o ecografie a avortului

100

Citesc cu interes dezbaterile aprinse pe tema pro/contra avort. Pro-life și pro-choice, pare-mi-se. Se dau shareuri unor statistici, se invocă dreptul (divin!) la viață al copiilor nenăscuți și dreptul la decizia asupra propriului corp, bărbații iau poziții radicale de parcă o femeie ar rămîne gravidă de una singură și ei nici usturoi nu au mîncat, nici ejaculare neprotejată nu au produs, se aruncă în joc cifre uluitoare: 30 de milioane de avorturi de la revoluție încoace, 10.000 de femei ucise în comunism de practica avortului ilegal.

Se spun enorm de multe lucruri pe temă, însă absolut nicăieri, în afară de cartea Șoseaua Cățelu a Alinei Nedelea, nu am văzut o singură femeie să apere acest drept admițînd public că e „vinovată” de unul din cele 30 de milioane de avorturi care sunt trîmbițate atît de strident. Una singură nu s-a ridicat să spună o poveste umană, dincolo de statistici și judecăți de valoare. Toate avorturile au fost făcute de alte femei, nu de noi.

O să vă spun povestea avorturilor mele. Fiindcă eu (și Nedelea) am făcut două avorturi, imediat după revoluție, într-o perioadă atît de tulbure și lipsită de repere, educație, mijloace, încît nu știu aproape nicio colegă sau prietenă din vremea de atunci care să nu fi trecut prin asta. O să vă spun povestea avortului ilegal al mamei mele, care ar fi putut să o ucidă și să o arunce în neagra statistică de mai sus. Și pe cea a multelor avorturi ale bunicii mele, dintr-o perioadă în care întreruperea de sarcină era singurul mijloc contraceptiv.

Dar mai întîi, înainte să ridicați piatra să loviți, aș vrea să ne gîndim împreună un singur minut la cît de puține opțiuni am avut și încă avem, noi, femeile. Contracepția e, dintotdeauna, exclusiv treaba noastră. Dacă rămînem gravide, iar e treaba noastră, mai puțin atunci cînd suntem acuzate că am făcut copii ca să-l „prindem” pe x sau pe y. Am auzit și știu o mulțime de cazuri în care bărbatul a spus: ai rămas gravidă, treci și fă avort, eu nu vreau copii cu tine!, de parcă femeia aia a rămas însărcinată de una singură sau violîndu-l pe „dînsul”.

Am două fete pe care le iubesc ca pe ochii din cap. Nu exclud ideea să mai fac un copil. Oricînd s-ar fi întîmplat să rămîn gravidă de la 20 de ani încoace, nu aș fi luat o secundă în calcul posibilitatea unui avort. Fiindcă eram matură, pe picioarele mele, aveam mijloacele să cresc un copil. Ceea ce am și făcut. Să fac avort a fost și a rămas una dintre cele mai urîte traume ale vieții mele. Și motivul principal pentru care am făcut un copil atît de tînără, la 21 de ani neîmpliniți: îmi doream cu disperare să devin mamă.

***

Aveam cîțiva ani cînd mi-am dat seama că în familia noastră se întîmpla ceva grav. Eram o obișnuită a ascultatului pe la uși, căci am fost crescută în spiritul: copiii sunt tîmpiți și mici, nu trebuie să știe nimic, nu e treaba lor. Dar copiii nu erau atît de tîmpiți (they never are, noi suntem cei care îi desconsiderăm și rănim) să nu simtă că ceva critic se petrece. Așa că am devenit atentă, mai atentă. Știam că era un anume Ceaușescu și că nu aveai voie să-l vorbești de rău de față cu alții, că nu aveam voie să facem o mulțime de lucruri, iar în momentul în care am auzind șușotindu-se despre faptul că mama e gravidă, am auzit plînsete, sume de bani, îngrijorări, spaima să nu cumva să se prindă nimeni, am înțeles imediat ce se petrece. Mama urma să facă un avort, adică să scoată din burtă chestia aia care putea să devină un copil nou, iar dacă era prinsă, ea sau doctorul, puteau face pușcărie. Auzisem discuții despre babe care făceau avorturi la ele acasă, cu ace de croșetat, de femei moarte din cauza asta, așa că în ziua în care mama a plecat fără să-mi spună unde se duce, am murit puțin pe interior. Eram atît de supărată pe ea, pe toți cei din casă, mi-era așa de frică să nu moară mama și să rămîn doar cu tata cel agresiv, încît îi uram pe toți cu toată puterea celor cîțiva anișori. Mama s-a întors acasă, însă. Doctorul rezolvase problema. Anul ăla nu am fost la mare, nu am mai avut bani. Nu am știut niciodată mai multe, nu am vorbit, nu am cerut explicații, doar i-am urît pe toți în secret că m-au mințit și că din cauza lor nu am mai fost la mare.

Aveam 17 ani cînd am rămas eu însămi gravidă. Cu primul meu iubit, cu care am făcut, peste cîțiva ani, un copil. În anii 90, fetele de liceu, de licee bune, făceau avorturi pe bandă rulantă: nimeni nu știa nimic despre sex, despre protecție, nu exista educație, internet, metode contraceptive la îndemînă, cu părinții nu discutam astfel de subiecte, eram pe tărîmul necunoscutului absolut. Și mai erau multe cabinete de medici care practicau cu foarte mult aplomb, după atîția ani de prohibiție, chiuretajul. În sălile de așteptare, adolescente puhoi, care își așteptau rîndul la chiuretă, pe viu, să scape de rușinea care le-ar fi distrus viețile. Fiindcă asta s-ar fi întîmplat cu noi: am fi fost exmatriculate de la școală, aruncate în stradă de părinți, acoperite de rușine, stigmatizate. Douăzeci și ceva de ani mai tîrziu, într-o epocă modernă, spunem noi, tot prin asta trec fetele care rămîn gravide și țin copilul, deși sunt încă la liceu. Cunosc personal bine un astfel de caz: mama a dat-o afară din casă cînd a aflat că e însărcinată, ea și-a întrerupt școala și e ajutată de părinții băiatului să își crească copilul. Un caz norocos, de altfel, altele au ajuns să abandoneze copilul în maternitate. Nu am avut curaj să spun nimănui, așa cum nu spusesem nimic din ce mi se întîmplase grav. Așa cum nu spusesem, cu un an în urmă, că fusesem violată. Tot de groaza stigmei. O prietenă de-a mea, unul dintre cei mai disfuncționali adulți pe care îi cunosc, a fost luată, în aceeași vreme, de pe stradă, într-un oraș din sud, împreună cu o colegă cu care aștepta autobuzul din stație. Amîndouă au fost violate crunt, iar cealaltă, omorîtă sub ochii ei. Ea a scăpat, printr-o minune, însă acasă o aștepta o altă siluire: pînă a murit, tatăl ei i-a spus că e o curvă și că e numai vina ei că a fost violată, că din vina ei a murit colega ei și că i-a umplut în oraș de rușine, mai bine ar fi fost ucisă și ea. Nu s-a vindecat niciodată. E un om zdrobit. Iar asta era soarta noastră, a tuturor violatelor sau gravidelor, atunci. Asta mi-ar fi spus și tata, probabil. Așa că am tăcut și durut în mine, fără să las să se vadă nimic. Nici azi nu suntem prea departe de reacții de felul ăsta, din nefericire.

