That’s all, folks!

37

O să lipsesc o vreme de aici. De pe internet, în general. Am văzut destui brazi împodobiți și nu mă dau în vînt nici după urările de Crăciun fie ca. Nu mă simt în stare să mai înghit vizual niciun cozonac, nicio sarmală, nimic. Am făcut destulă risipă de vorbe și prezență, voi posti puțin.

Voi petrece Crăciunul singură și apoi voi zbura către locuri mai calde. Tot singură. Cînd am să mă întorc, lucrurile vor fi intrat pe un făgaș normal, sper, pe internet, adică. Da, știu că e cel puțin hilar, îmi spunea ieri cineva, cum, tu, cu mii de prieteni și followeri și admiratori și cititori și trubaduri, tu o să fii singură? Da. Eu. Cuc. E primul an din ultimii în care nu m-am putut mobiliza nici măcar să împodobesc bradul ăla care zace pe terasă și așteaptă să fie băgat la cald. Dar ai fetele, veți exclama cei care nu aveți copii adolescenți și nu știți că ei au viața lor, planurile lor, prietenii și gagicii lor. Și e normal să fie așa, să nu stea cu mică-sa, nu am făcut și crescut copii ca să îi țin lîngă mine atunci cînd treaba lor e să fie altundeva. Am și prieteni. Nu foarte mulți. Și ei au familii, iubiți/iubite cu care vor să își petreacă sărbătorile, copii mici, vacanțe, planuri nu să înveselească o muiere singură și depresivă.

Nu, nu am să plîng prăbușită pe o canapea. De Crăciun muncesc, sunt de serviciu pe plantație, iar cînd nu, am 20 de cărți cumpărate în ultima lună care mă așteaptă să le citesc, un laptop nou nouț care mă așteaptă să-l deschid și să încep cartea aia pe care o am deja în cap, o mulțime de filme de văzut. Poate o să ies cu fetele puțin, dacă o să aibă chef și timp. Poate am noroc și ninge și mă duc să mă dau cu placa. Oricum, eu nu mă plictisesc niciodată singură. Nici bine de tot nu îmi va fi, ce să zic. Nu o să primesc daruri sub brad – nu că aș avea nevoie de cadouri, dar gîndul din spatele gestului e cel important, dacă are cine îl face.

Cînd o să fiți acolo, cu familiile voastre, copiii, iubiții, iubitele, soții, soțiile, în jurul bradului, a mesei de Crăciun, bucurați-vă. Fiți fericiți și recunoscători pentru ce aveți, dați-vă seama ce norocoși sunteți. Opriți-vă un moment și gîndiți-vă că nimic nu e perfect și că nimeni nu le are pe toate, fiți bucuroși că sunteți voi, sănătoși, normali. Știu că sunt o mulțime de femei care mă invidiază, care își doresc să fie ca mine. Primesc o mulțime de mesaje care îmi spun asta. Uite doar unul din ele: Te urmaresc constant, de mai bine de 1 ani si, din multiple perspective (ca psiholog, psihoterapeut, cadru universitar, femeie), atat iti voi spune : „Ce n-as da sa fiu ca tine!” (consider ca am spus totul in aceste 7 cuvinte). Nu e nicio sfîrîială să fiți ca mine. Nu mă mai invidiați, vă implor. Nu e nimic de invidiat la mine. Sunt o femeie foarte singură și atît. Parcă cu atît mai singură cu cît mai multă lume se strînge în jurul meu, virtual sau nu.

Am avut un an extraordinar, nu mă cac pe mine, chiar dacă se termină prost. Am fost fericită. A fost cel mai frumos an din viața mea. Niciodată, adunat la un loc în cei 37 de ani și jumate, nu am fost atît de fericită și împlinită ca acum. Pe toate planurile. Vă mulțumesc pentru asta fiecăruia dintre voi, în parte. Pentru vorbele voastre bune, pentru că ați fost aici, că ați venit să mă vedeți pe unde am fost, că ați cumpărat cărțile mele și rezonat cu scrisul meu, pentru mesajele voastre, pentru ceaiurile băute împreună, pentru darurile voastre, toate.

