu am avut ce face.
O primăvară întreagă, am luptat singură contra a cohorte de muncitori, instalatori și electricieni, care mi-au făcut nervii praf. Au venit, au revenit, au stricat, au făcut la loc, iar au stricat. Deh, mi-a zis într-o zi unul, dacă sunteți tinerică și singură…ce vă așteptați?! de îmi venea să mușc din pereți și din beregata lui.
Într-o seară am ajuns acasă și fătucile mele erau în beznă. Au vrut să îmi facă o surpriză, dar le-a ieșit un scurtcircuit. La 11 noaptea, într-o beznă de o tăiai felii, stăteam și mă uitam ca vițelul la panoul cu siguranțe. M-am suit pe scară, am dat telefoane, am scos, am băgat, evrika, am făcut lumină în juma de casă. Acum nu mai am nevoie de electrician, știu exact ce trebuie să fac, cum să anulez circuitul cu buba. Apoi mi-au crăpat becurile de la baie. O complicățenie, de când mi-a montat-o, electricianul m-a sfătuit să îl chem pe el să schimbe becurile, că nu o să reușesc. M-am chinuit cu imbusuri, m-am cățărat pe pereți, am transpirat, am reușit. Nu mai am nevoie de bărbat nici pentru asta.
Tae-bo cunosc, așa că dacă mă întâlnesc cu vreun stalker noaptea îl sparg din două figuri. Deci și zona de protecție și securitate mi-o rezolv singură.
Sunt așa de doi în unu, că nici nu știu de ce mă simt singură seara. Ar trebui să îl îmbrățișez pe bărbatul din mine și să ne culcăm fericiți și împliniți.