voluptăți

20

Îmi place de leșin să conduc. Uneori îmi spun că trebuia să mă fi născut bărbat, prea multe plăceri masculine adun.

Conduc de cînd eram mică, tata m-a pus la volan foarte devreme. Nu am avut niciodată teamă, numai plăcere. Am o relație aproape erotică cu mașina mea, pe care, recunosc, nu prea o spăl, iar asta e de-a dreptul ciudat, avînd în vedere cît sunt de obsedată cu curățenia în casă, de exemplu. O fi de la faptul că eu văd mașinile ca pe niște mijloace, nu scopuri în sine. Nu mi-am dorit niciodată mașini scumpe, puternice, luxoase. Mă descurc la fel de bine cu a mea, sunt foarte bună la asta.

Am carnet de vreo 12 ani, pentru că, după accidentul răposatului, am refuzat să dau examen pînă nu voi poseda o mașină care să nu fie Dacia. El a murit într-o Dacie. Cu asta de acum, pe care o am de cinci ani, am făcut 100.000 de kilometri.

O singură dată am sărit cu mașina de pe drum, am aterizat într-o căpiță de pe marginea drumului într-o curbă strînsă, plină de mîzgă, în care intrasem cu viteză căci mă grăbeam mai tare decît îmi permiteam cu abilitățile mele de cîteva luni de cînd aveam permis. Nu am pățit nici pe naiba, dar o vreme mi s-a spus Mika, ironie pe care am simțit-o usturătoare.

Îmi place să îmi simt mîna încleștată pe volan și motorul urlînd sub mine, îmi place senzația de control și putere; de multe ori mă gîndesc la străbunele mele, călărețele, și la binecuvîntarea de a putea parcurge distanțe mari sau mici atît de repede, la mașinăria complicată pe care o țin în frîu din 3 pedale.

Îmi place să conduc dimineața, în timp ce ascult muzică și cînt în gura mare, mă încarcă pentru toată ziua.

Îmi place să conduc noaptea, pe străzi goale, cu Placebo la maximum.

Îmi place să conduc pe drumuri șerpuite, de țară, cu geamurile coborîte, încet, cu nările pline de mirosuri și retina de culori.

Îmi place să conduc la răsărit, către mare. Și spre casă, înapoi, la crepuscul.

Îmi place să conduc pe ploaie, în liniște, să aud ștergătoarele și picăturile de ploaie pe parbriz.

De cînd mă știu, călătoria îmi place la fel de mult ca destinația.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

20 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
ram
ram
21 august 2014 11:46

androgino
cati cai, m?
(intreaba pilotu’din mine, nu rade. dadap, fost si asta, pt mercedes. adrenalina pe paine in perioada aia din viata mea)

ram
ram
21 august 2014 11:57
Reply to  Petronela

mosh’to pe gheata

ram
ram
21 august 2014 12:27
Reply to  Petronela

am sapat ceva pana sa aflu
masina destul de usoara, cu caluti mai mult decat suficienti(foarte bun raportul dintre)
probabil extrem de placuta la condus( cunosc brandul, tac’meu a avut in ultimi sai 10 ani de viata si am un respect total pt numele ala. El le cam hingherea, iar masina a tinut 🙂 )

ps. am „prins”din zbor si crepuscul si mare si sare, dar caut o alta masinuta si cand dau de subiect, o iau pe alaturi :), raman doar elementele precum placerea condusului/caii/masa/fiabilitatea/etc

Lucian
Lucian
21 august 2014 14:50
Reply to  Petronela

🙂 Ești de comă, să mor io! 🙂 🙂

ram
ram
21 august 2014 11:56
Reply to  ram

incomplet, de fapt. intrebarea ar fi : cati cai, la ce masa(greutate, daca preferi, irelevant, nu intru in discutia dintre omii care vor sa ii zica musai masa si cei care ii zic cum pot)

albert
albert
21 august 2014 12:09

totusi,ce masina ai,.cum o ingrijesti..samd 🙂 ?

Ram
Ram
21 august 2014 16:01

de acum , imaginea ta in mintea mea e clara: o mana pe tigara, una pe volan si una pe frana de mana
insa abia cea de pe schimbator te transforma, cu adevarat, in drift girl

………………………………………………………………………………………………………………

o alta mana deschide geamurile ca sa intre dealul cu frumosul lui cu tot

Anitta
Anitta
21 august 2014 16:43

Nu cred ca pe lume exista ceva mai frumos decat drumul noaptea, spre oriunde, cu Placebo in boxe.

crina
crina
21 august 2014 18:07

un text fabulos si voluptos despre un subiect extraordinar

valentina
valentina
21 august 2014 19:08

O comit, devin invidioasa… Pentru mine sofatul e cel mai greu lucru din lume, iar soferul are cea mai grea meserie. Mai usor e de scris carti si de bifat facultati absolvite. Asta-s eu… cea cu multe valențe. Nu dați în mine, pleaseee…

Mircea Banu
21 august 2014 21:38
Reply to  valentina

trosc…

eugen
eugen
21 august 2014 22:01

Zau, Petronela, tu chiar ai citit comentariile de mai sus?!?!

Mihai
Mihai
21 august 2014 22:27

titlul e usor ironic, nu? adica nu vad unde-s voluptatile.
eu vad doar „micile placeri ale vietii” .
asta e reteta fericirii : sa poti sa te bucuri maxim de lucruri marunte.

alunelu
alunelu
22 august 2014 09:44

Si pentru mine sofatul este o placere sau chiar un surogat de activitati ce produc adrenalina. Sunt putine femei de genul tau vizavi de comportamentul la volan, mai adesea sunt ,,crispate,, sau macar retinute.
Si chestia cu muzica tare care incarca o simt la fel. Ma regasesc in mai tot textul, oare trebuia sa ma fi nascut femeie..

Monica
Monica
19 iulie 2015 22:55

Cine-a zis ca șofatul e o plăcere masculină?

O admiratoare
O admiratoare
18 martie 2018 00:19

si eu am cam romantizat condusul, si fumatul, si calaritul, asta pana am realizat, ca sexoase cum sunt, dauneaza, daca nu mie, altcuiva. dar iti inteleg placerile vinovate. si eu am multe. la mine condusul e echivalent cu mersul pe jos acum, mult, fain, energic, cu muzica in urechi. evit pe cat pot mijloacele de transport, care, desi au plusurile lor, imi fura aceasta placere, bucurie, si inevitabil mai lasa ceva victime in urma. mersul pe jos e o dependenta de-ale mele. dar da, femeia la volan, una care se simte bine, e criminaaala. 😀 si ce-mi mai place si… Citește mai mult