Vouă, bărbaților care mustăciți și vă gîndiți ce prost e ăla care lasă o femeie ca mine singură, vă spun să nu mă și nu vă flatați. Terapeuta mea spune că femeile ca mine fascinează deopotrivă bărbații și femeile – dar, la o apropiere mai mare, îi pun pe fugă. A fost o vreme în care nu exista zi în care să nu îmi doresc să nu fi fost mai urîtă, mai proastă, mai puțin puternică, mai necitită, mai lipsită de umor, ironie sau orice altceva vă pare vouă că sunt. Acum sunt împăcată cu mine și cu cine sunt. Mi-am asumat – iar asta de cele mai multe ori e o vorbă goală – că pe mine nu mă pot oamenii. Iar ăia care mă pot, o fac pe termen scurt, vorba Anei. Încă nu mi-am dat seama dacă o iau la sănătoasă fiindcă sunt sau fiindcă nu sunt ce se așteptau. Poate că la început mă văd perfectă și cînd descoperă că sunt om, că am vulnerabilități, defecte, că greșesc, nu se pot obișnui cu asta. Mă întreb de muuulți, mulți ani. Și mă întorc mereu către mine, să mă caut, să mă plivesc, să văd unde greșesc, ce anume e atît de greșit la mine încît să fiu mereu atît de îngrozitor de singură. Dar cumva, niciodată nu reușesc să îndrept. Probabil că greșită voi și muri, incapabilă să înțeleg.

Nu caut milă, compasiune sau condescendență, rogu-vă, mă jigniți dacă alunecați într-acolo. Mila nu e un sentiment nobil. Am scris toate astea doar ca să vă arăt și partea goală a paharului strălucitor pe care îl vedeți și vi-l doriți. Să vă reamintesc că sunteți bine așa cum sunteți, iar dacă nu sunteți, nu sunteți singurii. Uite, se întîmplă și la case despre care umblă vorba că ar fi mai mari. Dar e doar o legendă urbană, lumea o colportează dar nimeni nu a văzut cu adevărat ca să știe sigur. Și ca să îmi explic probabila absență, căci știu că mulți dintre voi chiar se gîndesc cu drag la mine.

Vă doresc sărbători așa și pe dincolo. Cu liniște mai ales. Cu normalitate. Normalitatea aia corny, cheesy, pe care mi-o doresc și mie și de care nu am avut parte niciodată. Iertați-mi lipsa de umor. Vă îmbrățișez.

Să ne recitim cu bine la anul.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

37 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Renilda
Renilda
18 decembrie 2014 08:50

Genul de articol pe care-l asteptam de la tine: realist, sincer, frumos. Iar urarea de la final e extraordinara. Asa ar trebui sa apara in mesajele, felicitarile tuturor…in loc de „fie ca”, „lumina care”…Cand o sa intelegem ca aceasta este esenta sarbatorilor si nu cumpararea tuturor aiurelilor care au culoarea rosie sau mesajele trimise la toata lista, inclusiv celor care nu le adresam niciodata un cuvant, poate o sa ne simtim mai bine si mai impliniti. Iti doresc sa ai parte de linistea aceea pe care ti-o doresti!

Mugur
Mugur
18 decembrie 2014 09:00

Eeeiii, hai, Sarbatori fericite, alea alea, liniste, zen, zambet, citit, chestii…tot ce-ti doresti tu! Evadeaza in exotic si nu uita, acolo, cauta un niga mother fucker si lasa-l sa performeze ce stie el mai bine! Sa vezi 2015 de vis! Ganduri bune! 🙂

Mugur
Mugur
18 decembrie 2014 10:04
Reply to  Petronela

Scuze, nu se fac glume de Sarbatori! 🙂

lag
lag
18 decembrie 2014 11:31
Reply to  Petronela

E greu să fii mai puțin prostuț decît imediatul tău aproape, (pe care chiar ai vrea să-l iubești, tolerezi, apropii) ceea ce te întristeasă, te izolează; cea mai mică neconcordanță de vibrații, concepții, dogmatică existentială te lasă rece, zîmbind a prost (sau perplex) și mergi mai deparate, cu tine, singur, că tocmai ce-ai mai respins un suflet incompatibil, că așa ești tu, pecky, încăpățînat, prea atent, perfectionist și de un libertinism nemărginit.

Mugur
Mugur
19 decembrie 2014 09:21
Reply to  lag

„E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune.”