Îmi amintesc în amănunt durerea fizică, chiureta rîcîind în mine, fața medicului – același medic care se prefăcuse că o chiuretează pe o altă prietenă de-a mea, ca să îi ia banii, convins fiind că nu e însărcinată, însă ea chiar era și a descoperit asta la patru luni de sarcină, iar nenorocitul i-a pus viața în pericol și i-a întrerupt cu mari riscuri sarcina. Oricum, ar fi omorît-o taică-su la propriu dacă venea acasă cu burta la gură, alegerile pe care le avea de făcut erau de fapt non-alegeri. Dar mai mult îmi amintesc durerea din suflet, spaima, gîndul chinuitor că acolo în mine s-ar fi dezvoltat, altminteri, o viață. Medicul monstru mi-a spus că e băiat, în timp ce arunca o bucată de carne pe care o scosese din mine, la gunoi.

Am plîns înfundat luni întregi. Doi ani, nu m-am putut uita la femei gravide sau copii mici fără să mă sufoc. Din momentul ăla, am început să îmi doresc cu disperare un copil.

Și să citesc, să mă documentez, să înțeleg cum îmi funcționează corpul și să împărtășesc cu alte fete ca mine ce aflam. Am început să iau anticoncepționale, ca să nu mai ajung într-o asemenea situație vreodată. Cu toate pilulele luate, într-a doișpea, cu puțin înainte de bac, am rămas din nou gravidă. Am ales un alt medic la care să mă duc, o femeie de astă dată. Nici nu îmi trecea prin cap să mai ajung la chiuretă, aveam să țin copilul, să-mi dau bacul și să găsesc modalități de a-l crește. La ecograf, însă, s-a dovedit că era o sarcină compromisă. Am început să plîng și să o rog să evalueze șansele. Voiam copilul ăla, chiar dacă aveam doar 18 ani. Doctorița, rea ca o aspidă, m-a expediat scurt: dragă, nici vorbă să ții sarcina, e compromisă, uite aici cheag de sînge, ai luat anticoncepționale, vrei să faci un copil handicapat? Nu discut, vii să avortezi. Și  m-am dus. Am stat jumătate de oră în fața cabinetului înainte, plîngînd și frîngîndu-mi mîinile, dorindu-mi să pot fugi și să fac altceva decît ce urma să fac. În cele din urmă, am intrat. M-a măcelărit cu bucurie, aproape. Cînd am scîncit de durere, cea mai cumplită, ascuțită, dintre dureri, mi-a retezat-o scurt: auzi, amorul ți-a plăcut, să nu aud pîs. Apoi m-a abandonat, cu pîntecele și sufletul golite, pe un pat dintr-o rezervă.

Cîndva, bunica mea mi-a povestit că a făcut vreo 13 avorturi. Așa era pe vremea aia, mamă, nimurui nu îi mai trebuia copii, cu ce să îi creștem, mamă, abia aveam ce mînca noi… Nu știu ce a simțit ea. Sau mama. Sau sutele de mii de femei care au trecut prin asta. Știu doar că pe mine m-a mutilat. Și că am vorbit tîrziu despre asta. Și că am fost tentată să fac și eu ca restul, să las gunoiul sub preșul unde l-am împins acum mulți ani, să mă prefac că nu știu despre ce e vorba, decît din citite și auzite. Însă mă doare prea tare fiecare discuție în care se aruncă statistici, cifre, păreri tăioase pro sau contra, dezbateri de idei goale de conținut, fără să-și pună nimeni problema că discută de fapt suflete zdrobite, povești grele, nuanțe dureroase, traume și enorm de multă suferință, de cele mai multe ori bine ascunsă.

Și apoi, am decis să nu (mă) mai mint, să nu ascund, să îmi asum totul, pînă la capăt.

Fiecare dintre 30 de milioane de avorturi (dacă cifra e corectă) e o poveste a uneia dintre noi, femei în carne și inimă, unice, care am ales așa cum am putut și am știut mai bine, în funcție de contextul de viață al fiecăreia. Și care încă încercăm să ne iertăm.

Aș putea, în condițiile astea, să fiu pro-avort? Sau pro-viață? Cu vehemența celui care discută idei lipsite de emoții? Nu am cum. Fiecare poveste e unică, fiecare femeie își poartă propria cruce și ar trebui să aibă dreptul să aleagă. Ar trebui să aibă acces la educație, la suport, atunci cînd ajunge într-o situație limită, la terapie. Educația mi se pare, de departe, singura cheie potrivită.

Știu că mă expun scriind toate astea. Știu că e crud, dar e nevoie și de cineva ca mine, care să-și asume greșelile și durerile, la modul crud. Nu sunt mîndră de alegerile mele, dar sunt ale mele, aleg să nu fug de ele, ci să mi le asum. În speranța că cineva va învăța din ele. Și că vom alege tot mai puțin să fim ipocriți și să ne uităm în altă parte.

(din motive evidente, acest text, cu modificările aferente, a fost inclus în volumul Privind înăuntru)

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

100 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
eva
eva
24 martie 2017 23:04

Perfect adevarat si ma bucur ca cineva stie sa o spuna in acest fel: fara ipocrizie, fara false efuziuni mistice sau mai stiu eu ce..

eva
eva
24 martie 2017 23:06

p.s. a, da, sunt a 3 a persoana care a facut avort in conditii similare cu cele descrise de tine si o sa mai plang in perna pentru momentul crunt de acum 20 de ani insa mi-l asum

Aura M
Aura M
24 martie 2017 23:10

Petronela, cat de curajoasa esti, ma lasi muta, cu fiecare postare te admir tot mai tare si ma inspiri tot mai mult. Femeia mea preferata ever!

Magda
Magda
24 martie 2017 23:21

Trist! Nu mi as dori vreo clipa sa fiu in locul vostru…nu am ramas , nu am fist nevoita sa fac alegere.. dat daca as fi dacut avort pustoiaca, acum as fi la psihiatru.. Dumnezeu stie ce e in sufletul Vostru…

mariana
mariana
24 martie 2017 23:22

Va „urmaresc” de citeva luni – sint noua in fb si veche in viata. Sinteti incredibila si… asa sa si ramineti!

