ai venit, exact așa cum mi-ai promis. te-ai lăbărțat peste tot în terasa mea. nu e bai, e mare destul, te poți lăfăi în voie. îți împrumut șezlongul oranj. sau poți sta pe fotoliul meu să îți bei cafeaua, îl iau eu pe celălalt, din dreapta măsuței. cum ai...

onirice

există un loc în visele mele în care nu am ajuns niciodată. ajung însă constant, repetitiv, în somn. e pe un vîrf de munte, aproape inexpugnabil. un loc alb si rece, unde cade zăpadă cu nemiluita. ar fi stațiune, dacă ar avea cabane și pîrtii, dar nu are decît...

.

nu mai știu să urlu. și cît simt nevoia. m-am decarnivorizat pînă la uitare de urlet la lună. florile nu știu zbiera, vezi bine. nici măcar nuferii amintiții, smintiții, smulși de prea mult alcalinizantă clorofilă din rărunchii unde se aciuaseră/înrădăcinaseră. nici măcar confuzia asta, bălmăjeală ermetică, nu se vrea...

punct

sunt dimineți cînd mă trezesc înfășurată în soare. primăvara, care a așteptat pe terasă, ascunsă în ghiveciul cu lavandă uscată, îmi izbucnește brusc. mi se așază în talpă și apoi în spatele genunchiului drept, cum stau tăvălită în pat. ca sărutul tău.și o să le calc în converșii moi. în...
mă gîndesc că nimic nu e de ajuns. lumea nu e de ajuns, viața asta nu îmi e de ajuns. stăteam uimite cu aia mică și ne uitam la patinatoarele alea superbe și grațioase și simțeam un impuls nebunesc să îmi pun niște patine în picioare și să nu...

uneori,

cînd mașina alunecă pe șosea și soarele ți se așază pe față prin parbriz ca o mîngîiere din vîrful degetelor, atunci poți crede că pleci oriunde. ești instalat confortabil în scaun, peisajul se derulează cu repeziciune, drumul se întinde în față, ți se așază sub pneuri cuminte să îl...