no good

2

jurnal, septembrie, 2009

cîteodată sufletul meu e o gară sau mai puțin decît atît. un peron de provincie. pustiu, peste care suflă un vînt rece și trist, împrăștiind frunzele toamnei. cîte un tren, răzleț, trece, cu vuiet mare. uneori oprește. nu mult. din el, nu coboară niciodată, nimeni, să rămînă. uneori, vreun călător străin, coboară, se adapă, își oxigenează plămînii cu aerul meu, apoi se urcă în tren, din mers.

altădată sunt chiar mai puțin. poți pleca mai departe, fără să fluturi batiste, fără să te uiți înapoi.

you know that I’m no good.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Rzone
Rzone
10 aprilie 2014 18:29

Not true.

O admiratoare
O admiratoare
12 martie 2018 00:08

asa, pentru cand te mai simti intunecata si contagioasa
http://youtu.be/kYsgY8Gmj0Y