Lia
Lia
24 martie 2017 23:27

Nu stiu ce sa zic, e trist, foarte trist! Este totusi si o a treia optiune, pe care vad ca nimeni nu o ia in calcul. Pe aceasta mi-au spus-o mie ai mei in discutia pe care am avut-o pe la 14 ani despre de unde vin copiii: maica, pana nu te vezi in stare sa cresti un copil, nu face sex! E atat de simplu, iubirea adolescentina de la 16 ani se poate manifesta si altfel! Nu vorbesc aici despre violuri. De altfel cred ca majoritatea avorturilor nu sunt consecinta unui viol, ci a inconstientei. Si nu cred nici… Citește mai mult

Crina
Crina
25 martie 2017 07:42
Reply to  Lia

Adevarat, asta era educatia sexuala pe care o primeau toti adolescentii de la parinti. Cu toate astea, cabinetele ginecologice erau intesate de tinere insarcinate. Daca inca mai considerati ca asta este a treia solutie, atunci este o a treia solutie falimentara. Stai linistita, Petronela, n-ai fost tu mai curva, la 16 ani hormanii urla in tot adolescentul indiferent de cat de puritani sunt parintii. Imi amintesc prima vizita pe care am facut-o la un cabinet ginecologic pentru pastile (aveam 17-18 ani) si pledoaria pe care ne-a tinut-o o asistenta despre cat de porcii sunt toti barbatii si cum este viata… Citește mai mult

eva
eva
25 martie 2017 13:48
Reply to  Lia

eu am ascultat sfatul similar a mamei pana la 19 ani; si am ramas insarcinata desi am folosit mijoc contraceptiv; nu intram in detalii despre calitatea acestor acum 20 de ani si nici in alte detalii irelevate.Important este ca personal consider abuziv ca o lege sa imi spuna ce sa fac cu corpul meu. Aceatsa este o decizie absolut personala. daca trebuie investit in ceva ( bani, energie si lupte pe FB)- atunci as investi in educatie si mijooace de contraceptie. Vorbim despre avort intr-o tara in care mai mult de jumatate din populatia nu are notiuni elementare despre igiena… Citește mai mult

Clowdy
Clowdy
25 martie 2017 00:03

Admir curajul unui astfel de demers editorial. Am insa o precizare: mi se pare eronata concluzia „As putea, in conditiile astea, sa fiu pro-avort? Sau pro-viata?” Articolul este, de fapt, pro avort. Pentru ca pro-avort nu inseamna sustinerea oarba a avortului, ci sustinerea dreptului de a alege, chiar si atunci cand alegerea este avortul. Cu orice motiv, context sau constrangere ii sta in spate. Cu orice consecinta asumata sau nu, discutata sau nu, marturisita sau plansa noaptea in perna. Pro-avort inseamna dreptul fiecarei femei de a evalua acele motive, contexte, constrangeri sau consecinte si de A DECIDE ! Pro-avort sau… Citește mai mult

Aura M
Aura M
25 martie 2017 00:07

Asta ce zice dna Lia e ca un fel de reinterpretare post-modernista a conceputului ‘virgina pana in noaptea nuntii’

Ella
Ella
25 martie 2017 15:24
Reply to  Aura M

Nici asta cu noaptea nuntii nu e neaparat valabila…
Eu personal am facut tot ce mi-a stat in putinta sa nu ajung la avort… Si mi-a reusit pana cand m-am casatorit. Totusi am ajuns sa fac gestul asta, maritata si avand deja un copil… Fostul sot nu isi mai dorea un copil, eu nu am avut puterea sa cresc singura doi si sa ma lupt si cu rautatea lui….asta pe scurt. Primul lucru dupa a fost sa depun actele de divort. Acum privind in urma cred ca m-as fi descurcat, atunci eram prea ranita si confuza…

Ella
Ella
25 martie 2017 00:39

Am facut primul chiuretaj la sfarsitul anilor ’90 si pot spune ca a fost o experienta trista, dar nu groaznica. Apoi, am facut altul in 2008 si am remarcat o diferenta enorma, pentru ca totul a decurs impecabil si civilizat, asta intamplandu-se intr-un spital de stat din Bucuresti. Personalul medical s-a purtat extrem de frumos. iar eu am plecat din spital fara niciun fel de problema, fizica sau de ordin afectiv. Deci eu sunt pro-avort, mai ales ca in momentul de fata experienta nu mai este deloc traumatizanta. Desi e cel mai bine sa nu ajungem aici, accidente se pot… Citește mai mult

Elisa
Elisa
25 martie 2017 00:59

Esti o femeie minunată cu mult curaj si asumare, tot respectul! Iti doresc tot binele din lume!

Liliana Angheluta
Liliana Angheluta
25 martie 2017 01:00

Bravo, Petronela! Şi mulţumim! Eu n-am făcut nici un avort, aşa a fost să fie, dar ştiu că mama nu ne-a vrut şi că a făcut ea ceva să nu ne aibă, numai că la vremea aia nu se putea. Practic, suntem, toţi sau majoritatea, trecuţi pe lângă avort sau am făcut unul. Aşa că da, discuţiile sunt inutile şi ipocrite.

Anonim
Anonim
25 martie 2017 01:23

De când am copii sunt sensibila la subiectul avort. Și mereu când mă gândesc la asta îmi dau seama ca am fost o norocoasă să am parte de educație și să învăț să previn o sarcină. Chiar și așa, sunt conștientă că o puteam pati și eu în perioada adolescentina și mă simt binecuvântată ca nu am fost nevoita sa trec prin asa ceva. Problema cred ca se pune totusi în faptul că persoane de vârsta mamei încă mai vad avortul ca pe o solutie buna, simpla, la îndemână chiar și atunci când nu e cazul! Eu am rămas însărcinată… Citește mai mult

Geo
Geo
25 martie 2017 01:43

Eu nu pot sa judec pe nimeni pentru a alegere care a facut-o,ii judec pe cei care se considera atat de sfinti de a putea judeca pe altii. Eu nu am nici un avort pentru ca nu am ramas insarcinata, nu spun ca as fi facut sau nu, dar stiu ca orice alegere as fi facut in liceu as fi fost judecata. E crunt sa fii nevoit sa alegi avortul, pentru ca doar femeia sufera iar pentru barbat nu implica nici macar a noapte de nesomn. Nu cred ca exista cuvinte care sa raneasca o femeie care a ales avortul… Citește mai mult

