stilul de viață care ucide

121

Tatăl meu obișnuia să mănînce 3 porci pe an. La propriu. La noi în casă nu a existat mîncare fără carne, nici în posturi, că și atunci mama îi gătea lui separat cu multă carne. Dacă se întîmpla ca o ciorbă să nu aibă hălci întregi, întreba ironic, ce ciorbă e asta, cu bicicleta? Eu nu înțelegeam, cum adică ciorbă cu bicicleta și îmi explica că trebuie să te plimbi cu bicicleta prin ea ca să dai de vreo urmă de carne și de aia se cheamă așa. Auzeam des cînd eram mică expresia asta.

Tata a vut mereu o sănătate bună, tensiune mică, om activ. Pînă nu a mai avut-o. Adică devreme. Mai întîi a avut nevoie de 3 stenturi la inimă. Vene îngroșate, colesterol și tensiune mari, a trebuit să se lase de fumat, i-au dat regim, nu a ținut cont, a mîncat tot ce i-a plăcut. Apoi a făcut atacul cerebral, care l-a lăsat legumă. După luni întregi de fizioterapie, a reînvățat să meargă, dar una dintre părți a rămas inertă, cea dreaptă. I-a fost afectat și centrul vorbirii, așa că nu mai poate vorbi, ne înțelegem cu el extrem de greu. Din omul puternic, activ, care făcea absolut orice a devenit un om bătrîn, trist, neputincios, care își tîrăște piciorul, nu se poate exprima și are nevoie de ajutor pentru absolut orice. Mîncarea i-a făcut asta, i-au spus-o toți medicii. Și azi refuză orice fel care nu conține carne, deși are interdicții clare de la doctor. Un al doilea atac i-ar fi fatal.

Azi am citit asta. Un studiu al OMS care spune clar că în 20 de ani, incidența cancerului cauzat de stilul de viață va crește cu 70%. Studiul ăsta, făcut de specialiști, spune limpede că ceea ce mîncăm, bem și fumăm ne îmbolnăvește. Știm și noi, de altfel. Nu cred că e cineva care simte, cînd dă pe gît cola, cum se vitaminizează și se imunizează. Să fie clar, nu sunt un apologet al vreunei diete sau vreunui stil de viață la modă. Nu cred în extreme, care îmi par periculoase, sub orice formă a lor. Nu predic despre ce cred eu că e corect și bine, nu disprețuiesc pe cei care cred altceva, nu vreau să bag pe gît nimănui nimic, în genere nu vorbesc deloc despre asta, îmi văd de treaba mea căci fiecare e liber să aleagă ce dorește pentru viața lui. Nu am pretenția că dețin adevăruri universale, nu am certitudini. Dimpotrivă, atunci cînd începi să citești despre alimentație rămîi fără niciun fel de certitudine, se spulberă tot ce credeai că știi, ce ți s-a spus de cînd erai mic, iar noile adevăruri sunt și ele puse la îndoială de și mai noi studii și cercetări științifice. Ce e evident pentru toată lumea e că suntem autodistructivi, ne-am batjocorit planeta și sănătatea. Sigur, nu spun că dacă mănînci sănătos nu o să te îmbolnăvești, căci cancerele nu vin numai din alimentație, însă nici nu cred că putem privi cu fatalism povestea asta, dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noștri, căci pe ei îi iubim și nu le vrem răul, nu?

Singurul adevăr pe care îl dețin, subiectiv, este acela că ceea ce am ales pentru mine mi-a făcut bine, un adevăr măsurabil și concret. Atunci cînd sunt întrebată, răspund. Azi am ales să vorbesc despre asta în speranța că ce am trăit și experimentat eu poate folosi cuiva. Și dacă un singur om își va pune o întrebare și va începe să se documenteze și să schimbe ceva și tot merită efortul.

Eu am avut o sănătate șubrezică mereu. Muncă multă, odihnă puțină, mîncat prost, iar peste toate, lupta cu depresia și anxietatea, m-au pus pe butuci de multe ori. Nimic foarte grav, dar multe și mărunte. Operație de colecist – boala supărării, în popor, amigdale scoase după 2 ani de infecție continuă tratată cu moldamin, nenumărate enterocolite, gripe, pneumonii, boală inflamatorie pelvină cronicizată, spitalizări, antibiotice. Leșinuri, atacuri de panică, spasmofilii. Am înotat prin ele, eram și tînără. Acum vreo 3 sau 4 ierni, am făcut o gripă cumplită, porcină, pare-se, care era să mă pună cu roțile în sus. Ajunsesem atît de slăbită că nu îmi puteam ridica singura cana cu ceai. Un coșmar de-a lungul căruia am înțeles că de gripă se poate muri, că nu e glumă și joacă. Nu am făcut nimic să mă pun pe picioare, am continuat să trăiesc ca și pînă atunci. Un an mai tîrziu, tot iarna, m-am ales cu infecție urinară. Nu era prima dată, am sunat medicul, era weekend, mi-a zis ce să iau, am plecat pe pîrtie, eram de serviciu, să fac niște știri, niște directuri, ceva, nimic nou, am muncit de nenumărate ori bolnavă. De data asta, însă, urinam sînge… O bacterie cu nume sofisticat – nu, nu Ecoli, alta, nu îmi amintesc acum și e mai bine așa, se aciuase în vezica mea și nu mai voia să plece. Femeile știu despre ce vorbesc, cum sunt simptomele bolii ăsteia. 6 luni am fost bolnavă. 6 luni, adică mai bine de 150 de zile în care am simțit continuu că dacă nu mă duc la baie fac pe mine, deși nu aveam ce face, doar senzația. Usturimi pe uretră, dureri, nopți cu sticle calde pe pîntece, insomnii. Am schimbat 4 medici, am ajuns la Fundeni la profesori-doctori, am făcut analize costisitoare, tratamente pe venă sau pe uretră, da, pe uretră, cu un dispozitiv care introducea un lichid care ar fi trebuit să ucidă bacteria, dar bacteria era rezistentă, tot mai rezistentă. Cu fiecare antibiotic pe care mi-l dădeau, pe venă, de obicei, devenea tot mai șmecheră. Făceam analize de urină o dată la cîteva zile, dar nu era bine deloc. M-au bănuit de TBC localizat acolo, m-au trimis de la unii la alții, m-au ciuruit cu medicamente, m-au ruinat. Pe fundal, sigur, munceam, cu branula în mînă, în frig, afară era iarna aia cu -31 de grade la Întorsura Buzăului unde mă trimiteam să fac o știre, deși eu nu aș fi avut voie să ies din casă. Dar asta e altă poveste. Spre primăvară, m-au internat și mi-au făcut, conform antibiogramei, un antibiotic extrem de puternic, din cele care se fac atunci cînd nu mai există soluții, la septicemii și alte alea. Am stat internată 10 zile, m-au perfuzat, tratat, păream că încep să fiu bine, analizele ieșeau bine. În ziua externării, ajunsă acasă, toate simptomele s-au reluat. Am făcut un atac de panică nasol. Nu îmi venea să cred că după 6 luni de tratamente sunt la fel, era imposibil să concep că nu mă fac bine, că mizeria de bacterie nu se lasă ucisă, că iar nu pot dormi, că iar doare, că iar…