Dana
Dana
18 decembrie 2014 09:09

Vacanta linistita, fetito:)

Ionut
Ionut
18 decembrie 2014 09:11

Vacanta placuta, Petronela. Ne-ai infrumusetat anul si ne-ai facut sa cadem pe ganduri. Si asta nu e lucru mic. Te-am ascultat cu placere cand ne citeai si ne-am gandit cu drag la tine. Si nici asta nu e lucru mic. Lucrurile merg spre bine.

lelia
lelia
18 decembrie 2014 09:13

te simt pesimista, in spatele vorbelor si a aparentelor…….sa fie oare de la „spiritul” asta al sarbatorilor, atat de vehiculat in aceste vremuri(pe care eu, una, recunosc, nu il simt!!!) sau nu?!…..vorbeste de normalitatea pe care ti-ai dorit-o dar de care nu ai avut parte ???????????? pai ai 2 fete una mai mandra decat alta…faci ce iti place…..in general esti bine….pai nu este asta NORMALITATE ????????
Hai, nu fii trista…este si maine o zi..

Mihai
Mihai
18 decembrie 2014 09:57

Iti doresc ca in vacanta asta sa fii vecina de apartament cu Dolores O’Riordan si sa va imprieteniti.
Atat de mult incat sa te oblige sa publici cartile si in engleza.
Tristetea a faina.Stiu ca lumea in general nu crede asta si fuge ca de naiba de ea, eu cred ca sunt unii oameni , printre care ma numar si eu care s-au obisnuit cu ea ba chiar au devenit dependenti.
ce ne-am face daca nu ar mai exista tristetea? ce valoarea ar mai avea clipele de fericire daca nu ar exista veacurile de dezolare?

cristins
cristins
18 decembrie 2014 10:15

In ultimele 4 sapt, te-am citit si recitit. In timpul asta o printesa de 5 ani,;care nu intamplator e fiica mea,a ramas doar cu jumatate de creier in urma unei operatii(fara detalii o boala parsiva aparuta de nicaieri acum 2 ani). Asa ca, sigur ii fi avand tu lipsurile tale, da’ mie mi-ai dat niste nopti cat se poate de relaxante avand in vedere circumstantele. Asa ca…fara fie ca..doar sa fii!!!!!!

ela
ela
18 decembrie 2014 10:25

@Lelia – poate ai avut intentii bune, dar toate semnele alea de intrebare arata ca o palma data Petrei. Cred ca nu are nevoie nici de sfaturi sfatoase nici de glume proaste si nici sa ii scoatem ochii cu ce credem noi despre ea. Ea ne-a multumit, cu bunul ei simt si modestia ei, asta simt sa fac si eu,sa ii multumesc pt tot. Si sa ii trimit un gand bun. Confesiunea asta emotinonanta m-a atins. Multumesc.

Teodora
Teodora
18 decembrie 2014 10:32

Bună Petro! Nu te-am descoperit de prea mult timp, să zicem cât am avut timp să-ți citesc cărțile pe nerăsuflate și să răsfoiesc blogul pe toate părțile. Ești un om minunat, cu un suflet de milioane, cu un umor autentic și cu restul ingredientelor pentru a te face plăcută. Am rămas plăcut impresionată de ce-am citit. Cât despre sărbătorile astea, nu e mare diferență între ce fac eu și ce faci tu de Crăciun. E o sărbătoare over-rated căreia i s-a pierdut esențialul pe drum de ceva timp, poate chiar mai mult, așa că mă așteaptă Jung, pentru următoarele 2-3… Citește mai mult

Nadia Iuliana
Nadia Iuliana
18 decembrie 2014 11:00

M-am gandit mereu de ce sunt altfel.. cica ,,ciudata” 🙂 asa mi se spune! .. de ce pe mine ,, spiritul sarbatorilor ” nu ma inalta ? Am fost invinovatita ca nu ma las inaltata.. dar nu vreau sa ma inalt fals! Magia Craciunului a existat pentru mine doar in copilarie.. Mi-au daruit-o parintii! Eu, pot sa daruiesc asa magie? Cred ca nu. Atunci de ce sa cer si sa -l astept chiar si pe Mosul pentru mine.. Sa-mi aduca ce? Probabil o fi vorba si de neimpliniri.. In fine.. Petronela draga, nu esti singura care vrea sa evadeze si… Citește mai mult