Gil
Gil
25 martie 2017 02:47

Eu am gunoiul inca sub pres, a ramas secretul mea, durerea mea zilnica cind ma uit la ceilalti copii ai mei. Uite, mi-ai dat puterea sa zic… de fapt atit de mult m-a afectat articolul asta si cel de dinainte ca aproape mi-e frica sa vin sa te citesc. Ma rascolesc, ma fac, un stiu, un bot de carne cu sentimente noi si grele, necunoscute, si totul doare. Totul e clar deodata, parca mi s-au deschis ochii. Iti multumesc… si cuvintele astea doua nici macar un pot sa cuprinda cit sint de recunoscatoare pentru ce citesc aici…

Lucica
Lucica
25 martie 2017 05:20

Felicitări pentru articole! Darul si stiinta in mânuirea cuvintelor ti a pus lumea si viata in causul palmelor ! Curajul tau de a defini sentimentele si trăirile sec si îmbrăcate in haine zdrentuite este dincolo de cuvinte si greu de acceptat de o lume pentru care” ce spune lumea” este un mod de viata!!!

francisca
francisca
25 martie 2017 07:01

Vă înțeleg, doar că nimeni nu vorbește despre modul de-a ne proteja cu ajutorul prezervativelor, anticoncepționalelor, etc. Pe primul loc ar trebui să fie educația tinerilor privind sexualitatea și metodele prin care se pot proteja pentru a nu aduce pe lume un suflet nedorit. În școli trebuie aduse în discuție și violul, pedepsele pentru cei vinovați și discuții explicite despre ce este de făcut în cazul în care ai rămas însărcinată. Spun – și în școală – deoarece marea majoritate a tinerilor nu sunt pregătiți pentru începutul relalațiilor sexuale și a urmărilor pe care le pot aduce.Să știți că și… Citește mai mult

Daniel
Daniel
25 martie 2017 07:57

Nu știu de ce am impresia că tocmai ăia pro life sunt primii care și-ar da fata afară din casă pe motiv că e gravidă. Ce păcat ca nivelul economiei nu e același cu cel al ipocriziei! Am fi fost o țară bogată.

Rodica Predoi
Rodica Predoi
25 martie 2017 08:02

Felicitari pentru curaj. E tare greu sa ieși în față. Și sunt convinsa ca e tare greu și sufletul. Văd multe remarci idioate și pe cuvant dacă pot înțelege de unde atâta rautate și prostie. Nu am facut avort și sunt total impotriva lui ca metodă contraceptivă, așa cum din păcate se întâmplă, dar de aici la absurdități si acuze e cale lunga.

Gia
Gia
25 martie 2017 08:15

Sunt foarte curioasa, dar totusi fara sa vreau sa aflu, daca dna Lia a cunoscut vreodata orgasmul, sau daca are idee ce este placerea sau pasiunea.

Lia
Lia
25 martie 2017 08:41
Reply to  Gia

Da, a cunoscut, dar nu la 16 ani! Este o vreme pentru toate. Nici alcoolul, nici tutunul, nici machiajul, nici multe alte chestii de adulti nu le-am cunoscut la varsta inocentei. Cand le-am spus parintilor pe la 14 ani ca vreau o vacanta de oameni mari la mare (adica sa merg doar cu doua prietene, fara adulti) mi-au spus ca nu pot face doar unele alegeri de oameni mari, iar restul vietii sa o traiesc ca un copil. Libertatile adultilor vin la pachet cu responsabilitati: serviciu, facturi, etc. Asa ca am ales sa fiu copil in perioada aia scurta si… Citește mai mult

Lia
Lia
25 martie 2017 09:53
Reply to  Gia

Nu judec pe nimeni, daca asa pare inseamna ca m-am exprimat pe undeva gresit. Zic doar ca discutia ar trebui mutata de la ce facem intr-o situatie nedorita la cum sa nu ajungem in acea situatie. Acum sunt mai multe mijloace contraceptive, atunci erau mai putine spre deloc, dar si acum avortul se foloseste pe scara foarte larga. Marsurile astea pro life eu le vad ca pe un semnal de alarma (un awareness daca e s-o dam in englezisme), sa constientizam ca exista o problema serioasa si s-o rezolvam. Prin educatie nu prin interzicere. Eu sunt categorica doar cand e… Citește mai mult

Adela
Adela
25 martie 2017 11:47
Reply to  Gia

Eu „n-am cunoscut” placerea sau pasiunea pana la vreo….24 de ani cand m-am maritat. Da, pana la varsta aceea am ramas virgina. Credeti ca n-am vrut sa fac sex? Ohoo, am vrut cum sa nu, inca de pe la vreo 15 ani cu primul iubit. Cu greu si cu toate insistentele ne-am rezumat la sarut si tinut de mana. Si asta tocmai de frica unei sarcini, cu gandul ca nu m-as mai putea uita in oglinda dupa un avort. Killing your baby ain’t sexy. Apreciez sinceritatea voastra, insa doamnelor, recunoasteti ce naiba: sunteti niste stricate

eva
eva
25 martie 2017 17:10
Reply to  Gia

Adela,
sa iti faci un titlu de glorie ca te-ai maritat virgina este o dovada crasa a ignorantei; in fine, e alegerea ta, din pacate ai si toate premisele sa cresti copii inhibati; poate nu ai fete, ar fi bine bine ele..
Varsta la care cineva isi incepe viata sexuala = varsta la care te mariti ?! Of, Doamne, inca suntem foarte primitivi, daca nu exista internetul pentru descarcarea frustrarilor, am gasi destui oameni care ar arunca cu pietre..

Adela
Adela
25 martie 2017 18:18
Reply to  Gia

Asa oi fi: primitiva, ignoranta si frustrata ca deh, n-am descoperit inca metoda contraceptiva numita „chiuretaj” si am ales singura alternativa pe care o aveam atunci la indemana- abstinenta. Dar nu inteleg de ce atata drama…in cele din urma fiecare ne-am ales cu ce am cautat, nu le putem avea pe toate: voi cu un orgasm pe cinste si eu cu constiinta impacata 🙂

Adela
Adela
25 martie 2017 21:42
Reply to  Gia

Pe cuvant ca nici nu as fi zis nimic daca nu venea Gia mai sus cu nerusinatul ei comentariu „Sunt foarte curioasa, dar totusi fara sa vreau sa aflu, daca dna Lia a cunoscut vreodata orgasmul, sau daca are idee ce este placerea sau pasiunea.” Chiar v-as fi lasat in durerile voastre, dar cand vad ca la unele le arde sa vorbeasca de „orgasm” si „pasiune” intr-un asemenea context, ce „dureri” mai nene?! pai noi aici avem de-a face cu jelanii dintre cele mai fatarnice…asa cum sa mai taci? Am spus doar ceea ce cred cu toata sinceritatea si strict… Citește mai mult