Și am decis să nu mă mai duc la medici alopați. Mi-am făcut programare la un homeopat bun – la recomandarea unei doctorițe din spital, de altfel. Mi-a dat niște biluțe mici și dulci, după ce am stat de vorbă cu ea vreo oră. Am luat biluțele, fără mari speranțe, dar cu seriozitate. A treia zi mi-au dispărut simptomele. Peste 2 săptămîni, bacteria. Haide frate, am zis, nu are cum! Am repetat analizele. Erau perfecte. Apoi m-am ținut de ce mi-a zis, pe termen lung. La ea am auzit prima dată de alcalinizare – urina trebuia să aibă PH mare ca să nu mai poată trăi bacteria. Ceva de genul încercaseră și medicii, îmi dădeau să beau bicarbonat cît eram în spital, dar fără să îmi explice. Nu mi-am schimbat stilul de viață imediat. Homeopata mi-a făcut un test al pielii, care detectează carotenoizii, nivelul antioxidanților din organism, adică imunitatea, eram praf. Cel mai mic nivel. Am început să citesc. Despre alcalinizare, despre renunțarea la carne, despre imunizare. A durat cîteva luni să mă informez. Am citit cărți scrise de specialiști, pro și contra, mi-am făcut o părere și am zis hai să încerc. Am renunțat la carne și am început o detoxifiere puternică. Am băut sucuri verzi, am luat spirulină, am mîncat mult crud, multe fructe, multe legume, multe nuci și semințe. Șase luni mai tîrziu, imunitatea îmi crescuse pînă la un nivel sub cel superior. Doctorița mi-a zis că ea nu a mai văzut așa ceva. Sunt 2 ani de atunci. Nu am mai fost niciodată bolnavă. Niciodată. Au trecut 2 ierni și eu nici răcită nu am mai fost. Pentru prima dată în viața mea de adult, sunt sănătoasă tun. Sigur, dublez alimentația cu sport, kangoo, urcat și coborît 7 etaje pe jos zilnic, snowboard și de cum se încălzește, alergat în pădure și bicicletă în loc de mașină, dar asta nu e ceva nou, sport am făcut de cînd mă știu, sunt dependentă de mișcare.

Nu mai mănînc mîncare procesată și nici carne. Sigur, am mai fost tentată să gust și nu m-am abținut, repet, nu cred în extreme și nu cred că dacă simt nevoia să mănînc ceva e un capăt de lume, mă comport firesc și natural. Am gustat și carnea, nu mi-a plăcut, era fadă și nu mai semăna cu ce țineam minte. Nu sunt raw-vegană, din tot ce am citit cred că raw-veganismul este o extremă alimentară, potrivită în boli grave. Sigur că gătesc și astfel de rețete, unele sunt delicioase, mai ales dulciurile și nici nu îngrașă, dar nu aș putea și nu mi se potrivește mie să mănînc sută la sută crud. Mănînc pește de captură, brînzeturi proaspete dar și din cele franțuzești pentru care am o slăbiciune, ouă bio de la țară și de prepeliță. Ouăle de prepeliță sunt medicament curat, numai studiați și vedeți, iar eu am și o sursă excelentă, o fermă de lîngă Brașov care mi le livrează acasă, proaspete din ziua aia. Beau lapte făcut de mine din migdale, caju și nuci, sucuri verzi, sucuri cu polen crud, iau spirulină – care are cea mai bio-asimilabilă proteină din toate proteinele care există, dar toate astea le fac moderat, cînd simt nevoia și am rețete delicioase, ca să nu le înghit cu greu, ca pe niște medicamente. Gătesc multe legume în feluri minunate, paste integrale, salate sofisticate sau dimpotrivă, mănînc regulat avocado, nu consum deloc sucuri carbogazoase, chestii procesate și pline de chimicale. Sigur că mai mănînc un pateu cu brînză sau o pizza vegetariană cînd mi-e poftă, iar pîinea o fac eu sau o cumpăr de la o brutărie care face pîine cu maia, integrală.

Copiilor, că sigur vor sări cei care au grija copiilor altora, nu le-am impus stilul meu de viață, dar sigur că au gustat și le place și că mănîncă mult mai sănătos acum decît vreodată, căci mîncarea pe care o fac e chiar bună și nu se pot abține. În paralel, am pui de țară în congelator și le gătesc supe și mîncăruri cu carne și, bineînțeles, pește. Cea mare are perioade cînd refuză carnea, le avea dinainte de a fi făcut eu schimbarea, dar și perioade în care simte nevoia și mănîncă. Ea își simte cel mai bine organismul, la fel cum fiecare dintre noi ni-l simțim pe al nostru. Eu am ales așa fiindcă asta mi se potrivește mie, așa mă simt eu bine și nu altcumva.