Diana
Diana
18 decembrie 2014 11:27

Sambata trecuta cineva a dat share pe fb la ”Craciun de casierita”. N-am dat click decat cateva ore mai tarziu cand m-am lovit de el din nou, dupa ce adunase ceva like-uri. Bine, hai sa vedem ce-o fi si tampenia asta. ”Pe Petronela Rotar o gasiți, toata, aici.” Hmm… acestblocdenervi. Tresar si zambesc larg ca proasta. Si asa m-am tot invartit p-aci cateva ore. Duminica dimineata cu cafeaua langa mine am revenit. Cateva ore mai tarziu mi-am comandat cartile (am luat si Cimitirul daca tot eram in zona, ca vroiam sa-l iau de anul trecut). Marti au venit, aseara le-am… Citește mai mult

blo
18 decembrie 2014 11:52

eu te stiu de mai mult de-un an. te stiu de cand erau bigudiurile mici, de pe vremea cand n-aveau gagici si planuri ale lor. si mi-ai placut si-atunci, si-mi placi si acum. nu esti perfecta, slava Domnului, ca daca erai, nu mai calcam pe-aici. mi-ai fi dat complexe de inferioritate, si eu nu prea am d-astea 🙂 asa cum esti, ai fost de multe ori o inspiratie pentru mine, pentru ca desi esti mai juna cu cativa ani, cand te-am citit, parca ma citeam pe mine, acolo unde scriu fara cuvinte, doar pentru mine. nu-ti va tine de cald… Citește mai mult

emilia
emilia
18 decembrie 2014 12:20

draga autor de carti si femeie cu o viata ca in filme, draga mama de fete adolescente, draga adolescenta cu inima ranita si cu printul-pe-cal-alb-care-a-murit-si-n-a-mai-venit, doar tu poti sa alegi sa rulezi la nesfarsit bucla depresie-siguratate-auoleu. mi se pare ca viata ta pana acum ti-a dat niste lectii, din care ai ales sa inveti doar sa traiesti cu suferinta si cu singuratatea. tie nu-ti mai e frica de singuratate, nu? pai de ce rulezi acelasi cod iar si iar? pune-ti doua intrebari: cine sunt eu? si apoi, dupa ce ai definit exact cine si ce esti, gandeste-te cine esti tu… Citește mai mult

carla
carla
18 decembrie 2014 12:35

Numai bine in vacanta.o sa imi lipsesti.multumesc pt tot,pt ca existi

Georgina
Georgina
18 decembrie 2014 13:00

Iti spun ca nu esti singura in ce simti. Empatizez in asa hal, ca e dureros sa te citesc. Castigi la experiente nasoale, dar cum sunt ceva mai tanara, sa stii ca o sa te ajung din urma. Nah, uite, suntem doua superbe acum, tu ceva mai superba, care or sa scuipe internetul in fata si or sa-si bage nasu-n munca si carti, cu pauze dedicate gandurilor negre. Am prietene care-mi spun ca e normal sa fiu singura, ca nu-i niciun barbat care sa egaleze cat de misto sunt eu sau sa se simta validat prin preajma-mi. Ce vaci :)!… Citește mai mult

B
B
18 decembrie 2014 13:17

Nici nu mai tin minte cand am avut un Craciun ca la carte. A fost o perioada si din aia. Dar a trecut. Atat de repede, ca ma intreb daca nu am visat-o. Incet, incet am invatat sa ma bucur de ce pot. Acum, ma bucur ca pot oferi copilului meu stelute in privire cand va descoperi cadourile sub brad. Ca am un copil caruia ii pot oferi toata dragostea mea. Si care mi-o da inapoi inzecit. Si ca am brad. Si ca am un acoperis asupra lui. Si ca am ce pune pe masa. Si restul o sa il… Citește mai mult

Radu
Radu
18 decembrie 2014 13:56

Frumos si in asentiment.

SORIN
18 decembrie 2014 19:19

Spor la descoperit linistea aceea atat de cautata!

Emi
Emi
18 decembrie 2014 20:26

Asa se intampla cu femeia care s-a dus la copac, a luat marul si l-a mancat pe tot pe drum. Cand a ajuns la Adam – ca de obicei el statea si astepta sa i se intample si chestia cu marul, gen – nu a mai avut nici ea ce sa-i dea lui si nici el n-a mai vrut mare lucru de la ea. A harjonit-o putin, i-a povestit putin despre el si apoi a convins-o ca e cea mai frumoasa cand e privita din spate. In timp ce fuge. Acum nu mai ai ce sa faci. Marul e mancat.… Citește mai mult

stefan "stay alive"
stefan "stay alive"
19 decembrie 2014 01:35

nu pot sa te compatimesc, pot doar sa imi doresc a putea citi primul tau Roman… anul 38 va fi unul minunat, al romancierei Petronela Rotar.

blue
blue
19 decembrie 2014 09:34

Te astept in ianuarie cu piesa de teatru (pe care nu am prins-o la Brasov) jucata si in Bucuresti, asa cum ai spus ca va urma ;). Vacanta placuta, calda, si revenire puternica :)! Numai bine si un An Nou asa cum ti-l doresti cel mai mult.

curly
curly
19 decembrie 2014 22:32

Să ai grijă de ti e.Și când te întorci să dai un semn să te văd la un cico,bine?