Cristina
Cristina
25 martie 2017 08:52

Am făcut un avort la 16 ani si la 21 ani am născut un copil! Nu am vorbit cu nimeni despre acel avort nici măcar cu mama! Azi e Prima data cand am curajul de a vorbi! Pentru ca mi-ai dat curaj sa pot spune! Pentru ca mai sunt si alte femeii care au trecut prin asta! Nu am fost niciodată mândra de avortul meu! Dar in acel moment atât am știut sa fac! Dacă afla maica-mea cred ca m-ar fi omorât! Îmi amintesc mereu de acele clipe si momentul cand m-am trezit! Am plâns mult! Foarte mult! Dar pe… Citește mai mult

Doina
Doina
25 martie 2017 10:12

N-am fost niciodată în situația de a lua decizia asta, am avut norocul sa ma nasc câțiva ani mai târziu, și sa am acces la câteva informații în plus. Singurul copil pe care îl am a fost dorit. Cu toate astea, nu înțeleg de unde vin părerile astea atât de acide contra-avort. Nu înțeleg cum poate cineva, din confortul propriei vieți sa creada ca stie ce e mai bine pentru altcineva. În loc sa decizi în locul altuia, auto-suficient și atotștiutor, nu mai bine te întrebi cum de a ajuns în situația aceea, adică sa nu știe sa se protejeze?… Citește mai mult

Lia
Lia
25 martie 2017 10:26
Reply to  Doina

Pai tocmai despre optiuni spun, poate intr-o exprimare cam nefericita de vreme ce nu sunt inteleasa. Despre faptul ca si abstinenta e o optiune. Una foarte de dorit, la indemana oricui, fara traume si efecte secundare. Eu, cel putin, nu stiu pe nimeni care sa fie traumatizata (sau macar sa regrete) ca si-a inceput viata sexuala mai tarziu, atunci cand a fost pregatita pentru tot ce aceasta implica.

Doina
Doina
25 martie 2017 18:25
Reply to  Doina

Ok, hai sa admitem ca nu toți avem parte de o educație în sensul asta, ca sunt sate prin tara asta mare în care fetele nici măcar nu știu care e rostul ciclului menstrual, nu mai vorbim despre metode contraceptive. Sunt femei adulte, cu copii mari care nu știu asta. Ideal ar fi ca măcar scoala sa facă putina lumina în întunericul asta, iar pana atunci, sa rămână deschisa opțiunea asta, pentru ca sunt femei care apelează la ea. Și oricât te-ai bate cu pumnul în piept ca un copil nenăscut are dreptul la viata, de viata aceea nu ești… Citește mai mult

Maria
Maria
27 martie 2017 14:03
Reply to  Doina

Eu am avut primul iubit la 19 ani. Am invatat cum e cu protectia si totusi, am ramas insarcinata (cu protectie) la 26 de ani intr-o relatie care scartaia. Am discutat cu partenerul, nici el si nici eu nu ne doream acest copil, dar alegerea finala a fost a mea. Adica el a spus ceva de genul, daca totusi il vrei, il facem. Nu am vrut sa „il vreau eu si sa il facem noi” , nu ma vedeam legata o viata de un barbat care nu isi dorea acel copil dar care ar fi avut obligatia sa aiba grija… Citește mai mult

Andreeaico
Andreeaico
25 martie 2017 11:04

Rascolitor, ca de obicei. Am avut noroc si pup pamantul pe care calca, de o mama foarte deschisa la minte (poate si diferenta mica de varsta dintre noi, de doar 20 de ani, a contribuit la asta). Stiam de la 11-12 ani despre sex, despre ce se poate intampla daca faci sex neprotejat. Cand am crescut suficient de mare, a avut taria sa recunoasca, sa isi deschida sufletul in fata mea si sa povesteasca experientele ei exact asa cum o faci tu, Petro. M-am ingrozit, dar am inteles. Am inteles complet tabloul si vremurile si m-am bucurat ca traiesc in… Citește mai mult

Lia
Lia
25 martie 2017 11:21
Reply to  Andreeaico

De ce nu este abstinenta o solutie? La 16 ani zic, nu pentru toata viata? De unde graba asta a copiilor sa fie adulti, a adultilor sa fie pensionari si a pensionarilor sa fie ce? Copii? Ar vrea ei, dar nu mai pot. Sunt total de acord cu educatia sexuala, bineinteles ca un copil trebuie sa stie de devreme ce si cum. Dar totusi pe ai mei o sa-i sfatuiesc sa astepte. Cat mai mult, ca nu e nicio graba. Fiecare varsta are frumusetea ei. Nu stiu cat de sigur e sexul (oricat de protejat) la varsta copilariei sau cu… Citește mai mult

Alina
Alina
25 martie 2017 13:27
Reply to  Andreeaico

@Lia, abstinenta nu este o solutie din extrem de multe motive. Nu sexul duce la avorturi, ci lipsa de educatie sexuala, refuzul de a oferi servicii gratuite adolescentelor, refuzul de a deschide cabinete de planning familial in licee, lipsa de bani uneori (anticonceptionalele mai nou se dau pe reteta iar un consult pentru a obtine acea reteta costa), lipsa de educatie/educare a parintilor, etc. Prima oara am ramas insarcinata la 18 ani, pentru ca auzisem legenda urbana ca primele 14 zile dupa ciclu sunt sigure, nu imi spusese nimeni ca fiecare femeie e diferita din punctul asta de vedere, nu… Citește mai mult

vitoria
vitoria
4 aprilie 2018 15:47
Reply to  Andreeaico

Apropo de comentariul de mai sus al Liei despre inceperea vietii sexuale la 16 ani. Nu e neaparat o tragedie, dimpotriva, povestesc mai jos. Dar nu am inteles asta decat mult mai tarziu, dupa ce mi-am eliminat multe straturi de prejudecati din minte. Tin minte ca la 16 ani eram in clasa a noua la liceu intr-un oras necunoscut. Cat despre experienta sexuala… stiam pe de rost cartile de anatomie si fiziologie si inca nu avusem primul sarut. Aveam insa o colega de clasa foarte vorbareata, enervant de vorbareata la o adica, mai ales avand in vedere temele de discutie… Citește mai mult

Gaby
Gaby
25 martie 2017 12:44

Superb scris. Despre asta este de fapt vorba , despre ce simti dupa ce ai luat decizia de a avorta. Nu am fost in situatia de a lua aceasta decizie insa cred ca nu as fi fost in stare sa o fac. După cum sunt cred ca ar fi fost o trauma din care nu as fi putut să imi revin. Cred că fiecare trebuie să fie liber să decidă insa in acelasi timp cred că fiecare decizie trebuie luata in cunostinta de cauza. Trebuie să avem copii informati si responsabili. Deciziile trebuie luate constient nu avand in vedere de… Citește mai mult