În aștia doi ani mi-am auzit o mulțime. Ultima dată ieri, pe facebook. Că mănînc numai ierburi, că o să văd eu ce nasol o să îmi fie, că e o modă, că e o prostie, etc. Tuturor, le zîmbesc cu căldură și nu mă obosesc să le aduc contra-argumente. Practic, pentru orice argument îți aduce un mîncător de carne există minimum două studii științifice, făcute de specialiști și cercetori, care susțin vegetarianismul sau veganismul, e o luptă inutilă și sterilă din care nimeni nu are de cîștigat. Singurul meu argument, pe care l-am ținut pînă acum pentru mine, e sănătatea, starea mea de bine, care e palpabilă și măsurabilă în analize, pentru cei care nu mă cred pe cuvînt. Sunt de acord că în ultima vreme curentul raw-vegan a prins la multă lume, în special femei, că există mulți fanatici, că e prost-înțeles, că e plin de oameni care fac o defavoare modei ăsteia. Fiindcă e greu să lași tot ce știai, să începi brusc să mănînci crud, multe dintre mîncărurile astea nu sunt gustoase, așa că se rezumă la 3 salate și ajung la medic cu analizele prăbușite, iar lumea arată cu degetul fără să știe că de fapt individul e de vină, nu stilul adoptat. E nevoie de informație, multă informație. Nu poți renunța la ceva pînă nu știi cu ce să înlocuiești ca să nu faci mai mult rău decît bine. Trebuie echilibru și determinare și mai ales să nu urmezi orbește mode, ci să afli ce ți se potrivește ție. Nu, nu vreau să trăiesc mult, nu mi-am propus să mor sănătoasă, cum mi se rîde în nas, vreau doar să nu mai umblu din medic în medic și din spital în spital, ca pînă acum și cu chestii mai grave. Cred că va veni o vreme, iar studiul OMS o arată clar, cînd oamenii se vor îndrepta de nevoie către un stil mai sănătos de viață, după ce vor da de citostatice și radioterapii și durere și moarte. Eu nu mai vreau la spitale. Am fost de atîtea ori. Pentru mine sau pentru copii. Am multe texte scrise în zile de spitalizări, cînd zăceam pe vreun pat de-al vreunei rezerve, cu cîte un ac înfipt în venă. Unele le-am pus aici, pe altele le voi pune sau poate nu, nu contează. Nici nu am intrat în vreo psihoză legată de alimentație, pur și simplu sunt mult mai informată și atentă la ce mănînc. Înainte să bag în gură îmi pun întrebarea dacă ceea ce urmează să introduc în mine mă ajută la ceva sau dimpotrivă, îmi face doar rău. Pare complicat, știu, pare deloc gustos, dar nu este deloc așa, dimpotrivă. Mă mai întreabă oamenii, păi tu ce mănînci, dacă nu mănînci carne? Și eu mă gîndesc că nu știu ce naiba mîncam înainte, carne și cartofi, mezeluri și pîine, brînzeturi și cam atît… Abia acum am descoperit gustul mîncării, al gătitului, am în frigider și dietă chestii de care nici măcar nu auzisem înainte, super sănătoase și excelente la gust, încerc rețete, mă minunez și tot așa.

Iar aceasta nu e o dojană, nici vreo aroganță, nu mă cred mai deșteaptă sau mai bună decît nimeni altcineva, cred că fiecare are dreptul să aleagă pentru el. Am vrut doar să împărtășesc ceva ce pe mine m-a ajutat. Dacă face cuiva bine, e minunat, dacă nu, măcar nu strică. Eu știu că atunci cînd eram bolnavă mi-ar fi prins bine să arunce cineva în care avem încredere o sămînță care să mă facă să caut mai mult și să aleg pentru mine mai bine. Nu am să răspund la comentariile insidioase, căci eu am încercat să fac un bine, iar dacă nu reușesc îmi cer iertare, nu o să mă justific și nici argumentez mai mult decît am făcut-o aici. Nu voi intra în discuții de etică, despre drepturile animalelor, mă refer strict la sănătate și atît. Și nici nu am să reiau discuția asta, o singură dată e suficient, repet, nu sunt vreun apologet de curente la modă în nutriție, ci un om cu bun-simț care a făcut cîteva alegeri corecte, crede, pe care le împărtășește cu oameni la care ține.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

121 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
crossthelimit
5 februarie 2014 10:13

Cea mai utila chestie pe care cineva o poate invata este sa isi asculte organismul. El saracul spune tot. Dupa ce elimini tot ce nu inseamna mancare din alimentatie si incepi sa faci miscare daca il lasi pe el sa aleaga cat si ce sa manaci o sa fii intodeauna sanatos. Desi, unii o sa fie mai carnivori si altii mai vegetarieni. Eu am avut si perioade in care mancam kilograme de carne pe zi, am avut si ani in care am fost vegetarian iar acum am invatat sa-l ascult si m-am stabilizat intr-o situatie de echilibru, cu un consum… Citește mai mult

andreea
andreea
5 februarie 2014 10:48

Iti multumesc pentru articolul asta, mie imi este foarte util. Am un copil mic(4 ani) care, la orice boala, cat de mica, face temperatura foarte mare, spre deosebire de fratele lui care face forma normala a bolii. Nu stiu daca este de vina imunitatea, varsta sau daca e altceva. Imi pot da te rog datele de contact ale medicului tau homeopat, aici sau pe mail? Multumesc mult.