Magdalena Manea
20 decembrie 2014 21:18

Eheei, si cunosc refrenul, cunosc atat de bine sortimentul de femeie revelat de tine mai sus; iti cunosc vorbele de parca le-i fi smuls din mine, pe-nserat, intr-o vineri, in timp ce-mi verificam emailurile…am crezut o vreme ca specia asta de oameni pe care altzi oameni nu-i pot, pur si simplu, este o nebunie de-a mea nascuta cu mainile-n solduri, intr-o amaza de disperare. Te citesc si, fiecare vorba de-a ta se-ntoarce ca un bumerang din oglinda in care m-ai transformat; imi spargi timpanele de atatea adevaruri. N-am sa-ti urez traditionalele de incheiere de an. Am sa-ti urez, insa, pentru… Citește mai mult

alunelu
alunelu
22 decembrie 2014 10:59

Iti doresc sa fii sanatoasa si sa stii ca ai dreptate cu ce ai zis de familie, iubiti/iubite samd.. insa nu-i chiar asa rau nici sa fii ,,da capu tau,,.
Noi oamenii vrem tot timpul altceva decit avem si nu se poa.. Cind fu tica nu fu taca..
Multumesc pentru clipele deosebite pe care le am petrecut cind te- am citit. Drum bun.

Raj
Raj
22 decembrie 2014 18:30

Parcas futut in aripa, nu simt, nam simtit nicican fioru sarbatorilor, nu suport nuntile, la carciuma nu mai merg din 90, ca vorba unei barmanite, cica beau tot timpu 1 bere si platesc 7. Mie cine pula lu stalin imi face cinste. Vreau sa ma duc si io la bar sa beau o cafea linistit. Nam parte de asa civa. Mie dor de divertisii anilor 90…

Vio
Vio
26 decembrie 2014 17:22

Asa sa fie, Petronela draga! Sarbatori frumoase, bucura-te de palmieri! 😉

Van den Aar
Van den Aar
26 decembrie 2014 21:20

Succes 🙂

Ioana
Ioana
28 decembrie 2014 15:29

Cunosc acest sentiment de singurătate. Nu credeam că o să mă bucur vreodată de Crăciun. Plus că vremea urâtă și frigul mă bagă în depresie. Dar anul ăsta m-am simțit bine. Am avut un sentiment de bucurie, de liniște neașteptat. M-am bucurat de fericirea fetiței mele de 3 ani. De tot ce înseamnă ea pentru mine. Sper să mă mai bucur și în alți ani de sărbători alături de fetița mea. Mai are până îmi pleacă singură de acasă. Ție îți doresc sa-ți regăsești echilibrul iar dacă terapeuta ta nu a reușit să te scoată din depresie cred că ar… Citește mai mult

Mălinescu Marius
1 ianuarie 2015 12:45

Exoticul am fost eu însămi și au fost cele mai frumoase Sărbători în mijlocul tuturor și totuși singur. Știu ce înseamnă fuga descoperirii în ambele sensuri și efectul de halou al unei persoane, dar mai ales momentele cu „necitit” în care să primesc viața într-o simplitate somnambulică. Te iubesc și Te urăsc pentru vorbele tale.

Alina
Alina
24 iunie 2015 13:08

Nu te urasc. nu te invidiez, nu te iubesc :)!
Esti pur si simplu in mintea mea si iubesc sa ma citesc in randurile tale.
Numai bine crazy girl!

O admiratoare
O admiratoare
22 martie 2018 15:29

esti o frumoasa curajoasa sa te dezbraci asa, sa arati ca esti om. cei mai multi dintre noi se tem teribil sa-si expuna vulnerabilitatile si au si uitat cum se face, purtand in permanenta masti de fericiti, ce dau in diabet. esti altceva si imi place. ba chiar te iubesc.