Roxana
Roxana
25 martie 2017 14:53

Am patruzeci si mai bine ani si stiu cum era educatia sexuala inainte de 89: nimic. Mai grav e a ca nici parintii mei n-au avut nici o treaba cu asta. A fost cumplit cind mi-a venit ciclul, si in loc sa ma bucur de evolutia mea ca femeie normala, credeam ca sint bolnava si mi-era rusine. Fiind o fire mai singuratica si innebunita dupa citit, n-am avut situatii in care sa ajung la avort, dar stiu ce e in sufletul unei mame care-si pierde pruncul nenascut in luna a opta de sarcina. Stiu ca un om imbracat in haine… Citește mai mult

Raj
Raj
25 martie 2017 18:05

Pai thocmai alantaeri ma intrebat cuscru cum e cu tigara asta electronica, ca ma vazu cum trag din ea cu nesat. Iam zis ca e ca atuncea cand te babardesti cu 25 de prezervative unu peste altu sau cu prezervativ confectionat din anvelopa de bicla. Ca aicea voiam sa azung, ca in anii comunismului prezervativele gaurele si mai sigur era cu anvelopa. Cumparasem pin 76 dela nudisti, dela poloneze in pizda goala, vio 10 prezervative, ca nam avut bani multi si le refoloseam, ca erau mai sigure, asa ca, le puneam pe sarma ,la scurs, in balcon. Asfel ca, in… Citește mai mult

Raj
Raj
25 martie 2017 18:18

E o doamna care a postat mai sus, ca mai jos postam numa noi narozii, care afirma ca nu sa babardit pana la 24 de ani. Creca abia atuncea a afla ca pasarica e si pentru babardeala, nu numa pentru efectuare de pipi. Am o neclaritate, dna Petronela: sunteti tiganca ? Ca diferenta drinte dv. si fiica dv. cea mare e de 12 ani, ca am auzit la RTV, ca io numa acolo ma uit, ca la tigani fetele se marita la 11 ani… Sarumana la dv., la cele doua fice si la dnu Cotoban !

Gia Mate
Gia Mate
26 martie 2017 00:34

Cu alte cuvinte,ce mame faine toate care fac sase sapte copii,chiar mai multi,ca asa a dat dumnezeu si cersesc si sunt asa parinti faini si ce nasoale astea care isi doresc doar un copil doi stiind ca pot sa i creasca si sa i iubeasca.cata rautate zace in unele femei,imi provoaca scarba.

Oana Blythe
Oana Blythe
26 martie 2017 02:38

Eu mor cand vad cum afirma duamnele astea ca abstinenta la 16-17 ani e buna….bai eu prefer de 1000 de ori un adolescent care face sex protejat si are acces la educatie sexuala cand vrea muschiul lui/ei decat unul care oricum numai la sex se gandeste (sa nu-mi spuneti ca nu e asa) dar deh, i-a zis taica popa si mamica si taticu’ sa ramana curata pana in noaptea nuntii ca altfel o sa o stie lumea de stricata. Asa ca dragi copiii/ adolescenti, faceti sex ca e legal(dupa 16 ani, nu stiu in Rom) protejat si in siguranta, ca… Citește mai mult

Mihaela
Mihaela
26 martie 2017 04:49

Dragele mele,
Va multumesc pt curajul de a impartasi cu mine, o necunoscuta, intamplari atat de intime. Singurul motiv pentru care eu nu am ceva de povestit pe acest subiect, e simplu. Am avut noroc. ‘Nu s-a prins’. Pentru ca sex neprotejat, a fost. Destul.
De multe ori m-am intrebat, daca as fi ramas insarcinata, as fi facut avort? As vrea sa cred ca nu. De ce? Inca nu am un raspuns clar. Dar ceva stiu sigur. Nu imi doresc copii. Asa ca, in realitate, probabil raspunsul ar fi fost altul.
Realitatea fiecaruia este diferita. Respect realitatea fiecareia dintre voi!

eva
eva
26 martie 2017 12:45
Reply to  Mihaela

Corect!
oricum, discutia a fost redusa la a face sa nu sex la 16 ani. Ori nu asta era subiectul. Vorbim despre avort sau nu la 16 ani! si despre cum suntem unele carora ne-ar pasa ca am fi considerate curve LOL
Devine tragic-comica toata discutia.

Ana-Maria
Ana-Maria
26 martie 2017 09:10

Toate am facut avorturi dar nimeni nu are cojones ca tine sa se «despieliteze» asa. As vrea sa existe o strada cu numele tau pe care sa ne plimbam de cate ori avem nevoie sa ne treaca ipocrizia si lasitatea. Ole! Ole! Y ole!

Bia
Bia
26 martie 2017 15:40

Petronela, cat ma bucur ca exista oameni ca tine! Si multumesc pentru curajul tau! Eu nu am facut avort si nici nu am ramas insarcinata. Eu nu imi doresc copii momentan, desi ma bate lumea la cap ca ar trebui sa fac .(am 30 de ani si deh, daca asa zice societatea..). Pentru mine avortul e tot timpul o optiune. Nu vreau copii acum, si gata. Sincer, eu nu stiu cum m-am ferit de sarcina. Ca educatie sexuala de la ai mei nu am primit, am citit eu de pe unde am putut pana cand m-am prins cum sta treaba.… Citește mai mult

Elena
Elena
26 martie 2017 21:24

Dar de anticonceptionale, sterilet, diafragma si inca vreo ‘unspe mii de metode contraceptive, n-ai auzit inca draguto?!

Elena
Elena
27 martie 2017 09:58
Reply to  Elena

„Avortul o sa fie tot timpul pentru mine prima optiune”, asta spune domnisoara de mai sus, dupa ce se mira chiar ea ca „Sincer, eu nu stiu cum m-am ferit de sarcina.” Da de inteles ca n-a auzit in viata ei de metode contraceptive si e o tanara de 30 de ani, scrie corect, atunci ce sa mai vorbim de cele analfabete? Deci unde scrie „negru pe alb”?

