the smell of hospitals in spring

6

Plouă tare, cu zgomot de darabană, pe tabla acoperișului spitalului. Am geamurile rezervei larg deschise înspre aerul proaspăt și umed și înspre doi zarzări înfloriți. Doar că acum e noapte, nu văd zarzării și nici peticul ăla de cer care se zărește ziua din patul cu comandă digitală. Nici norii trecând indiferenți – doar eu nu mai sunt indiferentă la ei de când am citit Teoria norilor și niciodată nu mă voi mai uita către cer ca o profană, nici măcar de pe un pat de spital. Aud doar ploaia cum plânge la fereastră amarnic, cu hohote și clăbuci, ca un copil necăjit. Pe mâna stângă, branula cu capac albastru și tivită cu leucoplast alb cu găurele o pot confunda cu o bijuterie colaj contrastantă, așa cum îmi îmbracă încheietura bronzată și nervoasă. În vezică, bacteria cu tulburări de comportament s-a zbătut sălbatic o vreme, acum s-a resemnat și își așteaptă placid sfârșitul. Sper.

Mă gândesc la Rimbaud și la sfârșitul lui. Apoi, influențată grav de ultimele lecturi și întâmplări, la cruzime în numele libertății, la cuvinte, desacralizare, exploatare și logos. Iți citesc la telefon trei fraze din Sabato în timp ce tu le dai cozonac unor tineri ce pleacă în Bâlea să schieze. Dau să îți zic ceva despre maica Tereza dar (actele ratate la control!) rostesc Maria Tereza. Tributară Timpurilor Moderne și tehnologiei fac însemnări în Blackberry versuri de Baudelaire. Ascult apoi Placebo și cânt singură în salon it’s hard to reconcile what I’ve become with the wounded child hiding deep inside. Fix în secunda asta albă și aseptică știu indubitabil, buză cu revelația, că mă irosesc și că, vorba lui Kundera, viața e în altă parte. Dar nu e prea târziu, pot schimba sensul, poate un kilometru mai încolo mă așteaptă un U turn în timp ce eu ma învârt prostește și redundant într-un giratoriu cu lalele. În suflet și minte îmi zboară cu aripi frânte și aproape albe fraze neterminate, maculate. Pe măsuța dezinfectată cu mâna mea compulsivă, telefonul bipăie: notificare de la Facebook. Mă întorc la lecturile mele.

aprilie 2011

(acest text face parte din volumul Alive, apărut în noiembrie la editura Herg Benet)

0 0 vote
Article Rating
Articolul anteriorprocleții
Articolul următorproba video
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

6 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Laura Muresanu
Laura Muresanu
21 februarie 2014 10:52

viata e intotdeauna in alta parte si, cumva paradoxal si ironic, teribil de aproape. in ce ma priveste. am avut curaj lately sa-mi recunosc lucrurile astea si am intins mana. am gasit oameni noi si frumosi si m-am mirat ca-mi erau asa de aproape. pana la urma, cineva acolo sus nu m-a uitat…nici pe mine. 🙂

paparuz
paparuz
7 decembrie 2014 12:49

o simţi cum strânge încet slow motion eşti prins iremediabil ca în spatele unei oglinzi viaţa ţi se derulează numai pe înapoi „lăsaţi orice speranţă voi cei care aţi intrat aici” vocea sârmei ghimpate (din jurul inimii tale) răguşită cinică îţi strigă mereu înainte să te trezeşti să dormi să respiri încerci inutil să visezi albastru să visezi roz dar lacrimile-ţi sunt stalactite stalagmite un labirint fără ieşire fără sens o simţi cum te înfăşoară şi te stoarce din tine picătură cu picătură durerea eşti chiar tu şi-n fiecare dimineaţă te întrebi din nou şi din nou dacă nu ar… Citește mai mult

Oana
16 martie 2016 12:45

of, Petronela!

O admiratoare
O admiratoare
10 martie 2018 16:42

foarte poetic acest buchet de ganduri si framantari, nascut din ceva, ce e bine ca a trecut

e interesant cum apreciem durerea, eu cel putin, abia cand am trecut peste ea, cand i-am supravietuit…

O admiratoare
O admiratoare
10 martie 2018 16:48

esti frumoasa si cu o personalitate complexa, dificila, franta aici, in poza, ca o rockstar dupa o tura rehab si o tentativa de suicid :))

scuze, ca imi permit sa fac glume pe seama durerilor tale, dar ce ar fi viata, daca n-am sti sa facem haz de necaz, nu? :)) te pup