CE MAI VĂD ȘI MAI CITESC

  Cu nebunia lansărilor și conferințelor, am citit mai puțin și am scris și mai puțin, inclusiv despre asta. Dar tot vreau să vă povestesc de aste două cărți citite în ultimele trei săptămîni (foarte puțin, știu), ba chiar dacă am vreme să fac o listă zilele astea cu cărți...
Acum vreo șase luni, cînd am citit și am scris despre Sapiens (aici), senzația pe care am avut-o și cu care am și rămas impregnată a fost aceea că îmi știu locul acum. Am citit sumedenie de cărți, unele de istorie, altele de antropologie, care toate tratau omul ca...
Tocmai am ieșit de la film. De la Secretul fericirii, debutul în lung metraj al regizorului Vlad Zamfirescu. Sunt așa de entuziasmată, că m-am oprit la prima cafenea să vă povestesc și vouă, nu de alta, dar iar am văzut filmul singură în sală.  Mă rog, chiar înainte să...

muzeul inocenței

Cînd am ajuns pe Cucurkuma Cadessi, am intrat în altă lume. E foarte devreme, soarele se aține peste clădiri, pe stradă nu mișcă nimeni. După trei zile petrecute în gaura buricului Istanbulului, în piața Taksîm, în devălmășia de oameni, limbi, negustori și mușterii, îmi pare că aici nici nu...
Dacă tot m-am dus în Italia, mi-am luat și o carte care să-mi vorbească despre Italia: Iubire amară a Elenei Ferrante. Pe misterioasa autoare italiancă o descopeream exact anul trecut pe vremea asta, într-o vacanță în Grecia, cu Tetralogia napolitană, pe care am citit-o pe nerăsuflate. (Am scris despre...

cărți necesare

Nu citisem pînă acum nici Copilul invizibil, deși o aveam pe listă, nici Cele cinci limbaje ale iubirii, că mi se părea că e prea mainstream. Le-am citit în weekendul acesta pe amîndouă și bine am făcut. Personal, citesc multă psihologie, m-a ajutat pînă acum să și teoretizez și așez...
Las lucrul la ce scriu acum ca să zic două vorbe despre ce am citit în ultima vreme și mi-a plăcut tare, pînă le am proaspete în cap. Practic, după cum se vede și în poze, le-am citit la mare, că de atunci doar am început două cărți, nu...
Am fost aseară să vedem Utøya. Am înghețat vreme de 72 de minute în scaun (primele 18 sunt ușor digerabile, de asta nu spun 90), cu unghiile înfipte în mîna lui bărbatu-meu, cu pulsul mărit, cu tîmplele zvîcnind, cu o furie și o revoltă greu de descris în cuvinte...