Bia
Bia
27 martie 2017 15:38
Reply to  Elena

Elena, draguto, iti recomand sa mai petreci ceva timp sa studiezi problema. Nu exista n-spe mii de metode contraceptive :). Sunt vreo 9, asta daca incluzi si lipsa de sex 😛 In afara de ultima, nici una nu ofera protectie 100%. De fapt, legat de ultima, exista cazuri in istorie(prb pe care tu le crezi, sic!) in care femeia a ramas insarcinata fara sa faca sex. (o sa fiu mai explicita ca poate nu intelegi: mama lui Isus, mama lui Hercule etc – cum s-ar zice : nspe mii de femei) Oricum esenta nu e asta. Esenta este ca fiecare… Citește mai mult

Elena
Elena
27 martie 2017 17:32
Reply to  Elena

„Fiecare avem povestea noastra, realitatile noastre si durerile noastre” :)…ma faci sa rad, iti spun eu ce dureri si realitati aveti voi: nu va puteti tine picioarele nedesfacute in fata sfantului falus, aia-i drama voastra. Uneori e boala grea si se numeste nimfomanie. Imi pare rau ca nu i-ai gasit leac si ai decis ca singura solutie e sa-ti supui corpul unei asemenea proceduri de-a dreptul inumane si extreme. Observ ca pe langa lipsa de respect pt voi insiva, voi, genul asta de femei, sunteti dotate si cu un obraz gros si tupeu iesit din comun. Celelalte femei sunt „intolerante”,… Citește mai mult

Bia
Bia
27 martie 2017 19:06
Reply to  Elena

Elena, draguto, nu ai inteles nimic. Mai citeste o data, si cand ai terminat, mai citeste inca o data. Ce treaba ai tu cu alegerile mele? Nu cred ca poti intelege, dar am sa scriu totusi. Motivul ptr care o apreciez pe Petronela foarte mult este ca are curajul sa isi foloseasca talentul ca sa faca cunoscute niste probleme foarte grave ale femeilor. Experimentul social al decreteilor a facut mult prea multe victime, prea multe familii au suferit si prea multe femei au ramas cu traume. Eu gandesc ca daca mai multe povesti ar iesi la iveala cu ce s-a… Citește mai mult

Bia
Bia
27 martie 2017 19:33
Reply to  Elena

Avortul e un drept al femeii, nu e o crima. E drepul ei de a alege ce sa faca cu corpul ei. Si cu asta am terminat ca s-a deviat discutia la a ma ataca pe mine.

Ma mananca in palma, trebuie sa o scriu si pe asta. De ce ii zici „sfantul falus” ?:)) E doar un penis.

Ileana D.
Ileana D.
26 martie 2017 22:46

Un testimonial cutremurator! Va multumesc pentru sinceritate si pentru curajul de a-l scrie!

Roxana
Roxana
26 martie 2017 23:03

Te citesc de multa vreme. Nu sunt de acord cu tine in toate, nici nu avem cum. Pentru ca avem drumuri foarte diferite. Nu am comentat niciodata nimic, pentru ca nu imi permit sa te judec. Fiindca nu ai fost la fel de norocoasa ca mine. Singura sarcina pe care am avut-o este o minunata domnisoara de 17 ani. Aveam 20 de ani. Am anuntat pe toata lumea, de la tatal copilului pana la ai mei parinti ca pastrez sarcina. Sincer, nu stiu ce as fi facut daca ma paraseau toti. Nu contest ca nu m-as fi gandit sa o… Citește mai mult

Oana
Oana
27 martie 2017 00:28

Felicitări pentru curaj. Nu trăiesc in România deci nu sunt la curent cu aceasta dezbatere care in țara in care ma aflu este inexistenta (si e o țară in care încă este interzis avortul si femeile se duc in țările vecine pentru asta). Când mi-am început viața sexuală aveam deja destul autoeducație încât sa folosesc prezervativul. Dar un lucru am observat si mi l-au confirmat femei românce de aici: bărbații români sunt mult mai puțin educați decât cei din alte țări europene. Vorbesc de ziua de azi. Vorba unei prietene de-ale mele: „ăștia pe-acilea sunt tapetați cu prezervative”. Eu am… Citește mai mult

Eliana
Eliana
27 martie 2017 20:10

O alta perspectiva, de pe cealaltă parte a baricadei, care m-a marcat enorm. Gianna Jessen, supravietuitoare a unei tentative de avort. Si ea vorbește in cunoștința de cauza, nu poate fi acuzata de dat cu părerea de pe margine. https://m.youtube.com/watch?v=hOWMmx6eBjU Nu pot sa îmi închipui ce poate fi in sufletul multor femei ce recurg la avort. Insa ca o mama de băiețel ce s-a luptat ani de zile cu infertilitatea, mi se rupe sufletul pentru fiecare viața întreruptă, pentru fiecare organ zdrobit de un instrument medical. Imi dau seama ca interzicerea ar fi o prostie, ca fenomenul s-ar dezvolta in… Citește mai mult

Eliana
Eliana
28 martie 2017 12:09
Reply to  Eliana

Petronela: da, inteleg ce zici. Pe de alta parte imi e greu sa atribui totul destinului, atata timp cat (inspaimantator de multe) lucruri sunt in controlul nostru. In cazul avortului nu pot pune problema: asa a fost sa fie, nu i-a fost dat sa se nasca. Caci e un om, nu destinul, ce intervine in decizie. Si de multe ori (nu in toate cazurile), este un om ce nu vrea o bataie de cap suplimentara si alege calea cea mai simpla. Respect alegerea individuala inaintea conceptiei, am multi prieteni ce nu isi doresc copii, vor o viata fara griji, perfect… Citește mai mult

D.T.
D.T.
27 martie 2017 20:39

Bravo pentru curajul de a spune și pentru abordare! Mă înclin! Subiectul mă privește direct, deși sunt bărbat (acum). Eu sunt decrețel. Ring a bell? Eu pot să vă spun povestea mea, de pe cealaltă parte a baricadei și din acestă cauză pot fi avocatul cel mai pertinent în aceast subiect. Deci vorbesc în numele morților, însă nenăscuți, distruși prin voința unei sau unor persoane, a celor rupți în bucăți în uterul în care s-au fixat, fără nici o șansă de a vedea lumina zilei. Am fost conceput fără să fi fost dorit, din accident. Știți voi care. Ăla banal.… Citește mai mult

D.T.
D.T.
28 martie 2017 09:59

Așa-i. Fetusul din borcan provenise cel mai probabil dintr-un avort spontan, așa cum am și scris, este exclus să fi fost dintr-un avort provocat. La momantul ăla nu știam, pentru mine avortul însemna că a murit copilul în burta mamei și l-au scos afară.
Atunci l-am studiat fără legătură directă cu mine. Dar m-a marcat profund, fără să-mi dau seama la momentul ăla (deși am fost extrem de emoționat atunci). Piesele s-au aranjat mai târziu, când am avut informații.

D.T.
D.T.
28 martie 2017 12:03
Reply to  D.T.

Nu știu, nu l-am citit pe Cărtărescu, m-ai făcut curios :). Am spus povestea pentru că a fost contextul perfect (iarăși îți mulțumesc pentru subiect și în special pentru scris). N-am mai scris-o nicăieri și nici n-am spus-o la necunoscuți. Am avut șansa să mă educ de la o vârstă fragedă. Da, am spus, să mă educ. Am fost un autodidact :). Eu ca băiat, la 12 ani știam deja totul despre reproducere, puteam să desenez aparatul reproductiv uman (intern și extern) din minte. Știam despre ciclul femeilor, despre schimbările hormonale, încă înainte să le crească colegelor de clasă de… Citește mai mult

D.T.
D.T.
28 martie 2017 12:13
Reply to  D.T.