GAbriela
GAbriela
2 martie 2014 13:21
Reply to  andreea

Ar fi minunat daca ti-ai lasa copilul macar o data sa omoare virusii. Sa stea doar in pat, sa-l hidratezi bine cu apa (si ceai) cu lamaie si miere. Si cam atat. Apoi nu mai face raceli 🙂

jo cre
jo cre
5 februarie 2014 10:57

Petronela.. ai mare dreptate! Eu n-am fost niciodata o carnivora, iar mezeluri si tampenii nu am putut manca niciodata… pentru ca de fiecare data ma izbea cate o migrena oribila… de pe la 4 ani!! Acum gradinaresc si am congelatorul plin de dovlecei ..ai mei :))! Eu te rog sa pui si niste linkuri, carti etc.. vreau mai ales sa invat sa folosesc super alimentele gen spirulina, chia, germeni… despre care nu ne invata nimeni pe-aici..si contactul de la ferma de prepelite 🙂 Multumesc pentru articol, minim o persoana e foarte interesata de subiect 🙂

Raluca Paraschivu
Raluca Paraschivu
11 martie 2014 22:32
Reply to  jo cre

Jo Cre, iti recomand pagina unei femei foarte pasionata de vegan food care a scris mai multe carti pe tema asta (printre care si Retete vegane fara foc pe care am gasit-o pe internet). Partea faina e ca nu trebuie sa iti cumperi cartea, gasesti pe pagina ei sfaturi bune, tot felul de informatii despre ingrediente, seminte, preparate + multe retete delicioase. Ligia Pop o cheama si iti recomand cu caldura sa te uiti peste site:http://ligiapop.com/. Bineinteles sunt mult mai multe probabil, trebuie doar timp si rabdare.

Anca
Anca
5 februarie 2014 11:02

Super articolul! Liberul arbitru! Total de acord!
Imi pare rau pentru pentru tatal tau, dar asta este. Suntem responsabili pentru propria sanatate

Roxana Stela
Roxana Stela
2 martie 2014 13:35
Reply to  Petronela

Buna Petronela, Felicitari pt articol, simt ca am gasit o rezolvare si pentru mine, citind articolul acesta. Imi poti spune, te rog, ce bilute mici si dulci ti-a dat dna doctor? Mai stii cum se numesc, se gasesc in farmacie sau la plafar? Caci ma lupt cu o cistita de mai bine de 2 ani si nu mai pot, imi fac ficatul praf pana la urma, iar ea tot nu trece. Sunt din Bucuresti, astfel ca nu stiu cand pot ajunge in Bv la dna doctor Blaj, insa voi face tot posibilul…pana una alta, sunt dispusa sa incerc orice, numai… Citește mai mult

AnaM
8 martie 2014 22:54
Reply to  Petronela

Foarte bun articolul si de retinut multe din sfaturi! O mare dezamagire insa a fost dr. Adriana Corina Blaj si desi nu acesta este subiectul acestui articol voi descrie experienta mea Am fost sapt trecuta la Brasov la un consult homeopat la dr Corina Blaj la clinica ASC wellness clinic Consultatia a durat 40 min, timp in care a raspuns de 4-5 ori la telefon. Total neprofesionist. Dupa consult am plecat direct la farmacia recomandata pentru a cumpara reteta homeopata. Pe reteta, pe langa granulele homeopate si tincturi dna doctor strecurase si o cutie de pastile numita Cordy Max de… Citește mai mult

Azzurra Azzurra
Azzurra Azzurra
5 februarie 2019 20:11
Reply to  Petronela

Buna , foarte bine scris articolul. Oamenii ar trebui sa știe ca homeopatia tratează întregul , începând cu sufletul ( emoțiile ), mentalul și nu in ultima instanța , fizicul , nu doar carcasa, cum face medicina alopata , băgăm in noi pastile fără număr.Dar înainte de toate trebuie sa conștientizam cauza bolii și sa lucram la factorul care a declanșat-o . Eu am avut o problema gravă de sănătate, cel care m-a ajutat a fost dl doctor Ovidiu Buciscanu . Ii mulțumesc enorm pentru implicare și pentru dedicarea dumnealui . In general face asta cu toți pacienții . A… Citește mai mult

dush
5 februarie 2014 11:20

Niciodata nu am putu sa imi spun parerea cand se discuta despre diete, nu le pot tine. Eu prefer un consum echilibrat. Am perioade in care organismul imi cere carne si ii dau. Nu o mananc cu amandoua mainile si poate fi si o singura data pe luna. Mananc destul de multe lactate, foarte putina paine. Mananc foarte multe fructe si destule legume. Am inceput de mult timp sa renunt sa mai comand mancare sau sa merg sa mananc in oras deoarece de multe ori e grasa si fada si am reinceput sa fac supe, ciorbe si alte neamuri de… Citește mai mult

dush
5 februarie 2014 14:48
Reply to  Petronela

si nici nu prea arunci mancare. stii cat iti trebuie si atata gatesti.

Flavian
14 februarie 2014 10:09
Reply to  dush

Exista tratament natural si pentru problemele de ficat: http://blog.flavian.ro/2014/02/eliminarea-pietrelor-de-la-ficat.html

Iorga N.
Iorga N.
5 februarie 2014 11:26

Asta inseamna maturizare. 🙂
In alte tari…si din cauza alimentatiei oamenii sunt mai bine dispusi si arata bine.
Nivelul de trai+o alimentatie atenta+IUBIRE= FERICIRE.
Niponii…jos palaria! Francezii, etc…
Pentru mine ceaiul verde si rosu sunt lucruri sfinte. Acasa, la birou, in vacanta, ceaiul e langa mine (ceaiul varsat*). Mai indragesc orezul integral, ciupercile, morcovii, mazarea, lamaia, merele, bananele, lista e lunga. 😉
Sanatatea si numai bine!

