Nu am știut a mă apuca să scriu despre zilele petrecute la Gărîna, Timișoara și Socolari. Încă trebuie să le las să se așeze în mine, să-și lase zațul. A fost una dintre cele mai frumoase vacanțe din lumea mea. Am cunoscut oameni fascinanți de care m-am îndrăgostit și am pus la cale proiecte mari. Am avut cele mai mișto lansări la care aș fi putut visa. Atît de mișto încît ne întrebam, cu Ana, cum vom putea bate vreodată, cu ce experiență posibilă, ce s-a întîmplat la Timișoara și la Socolari.
A fost jumătate vis. La Timișoara, într-o curte teribil de boemă, la Casa Artelor, cu un castan umbros în mijloc locuit de trei bufnițe, o buhă albă și două pestrițe, lume multă și diversă de devenise neîncăpătoare, o seară caldă și dulce mirositoare și pian și cîntec vechi. Acolo am reușit să îmi îndeplinesc un vis mai vechi: să citesc prima poveste din alive fracturată de romanța în jurul căreia se țese. Era credința mea că doar așa este rotund textul ăla, deplin, de înțeles în toate sensurile lui. M-au ajutat Vadim Cruscov și Narcis Pop să fac și să păstrez momentul.
Au urmat și altele, fermecătoare: o seară în satul Covaci, pe baloți de paie, cu baie în piscină și rîsete în timp ce soarele apunea roșu și înveselit, cu Nightlosers și dans în iarbă, desculți, zăluzi, îmbătați de parfumul nopții și al baloților, nopți în care am măsurat la pas centrul Timișoarei și faleza Begăi, în care am ascultat povești care m-au înduioșat și fascinat cu Elisabeth și Hartwig Ochsenfeld, gazdele noastre. Și a fost apoi seara de la Socolari în casa de creație a lui Gyuri Fikl, o seară complet vrăjită, într-o curte năpădită de verdeață, cu duzi și casă de piatră și șopron cu pian și chitări și toată colecția de stele vară-toamnă, în care noi am citit pe acorduri de chitară în timp ce noaptea se lăsa peste sat iar greierii își dădeau și ei volumul mai tare și un vînt fierbinte ridica fustele copacilor, o seară de care îmi amintesc încă cu lacrimi în ochi.
De oriunde m-aș uita, a fost una dintre cele mai frumoase și revelatoare experiențe din viața mea. Sunt nespus de fericită și plină de recunoștință că mi-a fost dat să o trăiesc.
foto: Narcis Pop, Olimpiu Vuia, Elisabeth Ochsenfeld