O completare. „știam totul despre reproducere” – mai puțin partea practică :))

Ioana
Ioana
28 martie 2017 11:25

Cine zice ca se fac avorturi in prima luna? In Romania sunt permise pana la 14 saptamani, dar sunt doctori care fac si dupa. Singura data cand am vazut un copil avortat a fost in filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Am fost terifiata. Stiu ca nu ar trebui sa judec. Am o fetita de 5 ani, dar am fost pusa in situatia in care familia ma incuraja sa avortez. Ma certasem atunci cu tatal copilului si eu inca eram la facultate. Singurul suport financiar era de la ai mei. Nu am putut sa fac asta. Ne-am impacat,… Citește mai mult

Mari Mateescu
Mari Mateescu
28 martie 2017 12:52

Aici e confesiunea mea. Povestesc ca sa se stie cum era. Avortul e traumatizant, la mine a fost foarte traumatizant fizic dar, mai ales psihic. In maternitate, in timp ce eram mai aproape de moarte decit de viata, mi-am vazut copilul mor si am facut o criza incit m-ar fi transferat imediat la nebuni daca nu aveam septicemie. Si l-am visat multi, multi ani, intotdeauna ma trezeam plingind in hohote si cu o durere sfisietoare in suflet. Ma uit la fata mea cit e de frumoasa, de minunata si ma intreb daca el ar fi fost la fel si ma… Citește mai mult

Cristina
Cristina
21 iulie 2017 22:59
Reply to  Mari Mateescu

Imi pare rau pentru ce ati indurat.

Ami
Ami
1 februarie 2018 14:53
Reply to  Mari Mateescu

Cat de trist si de revoltator… Am citit mult si m-a povestit si mama despre cum era inainte de ’90 dar niciodata nu am vazut o „radiografie” asa de „pe viu”. Trebuie sa fi fost groaznic, nici nu pot sa-mi imaginez prin ce ati trecut, imi pare tare rau. Iar fraza finala, spune exact ce gandesc si eu…

Zamfira M
Zamfira M
28 martie 2017 20:21

Vad multe comentarii legate de dreptul de a face sau nu avort. Personal, mi se frange inima de fiecare data cand aud de femei care au facut avort. Stiu ca e o trauma pentru majoritatea (am prietene care au trait adevarate drame dar am auzit si povesti spuse fara urma de remuscare), stiu ca multe se simt incoltite, pierdute, lipsite de un punct de sprijin. Cred ca la fel de responsabili (ca sa nu folosesc cuvantul „vinovati”) pentru avortul unei fete sunt, pe langa barbatul care a lasat-o insarcinata, si care refuza sa-si asume orice „contributie”, in aceeasi masura parintii,… Citește mai mult

Luciana
Luciana
29 martie 2017 00:52

Te iubesc Petronela!

Mihaela
Mihaela
29 martie 2017 13:04

Familia mea cu studii superioare m-a invatat ca sexul e scarbos si il facem dupa casatorie. Ca sa avem copii. In rest, citim, calatorim, ascultam muzica…suntem culti, ce dracu! Nasol a fost ca mama si cu mine aveam pe stoc mai multi hormoni decat era acceptat, asa ca ea era curva si eu ce naste din pisica. Am auzit cum urma sa fiu dezmostenita, facuta de ras, data afara, facuta pachet si trimisa ba la mama, ba la tata , „sa se spele cu tine pe cap” etc. Ascultam asta si faceam sex pe apucate cu iubitul din liceu, ne… Citește mai mult

pacostel
pacostel
29 martie 2017 13:39

Vad ca nu (prea) raspund barbati aici deci sunt nevoit sa va povestesc eu patania din pdv masculin. Eu i-am facut sotiei mele un avort -provocat medicamentos in alt oras- acasa la socrii-mei , in anii ’86-87. Ingrozitor era faptul ca stateam intr-o casa vecina fix viz-a-vi de maiorul de militie care se ocupa de violuri in judet, fix fata in fata, daca chemam salvarea el ajungea instant la noi. Ni se nascuse un baiat super care avea vreun an jumate si eram exact in perioada in care se fac copii foarte usor dupa nastere. Pe langa groaza ca stateam… Citește mai mult

SimoNa
SimoNa
30 martie 2017 19:04

Felicitari Petronela pentru sinceritate, te citesc mereu si am cartile tale, te apreciez enorm pentru tot ce ai publicat. Vreau sa stii ca prin ceea ce scrii mi-ai rascolit sufletul ,mi-ai deschis mintea si m-ai ajutat sa ma accept, sunt convinsa ca nu sunt singura asupra careia ai avut acest efect. Multumesc ca faci parte din viata mea.

ella
ella
31 martie 2017 12:43

Daca le sterge este dreptul ei, este „casa” ei, nu tribunalul din oras. Si experienta mea pe scurt la paroape 50 de ani: am facut sex dupa ce m-am maritat, ca de aia m-am si maritat, sa pot face ce vreau eu. Pana atunci faceam doar ce-mi dadeau voie parintii, care nu-mi dadeau voie la nimic. Deci cum recomanda cineva mai sus dupa o sfanta abstinenta. Nu stiam nimic despre contraceptie ca nu stiam nimic de sex. Dupa cativa ani mi-am dat seama ca nu-l iubesc pe sot si ca dragostea cu libetatea nu e acelasi lucru. Si pt. ca… Citește mai mult

Xsan
Xsan
1 aprilie 2017 14:35

Si eu sunt pentru libertatea femeii in ceea ce priveste corpul ei, dar as dori sa aduc un punct de vedere vis-a-vis de sexul la adolescenti, deoarece nu cred ca lipsa informarii este cea care duce la atatea avorturi in cazul lor. Am fost adolescenta intre anii 1995-2000, erau tarabele pline de reviste pentru varsta noastra care abundau in sfaturi despre corpul nostru, la ambele sexe, despre contraceptie, sfaturi bine documentate si pertinente. Practic, oricine era curios despre viata sexuala avea acces la informatii despre cum sa evite o eventuala sarcina, plus ca ti se recomandau pilule anticonceptionale pentru orice,… Citește mai mult

renata
1 aprilie 2017 23:54

Făcusem o lungă mărturisire, dar nu știu ce drac de tastă m-a scos în decor.
Nici nu contează!
Un fragment din articolul tău e, după ce mi l-ai transmis drept comentariu, la mine pe blog. Cu un chapeau nițel cam lung.
O să revin, să-ți citesc blogul, integral