the smell of hospitals in spring

6

Plouă tare, cu zgomot de darabană, pe tabla acoperișului spitalului. Am geamurile rezervei larg deschise înspre aerul proaspăt și umed și înspre doi zarzări înfloriți. Doar că acum e noapte, nu văd zarzării și nici peticul ăla de cer care se zărește ziua din patul cu comandă digitală. Nici norii trecând indiferenți – doar eu nu mai sunt indiferentă la ei de când am citit Teoria norilor și niciodată nu mă voi mai uita către cer ca o profană, nici măcar de pe un pat de spital. Aud doar ploaia cum plânge la fereastră amarnic, cu hohote și clăbuci, ca un copil necăjit. Pe mâna stângă, branula cu capac albastru și tivită cu leucoplast alb cu găurele o pot confunda cu o bijuterie colaj contrastantă, așa cum îmi îmbracă încheietura bronzată și nervoasă. În vezică, bacteria cu tulburări de comportament s-a zbătut sălbatic o vreme, acum s-a resemnat și își așteaptă placid sfârșitul. Sper.

Mă gândesc la Rimbaud și la sfârșitul lui. Apoi, influențată grav de ultimele lecturi și întâmplări, la cruzime în numele libertății, la cuvinte, desacralizare, exploatare și logos. Iți citesc la telefon trei fraze din Sabato în timp ce tu le dai cozonac unor tineri ce pleacă în Bâlea să schieze. Dau să îți zic ceva despre maica Tereza dar (actele ratate la control!) rostesc Maria Tereza. Tributară Timpurilor Moderne și tehnologiei fac însemnări în Blackberry versuri de Baudelaire. Ascult apoi Placebo și cânt singură în salon it’s hard to reconcile what I’ve become with the wounded child hiding deep inside. Fix în secunda asta albă și aseptică știu indubitabil, buză cu revelația, că mă irosesc și că, vorba lui Kundera, viața e în altă parte. Dar nu e prea târziu, pot schimba sensul, poate un kilometru mai încolo mă așteaptă un U turn în timp ce eu ma învârt prostește și redundant într-un giratoriu cu lalele. În suflet și minte îmi zboară cu aripi frânte și aproape albe fraze neterminate, maculate. Pe măsuța dezinfectată cu mâna mea compulsivă, telefonul bipăie: notificare de la Facebook. Mă întorc la lecturile mele.

aprilie 2011

(acest text face parte din volumul Alive, apărut în noiembrie la editura Herg Benet)

Articolul anteriorprocleții
Articolul următorproba video
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

6
Lasă un mesaj

avatar
6 Discuții
0 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
Laura Muresanu
Utilizator
Laura Muresanu

viata e intotdeauna in alta parte si, cumva paradoxal si ironic, teribil de aproape. in ce ma priveste. am avut curaj lately sa-mi recunosc lucrurile astea si am intins mana. am gasit oameni noi si frumosi si m-am mirat ca-mi erau asa de aproape. pana la urma, cineva acolo sus nu m-a uitat…nici pe mine. 🙂

paparuz
Utilizator
paparuz

o simţi

cum strânge
încet
slow motion
eşti prins iremediabil
ca în spatele unei oglinzi

viaţa ţi se derulează
numai pe înapoi
„lăsaţi orice speranţă
voi cei care aţi intrat aici”
vocea sârmei ghimpate
(din jurul inimii tale)

răguşită
cinică
îţi strigă mereu
înainte să te trezeşti
să dormi
să respiri
încerci inutil să visezi
albastru
să visezi roz
dar lacrimile-ţi sunt stalactite
stalagmite
un labirint fără ieşire
fără sens

o simţi cum te înfăşoară
şi te stoarce din tine
picătură cu picătură

durerea eşti chiar tu
şi-n fiecare dimineaţă
te întrebi din nou
şi din nou
dacă nu ar trebui
să îţi dai singur restart

Oana
Utilizator

of, Petronela!

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare

foarte poetic acest buchet de ganduri si framantari, nascut din ceva, ce e bine ca a trecut

e interesant cum apreciem durerea, eu cel putin, abia cand am trecut peste ea, cand i-am supravietuit…

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare

esti frumoasa si cu o personalitate complexa, dificila, franta aici, in poza, ca o rockstar dupa o tura rehab si o tentativa de suicid :))

scuze, ca imi permit sa fac glume pe seama durerilor tale, dar ce ar fi viata, daca n-am sti sa facem haz de necaz, nu? :)) te pup