Iorga N.
Iorga N.
5 februarie 2014 11:31

Suntem in urma rau cu alimentatia si gandirea :).
Daca un strain vede ce probleme se discuta in ziua de azi la noi…nu isi da o palma, dar macar nu zice nimic.

smaranda puscas
smaranda puscas
5 februarie 2014 11:42

Atat de simplu si convingator! Atat de Petronela.:)

Ana
Ana
5 februarie 2014 11:51

Felicitari pentru articol. Echilibrul este cel mai important. Nu trebuie facuta o obsesie din a manca sanatos , dar putina grija si putina informare nu strica. Am 42 de ani , o fata de 21 si silueta de masura S. Cand ma intalnesc cu cineva ma intreaba daca mananc ceva, dar nu ma intreaba nimeni ce mananc. Nu m-am infometat in viata mea , dar am avut mereu grija sa mananc pe cat posibil sanatos. Si n-am mai racit de 20 si ceva de ani.
O zi frumoasa tuturor si multa sanatate !

Eu
Eu
5 februarie 2014 12:02

Petro draga as vrea sa stiu si eu reteta ta de lapte,ma intereseaza.

Ana S
Ana S
5 februarie 2014 14:41
Reply to  Petronela

Si unde mai pui ca din restul de migdale si caju care raman de la lapte se pot face prajituri raw vegane absolut minunate! In alta ordine de iei, cred ca e cel mai de bun simt si logic articol pe care l-am citit pana acum legat de adoptarea unui stil de viata sanatos. Inca un lucru as vrea sa adaug: creierul nostru nu stie daca un obicei este bun sau rau, sanatos sau distructiv – pentru el e doar un tipar pe care doreste sa il repete. Asa ca tine de noi sa ii oferim un tipar care sa… Citește mai mult

Laura Driha
5 februarie 2014 12:54

Am facut-o si eu… Am renuntat si eu la carne, anul trecut, vrme de 7 luni intregi. 7 Luni am mancat numai peste cand vroiam carne si a fost excelent. Eu am urmat o dieta din ratiuni mai mult estetice (ma ingrasasem grozav si aveam o digestie precara!) dar m-a ajutat fizic foarte mult. Dupa astea 7 Luni, cand am terminat dieta si au disparut cele 25 dekg in plus (Dukan este aceea), am reluat carnea de pofta si pentru ca mi se cam luase de la peste… Dar am observat inrautatiri ale sistemului digestiv, probleme cu tenul si acum… Citește mai mult

Luminita
Luminita
5 februarie 2014 12:55

Intorsura Buzaului! Oare ce iarna era, mai eram, oare, pe-acolo? Nu cred! E nasol da e adevarat, din pacate! Incerc si eu reteta te de lapte, uite-acu!

miha
miha
5 februarie 2014 14:32

barbatii au uretra

Gina
Gina
5 februarie 2014 14:45

Stimata doamna/domnisoara,sunt o mare admiratoare si consumatoare a tratamentelor homeopate.Si eu mi-am reglat o multime de probleme de sanatate prin intermediul lor.Sunt ,deci, de a acord cu d.vs. Am,insa o singura observatie a va face! Fara suparare ! Va rog mult sa revedeti fraza:”Ceva de genul încercaseră şi medicii, îmi dădeau să beau bicarbonat cît eram în spital, dar fără să îmi explice. „.Cu toata parerea de rau si in pofida faptului ca am mai auzit/citit aceasta formula:”ceva de genul”,nu am cum sa fiu de acord cu ea.NU este in limba romana ! Se spune „ceva de acest gen „sau… Citește mai mult

petro
petro
15 martie 2014 23:12
Reply to  Petronela

:):)

Daciana
Daciana
7 februarie 2014 00:44
Reply to  Gina

Comentariul dvs. e plin de „scapari” mai deranjante decat formularea la care va referiti.

ILUZIA
5 februarie 2014 14:48

sunt de acord cu ce spui, mai alescu „Trebuie echilibru şi determinare şi mai ales să nu urmezi orbeşte mode, ci să afli ce ţi se potriveşte ţie.” insa te rog (cand ai tu tump nu acum) vreau si eu un link-doua catre un studiu UTORIZAT/DE INCREDERE/ A CARUI SURSA SE POATE VERIFICA in legatura cu aspectul daunator al carnii in organism. Plsssssss. (PS- ma refer la carne in sine nu se pune problema de vreo pomana porcului in osanza).

crossthelimit
5 februarie 2014 16:21
Reply to  Petronela

„Studiul China” este o lucrare discutabila, n-as recomanda-o nimanui decat ca si contraexemplu de lobby si manipulare. Este deja discreditata de ani buni.

o parere mai ampla gasesti aici
http://www.cristianmargarit.ro/2013/03/parerea-mea/studiul-china

Mirela
Mirela
5 februarie 2014 15:21

Mi-a placut articolul tau; te rog spune-mi sursa de paine cu maia 🙂 Multumesc!

mihai brad
mihai brad
5 februarie 2014 15:25

…studiul respectiv este cel mai amplu (deci cel mai relevant in directia asta) facut vreodata. Evident, nu tuturor le va spune ceva. A fost facut pentru toti ceilalti 🙂 PS. La 20 de ani am renuntat la carne complet. Intr-o noapte, dupa o lectura care m-a facut sa nu mai dorm, intamplata dupa o discutie cu cel mai bun prieten (veggie deja la ora aia), am spus stop. A fost o bruscare extraordinara a organismului, dar pt ca eram sportiv si extrem de stapan pe mine, nu am avut nicio problema de sanatate. La 35 de ani am reinceput sa… Citește mai mult

mihai brad
mihai brad
5 februarie 2014 15:26

Cred ca se va intelege gresit postarea mea. Dar nu stau sa reformulez. Ata ete

Nico
Nico
5 februarie 2014 15:45

Confirm tot ce ai povestit in articol, traiesc pe pielea mea. Luna asta implinesc un an de cand am renuntat la mezeluri, pateuri, maioneze, ketchup-uri, dulciuri, orice bautura dulce din comert. Ma luptam cu niste migrene groaznice de prin adolescenta, durau uneori si cate 3 zile, se lasau cu vomat si zacut in pat, asta dupa ce inghiteam si cate 5-6 pastile odata, pentru ca starea de rau era insuportabila. Am fost la tot felul de medici, diferite specializari, in speranta ca ma vor ajuta. Dupa ce am eliminat toate posibilitatile, neurologul a zis ca sunt migrene si ca nu… Citește mai mult

