the smell of hospitals in winter

23

(jurnal, ianuarie 2010)

zbaterile astea.
azi cînd am venit și te urcau în salvare, venisem cu cruciulița mea în mînă, să
ți-o dau ție, dar nu am avut curaj să fac asta, mi-a zis.

mă auzeam respirînd dar eram prinsă în mine. captivă într-un trup inert. îi simțeam că mă dezbracă, știam că sunt mulți acolo, aș fi vrut să mă acopăr dar creierul nu avea cui comanda. am simțit doar acul, rece, penetrînd vena.
cînd îmi revin complet sunt deja în rezerva vip. numele ăsta singur îmi întoarce stomacul. zac cu perfuzii înfipte în vene pe patul din rezerva viaieipi și plîng. o asistentă mă mîngîie ușor, cu sfială. de ce plîngeți? nu insistă.
pentru că la ușă nu e nimeni, vreau să îi spun, dar tac. la ușa la care eu am stat pentru atîția oameni, nu e nimeni care să aștepte cu grijă să îmi revin.
cam atît de singură sunt, domnișoara asistentă. nu copii, nu mamă, nu prieteni, nu iubit. deși au aflat cu toții. nu s-a repezit nimeni îngrijorat, să se plimbe pe hol cu spaima că nu sunt bine. voi sta aici, pe patul din rezerva viaipi și o
să plec, singură, clătinîndu-mă, pînă la un taxi care să mă ducă acasă. așa arată singurătatea, domnișoara asistentă. o ușă în care nu se ițește niciun cap îngrijorat, în vreme ce tu ești captiv în tine și nu poți mișca.
se descurcă, și-au zis cu toții. e la spital, nu are ce să pățească. e puternică, nu are rost să ne batem capul.
nu mai plîngeți, o să fiți bine, îmi spune asistenta.
de asta îmi e și mie teamă, îi răspund în gînd.

23
Lasă un mesaj

avatar
15 Discuții
8 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
georgia
Utilizator
georgia

..si ti-a trecut teama? cum esti acum?

georgia
Utilizator
georgia

am vazut, am zis acum -:) ce se intamplase?

Marius
Utilizator
Marius

a fost,a trecut,azi e bine

Borgia
Utilizator
Borgia

Phoenix iti voi spune de acum inainte..

Dan
Utilizator
Dan

curiozitate: cine avea cruciulita?

Dan
Utilizator
Dan

nu cred ca aveai nevoie de cruciulita…

victoria
Utilizator
victoria

daca nu a stat la usa, atunci barbatul acesta merita sa stea acum exact asa…ce pacat, ce dezamagitor, ce lipsa de colagen…

victoria
Utilizator
victoria

atunci e bine si imi cer eu scuze. asa trebuie sa fie, asa l-am cunoscut mai demult, eram un fel de colegi de breasla. de atit de multe ori am fost dezamagita de capacitatea mea de a citi in semenul meu, de naivitatea mea de a crede ca traim intr-o lume neperfecta dar totusi empatica, incit mi-am zis, uite, inca o bila neagra in snur. ma inclin si ma bucur ca bila e alba. viata tihnita si tie, si lui.

Alina
Utilizator
Alina

Eu cred ca oamenii cu adevarat puternici sunt de fapt foarte sensibili. Asta si pentru ca ei dau mereu, duc mai mult decat altii, dar primesc mai putin de la cei din jur. Si mai cred ca uneori li se face asa o lehamite cand asteapta sa primeasca dar vad nedumerirea celorlati, ca se multumesc doar sa dea :).

Alina
Utilizator
Alina

*celorlalti, scz

Laura
Utilizator
Laura

Ce sa-ti doresc…?Sa fii cat mai sanatoasa si sa nu mai calci niciodata pragul unui spital. 🙂

roxana
Utilizator
roxana

Si eu am plecat curajoasa,pentru o interventie minora, dar m-am simtit apoi prea singura in acel putin timp petrecut in salon alaturi de un cuplu , văzându-i cum isi fac curaj unul altuia. Mi-ai amintit sa fiu acolo pentru acea persoană, indiferent cine va fi ea, pentru ca in spital suntem vulnerabili si vrem sa stim ca celorlalti le pasa

roxana
Utilizator
roxana

E primul comment pe care ti-l scriu si am uitat ce era mai important: multumesc! Nu e textul care m-a impresionat cel mai tare, unele m-au facut sa plâng, sa rad , sa reflectez, dar deja citeam comentarii cu ce as fi vrut si eu sa-ti spun. Nu-mi place sa perii, nici sa spun la fel cu ceilalti, dar nu am de ales, nu sunt asa originală pe cat as vrea, asa ca iata: imi place cum scrii, ca scrii si ca eu pot sa citesc, asa gratis cum pe drept spui( sper sa ajung si eu intr-o librărie si… Citește mai mult

roxana
Utilizator
roxana

Am avut asa un deja vu, cum povesteam ca am intrat in vorba cu tine. am impresia ca daca as nota visele, le-as regăsi apoi in experientele viitoare, adica asa: visez acum ce o sa fac peste un an sau mai putin. Mi s-a mai întâmplat să-mi amintesc de un vis din’asta, dar numai atunci cand traiesc efectiv povestea visată. Cred ca patesc multi asta, dar niciunul nu le notăm ca sa fim siguri ca de aici vine deja vu-ul.

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare

draga mea draga…