victoria
victoria
5 februarie 2014 16:05

Studiul China ar trebui citit de toata planeta. Consumul exagerat de orice proteina, chiar si cea vegetala are consecinte masurabile asupra igienei de viata din simplul motiv ca o proteina degradeaza in ficat si rinichi cu foarte mult reziduu toxic, de unde imunitatea si PH sanguin si urinar debalansate. PE de alta parte, suntem in matrice claditi sa aimilam foarte bine tot ce este animal, ni se trage de la stramosul nostri vinator carnasier si mai putin bine vegetalul caci am sedentarizat mai tirziu. Cee ce este important, Petronela a subliniat foarte bine, este sa ridicam parametri asimilatiei prin molecule… Citește mai mult

Iulian
Iulian
5 februarie 2014 16:13

Buna Petronela! Sunt un tanar de 24 ani, care a renuntat la alimentatie precara si mancaruri prajite de la varsta de 18 ani din cauza unei bacterii in stomac (helicobacter pylori)care imi distrugea zilele prin balonari dese si eruptii pe piele. Si eu, ca si tine ma lovesc zilnic de comentarii contra acestui tip de alimentatie si totodata acestui stil de viata. Majoritatea cred ca nu exista viata fara carne ba chiar mai mult fara o ”ceafa de porc”. Vreau sa precizez ca din momentul in care am reusit sa scap de acea bacterie nerusinata, nu am mai avut nici… Citește mai mult

elena
elena
25 aprilie 2017 18:28
Reply to  Iulian

Buna,
spune-mi,te rog, cum ai scapat de helicobacter.Multumesc.

Alina Iordache
Alina Iordache
5 decembrie 2017 12:11
Reply to  Iulian

Buna. Cum ai scapat de helicobacter? multumesc

Alina
Alina
5 februarie 2014 16:22

Imi place articoul tau si te admir pentru faptul ca ai realizat ceva ce am mai incercat si eu si din diverse motive nu am dus la bun sfarsit, o alimentatie echilibrata. Se simte faptul ca esti un om echilibrat in general, chiar si din maniera ta de a scrie. Este mare lucru sa reinvatam sa interpretam cotect semnalele propriului organism. Descoperisem si eu la un moment dat despre mine insami, ca nu mai stiu sa interpretez senzatiile corpului. Nu mai intelegeam senzatia de sete, decat atunci cand ma uscam pe picioare, adica, cel mult odata pe zi si o… Citește mai mult

Laura Muresanu
Laura Muresanu
5 februarie 2014 16:40

adevar gratit-ai, Petra dear! si eu ma simt mult mai bine (si mai si arat mult mai bine) in perioadele in care renunt la carne, cu exceptia pestelui. nu exista garantii pentru tinerete fara batranete si viata fara de…vergeturi, dar atata vreme cat exista alternative pentru un trai mai bun nu vad de ce nu le-am lua macar in calcul. articolul tau a venit la marele fix, dupa sarbatorile „porcine” de la noi, gustoase tare de altfel daca ai si rude la tara. personal, iti multumesc pentru cele impartasite si le urez tuturor, mie implicit, sa facem alegeri mai ok,… Citește mai mult

Laura Muresanu
Laura Muresanu
5 februarie 2014 16:46

cu riscul de a fi redundanta, tare ma bucur ca te stiu!!

Laura Muresanu
Laura Muresanu
5 februarie 2014 17:07

Cu siguranta!

Alina I.
Alina I.
5 februarie 2014 17:40

ma bucur ca ai scris articolul, imi doream ceva pe tema aceasta de la tine, pentru ca e una cand il auzi pe david wolfe vorbind despre mancatul de verdeturi, germeni&stuff, si alta cand iti descrie cineva cum a facut trecerea catre o alimentatie sanatoasa, ce beneficii a observat fata de stilul de viata anterior 🙂 pot sa te intreb ce ai mancat azi la micul dejun? 😀

Alina I.
Alina I.
5 februarie 2014 18:26
Reply to  Petronela

oh, reteta kollath pare a fi exact pe gustul meu! multumesc frumos! ca tot ai pomenit, cred c-ar merge chiar si cu un pahar de lapte de caju langa… yum! 🙂

Claudia
5 februarie 2014 18:55

O prietenă care bănuia ca are Lyme, că o pișcaseră niște căpușe, dar mai ales, pentru că știa/simțea că ceva nu e în regulă cu ea, mi-a zis: fiecare trebuie să-și cunoască și să-și asculte organismul, organismul îți comunică nevoile și problemele. Și are Lyme. E greu să te cunoști în sensul ăsta, cere timp și o minimă maturitate. De informare nu mai zic… Nici eu nu cred în extreme, cred în variația mâncării, în a da organismului de toate, să nu fie nevoie de suplimente de vitamine (cum trăiesc în Canada zilele astea mă îngrozește să văd că oamenii… Citește mai mult

Claudia
5 februarie 2014 20:20
Reply to  Petronela

Eu sper să ajute și astfel de postări ca a ta care invită la cunoaștere și cumpătare. Și la exemplu personal, individual, nu de grup, de tendință. E o vorbă de-a lui taică-miu: când dai cu capul de pragul de sus te uiți și pe unde calci și de multe ori e „nevoie” de o problemă ca să începi să-ți pui întrebări. Sufletește încerc să mă separ de partea funcțională (mâncat, dormit) și să-mi impun lucruri pe principiul „să am de unde suferi”, asta pentru că am văzut o chestie: suferi singur, tragi singur, te pui pe picioare singur, uneori… Citește mai mult

Angelica
Angelica
5 februarie 2014 21:05

Dincolo de alegere, nu mi-a scăpat nici atitudinea. Îmi plac oamenii hotărâţi, siguri pe ei şi alegerile lor. Felicitări!

Bogdan Fottescu
Bogdan Fottescu
6 februarie 2014 00:53

Un articol exceptional, echilibrat, cu foarte mult bun simt, interesant ca informatie, ca mod de abordare, superb, dar: „frumos precum numa’vis un inger se arata…pe calea ce-ai deschis, n-oi merge niciodata” 😉 …nu pt. ca nu ai avea dreptate, dar mie mi-e bine asa, n-am probleme,…
Ceea ce faci tu e minunat, admirabil, insa e o intreaga stiinta, daca nu arta si presupune o temeinica documentare, intelegere profunda ….daca-i musai(cum a fost cazul tau), cu placere, daca nu, nu…
Putini oameni stiu atat de bine ca tine ce, cat ,cum , si de ce mananca…ma inclin!!!

Roxana
Roxana
6 februarie 2014 02:56

Si eu am renuntat la carne de putina vreme, inca nu pot sesiza diferenta, aveam si inainte o dieta echilibrata. Si eu imi prepar acasa lapte, maine o sa incerc pentru prima data pe cel de orez si cocos. Ai avut placerea? :).

dojo
6 februarie 2014 09:28

Eu sunt omnivora, deci nicio sansa sa renunt la carne. Nu mananc tot porcu’ dintr-o data, dar consum carne destul de des. In afara de unele chestii mai ‘fancy’ din arealul piscicol sau avocado (pe care nu-l suport), in rest mananc cam orice, de la fructe/legume la chestii cu aripi sau picioare. Si eu cred ca organismul iti spune multe, daca stii sa-l asculti si o mancare gatita in casa, cu ingrediente proaspete si cat mai ‘curat’ (a se citi cat mai putine chimicale si ‘amelioratori’) chiar face minuni. Fac si eu sport (OK, nu in ultimele luni, ca nu… Citește mai mult

Anikha
Anikha
6 februarie 2014 15:00

Felicitari pentru articol! Iti doresc o viata lunga, frumoasa, sanatoasa.
Eu am renuntat la carne acum 15 ani (aveam 15 ani pe atunci), purtata de ratiuni etice. Carne am mai incercat de vreo 3 ori in perioada aceasta dar nu mi-a incantat defel simturile. Pur si simplu salivez la o salata de naut….ceea ce restul lumii din jur nu intelege.
Ultima raceala pe care am avut-o a fost acum 10 ani (2 zile de febra usoara); sunt sanatoasa brici. Analizele o dovedesc.
Felicitari pentru alegerea facuta!

Daciana
Daciana
7 februarie 2014 01:20

Felicitari pentru descoperirea acestor adevaruri importante. Nu va lasati influentata de valul de intrebari agresiv-speriate: „De unde iti iei proteine?, Crezi ca esti mai desteapta ca „doctorii”? etc, etc, etc, etc…” si continuati calatoria, drumul merge mai departe, in sus…

„Break the chains of your thought, and you break the chains of your body, too”
Richard Bach, Pescarusul Jonathan Livingston

Darael
10 februarie 2014 16:34

Astazi sigur nu intelegi ce zic, dar sper ca intr-o zi o sa intelegi:
Fara carne, tatal tau murea de mult si azi puneai flori la mormant.

In rest, am sa comentez ceva offtopic:
Comentariile sunt delicioase. De mult nu m-au distrat asa de mult oamenii convinsi de propria lor desteptaciune.

Pace tuturor !

Daria
1 aprilie 2015 19:55
Reply to  Darael

Stimate Darael, eu cred ca dumneata nu ai inteles mesajul. In caz ca trebuie explicat pe scurt: excesul de carne ucide! Da, ucide! Si repet: excesul! Piramida alimentelor nu are la baza carnea! Iar Petronela nici macar nu incearca sa ne convinga sa devenim vegetarieni, pur si simplu expune niste lucruri de bun simt, aceleasi excese se pot face si in directia opusa – raw-veganismul. O alimentatie trebuie sa fie echilibrata, iar prin asta nu se intelege sa echilibram cantitatea de friptura cu cartofii prajiti… iar majoritatea comentariilor sunt de absolut bun simt, zic eu.

Mari
Mari
11 februarie 2014 00:11

Draga Petronela, te rog sa posteazi si ceva retete, din motive de sanatate incerc si eu sa fac ceva schimbari in alimentatie. Gasesc foarte multe retete pe net dar sunt un pic dezamagita caci nu-mi prea place ce iese. Parca spuneai la un moment dat de niste sarmalute bune.Multumesc pentru postare.

Flavian
14 februarie 2014 11:23

Sunt curios daca sau cand ai renuntat la fumat… 🙂

Flavian
14 februarie 2014 15:27
Reply to  Flavian

Never mind, am gasit intre timp si articolul cu pricina.. 😀

Ella
Ella
1 martie 2014 15:43

Ceva retete personale, delicioase, nu imparti cu noi? 🙂

Catalina
Catalina
1 martie 2014 16:43

Excelent scris si foarte folositor…
Noi folosim doar oua de prepelita (dupa 3 stenturi montate sotului si un infarct major), insa nu sunt f sigura ca proprietatile lor se pastreaza daca sutn consumate altfel decat crude. Copilului ii dau carne si oua de gaina, de la tara doar.
Aimentatia noastra este formata in proportie de 90% din cruditati, insa le cumpar cel putin in perioada asta din supermarket….si cele din piete sunt importate…pline depesticide si alte porcarii…

Emil
Emil
1 martie 2014 20:21

Excelent articol.

Mihaela
Mihaela
2 martie 2014 08:41

Foarte frumos si bine scris! Ma regasesc in ce ai scris 100%. Am renuntat la carne de un an jumatate tot pentru alcalinizarea corpului, avand probleme ale imunitatii date de o bacterie! Adevarul este ca fiecare simte ce este bine sau nu pentru el, la un moment dat, cu toate ca unii nu reusesc sa o faca vreodata!
Succes in continuare! Eu inca nu am ajuns la starea continua de bine, am fluctuatii chiar daca am acest regim de viata! Cred ca conteaza foarte mult si oamenii care te inconjoara, atunci cand acestia nu te sustin asta nu-ti face bine!

Cosmina
Cosmina
2 martie 2014 11:39

Minunat acest articol. Felicitari! M-am regasit foarte bine in el (am avut impresia o secunda ca cineva l-a scris pentru mine). Am lucrat in presa, am avut aceleasi probleme de sanatate descrise mai sus, iar de 2 luni am renuntat la carne, lapte, oua. Consum apa alcalina, PH8,8 (Perla Moldovei) si simt ca viata mi s-a schimbat. Nu incerc sa conving pe nimeni, nici eu. Fac ce simt ca imi spune corpul meu. felicitari si o viata sanatosa!

Maria
Maria
2 martie 2014 12:08

Ai putea recomanda, te rog, si alte carti in afara de Studiul China?
Ah, si retetele de smoothie le-ai luat din vreo carte, de pe vreun site? As vrea si eu sa incerc, in trecut am facut cateva combinatii nefericite si as vrea sa merg la sigur 🙂

Claudia
Claudia
2 martie 2014 16:43

Ai facut o alegere buna! Despre dieta alcalina, inslusiv retete si carti de bucate absolut delicioase, dar in Engleza: http://honestlyhealthyfood.com/
Si mie mi-a schimbat viata!

roxana
roxana
3 martie 2014 19:30

Buna Petronela,
imi pare rau ca a trebuit sa treci prin acel cosmar, stiu ce inseamna si eu am avut cistita cronica dar am avut noroc nu am ajuns asa de grav ca tine.
Felicitari pentru curajul de a scrie acest articol! As avea o rugaminte la tine – daca cumva ai putea sa imi dai si kie contactele doctoritei homeopate – daca le mai ai.
mii de multumiri si multa sanatate in continuare
Roxana Pavel

Roxana
Roxana
5 martie 2014 16:16

Petronela, nu pot decat sa iti multumesc! Ti-am citit articolul pana la capat, mi-ai dat senzatia ca mi-ai luat toate gandurile care orbitau haotic si mi le-ai asezat, sa le vad. Apreciez ca recomanzi studierea serioasa a literaturii de specialitate inainte de schimbarea stilului de viata si ca dai un punct de plecare.
Iti citesc blogul de ceva vreme, esti o gura de aer proaspat!
Toate bune sa se-adune!

George
George
12 martie 2014 00:20

Mai incetati cu porcariile astea cu homeopatia. Mecanismul de functionare a homeopatiei e mai mult decat implauzibil, e imposibil din punct de vedere fiziologic si fizic. As zice sa intrebi orice cercetator in domeniu dar slabe sanse sa gasiti vreunul prin Romania. Toate studiile empirice (cele facute cu metodologie corecta) au demonstrat acest lucru. TOATE. Adica 100%. Exista efectul placebo, la fel cum exista si norocul sa fii ala 1 din 100 care se vindeca intamplator fix cand incepe homeopatia. Daca vreti efectul placebo faceti dansul ploii/rugaciuni, e mai ieftin. Si inca ceva, doctorii homeopati nu sunt doctori. In cel… Citește mai mult

George
George
12 martie 2014 16:43
Reply to  Petronela

Asta nu dovedeste absolut nimic in afara de faptul ca nu stii ce inseamna un argument. Casa regala nu este un argument. Legat de UK, guvernul a scos deja 2 studii, ambele cu aceleasi concluzii: nu e plauzibil dpdv fizic/fiziologic, nu exista dovezi ca functioneaza.

Partea comica e ca sarlatania e in continuare subventionata de stat desi toti „chief medical adviser”-ii recenti au zis ca e o porcarie. Dar de ce sa tina politica cu adevarul cand poate supara cateva doamne middle-aged si middle class cu gura mare.

Iza
Iza
14 aprilie 2014 00:46

Minunat scris!Am citit si s-a ridicat pielea pe mine!Citeam si ma intrebam daca nu cumva eu am scris acest text vreodata cand nu-mi mai aduc aminte cand….si cand spun asta nu ma refer la stilul de scris, ci la continut.Nici eu nu mai manac carne de mai mult de 4 ani si am trecut (si inca mai trec) prin toate etapele de care povestesti tu.Si pe mine ma intreaba multa lume „Pai si ce mananci daca nu mananci carne?”Si eu am descoperit bucuria de a face paine in casa si eu am descoperit bucuria gustului curat a unui gratar de… Citește mai mult

Luiza
Luiza
27 iunie 2014 12:15

GRAS, BOLNAV & APROAPE MORT este un film amuzant dar mai ales motivant ce urmareste povestea lui Joe de a-si recastige starea de sanatate. Intrucat medicii si medicamentele conventionale nu-l mai puteau ajuta pe termen lung, Joe se intoarce la singura optiune ramasa, si anume capacitatea organismului de a se vindeca. Cu doar un storcator de fructe si un generator.

https://www.youtube.com/watch?v=uy1__XsvvXE

Simona
19 iulie 2014 15:41

Daca se poate eu as vrea datele de contact ale homeopatei :). In rest felicitari ca te-ai mobilizat sa faci lucrurile care iti fac tie bine. Cred ca e cel mai greu. Eu realizez ca sunt pe o panta descendenta. Ca oboseala asta care nu ma mai lasa, ca lenea, nu le pot repara decat daca ma motivez cumva da dorm, sa ma hrabesc si eu corespunzator, sa fac sport. Dar alegerea sa nu le fac e mai usoara decat alegerea sa imi fie bine. Probabil ca inca nici nu imi e asa rau inca desi imi tipa colesterolul, desi… Citește mai mult