Ferrante

ce am citit în vacanță

Dacă tot m-am dus în Italia, mi-am luat și o carte care să-mi vorbească despre Italia: Iubire amară a Elenei Ferrante. Pe misterioasa autoare italiancă o descopeream exact anul trecut pe vremea asta, într-o vacanță în Grecia, cu Tetralogia napolitană, pe care am citit-o pe nerăsuflate. (Am scris despre ea aici.) Iubire amară, cartea ei de debut, explorează aceleași obsesii literare ale Elenei Ferrante: relația de ură-dragoste dintre mamă și fiică, decadentul Napoli, violența domestică, gelozia, destinul femeii italience în anii de după război. Însă, spre deosebire de Tetralogie, Iubire amară îți dă senzația unei povești aproape polițiste, încărcată cu un mister dens, pe care vrei să-l descoperi neapărat. Amalia, mama Deliei, personajul feminin central al romanului, moare înecată, iar fata se întoarce în Napoli, orașul copilăriei ei și al camorei, la înmormîntare. Napoli, de unde fugise cu disperarea celui care vrea să-și uite trecutul. În mod straniu, îngropîndu-și mama, dezgroapă trecutul refulat, amintirile reprimate, și pleacă pe urma lor instinctiv, ca să își înțeleagă destinul. Delia este o femeie ca multe dintre noi: încercînd cu toate puterile să nu devină mama ei, sfîrșește prin a-i semăna înspăimîntător. Eram într-atît de hotărâtă să fiu diferită de ea, încît pierdeam, unul [...]

despre cărți și filme mișto

Am terminat de ceva vreme Tetralogia napolitană, însă cu toată fojgăiala cu lansările și plecările și venirile, nu am apucat să scriu o vorbuliță despre ea. Sigur că, cu obsesiile mele psihologice, mi se pare că iar am citit-o în altă cheie decît ce văzusem prin cronicile care mi-au ajuns sub ochi în perioada asta. Dincolo de faptul că este o mare carte (chiar dacă spartă în patru volume) scrisă foarte bine și care îți dă senzația că te uiți la un film italienesc, cu Marcello Mastroiani, poate, Tetralogia este și o poveste a unei lumi care te fascinează. Urmărești nu doar povestea celor două fetițe și apoi femei (și devenirea lor), ci și cea a devenirii Italiei postbelice, ce trece prin lupte între monarhiști, fasciști, camoriști, comuniști, concentrată în povestea unui cartier mizer din Napoli, condus de mafie. Lenu și Lila, cele două personaje centrale ale romanului (mă voi referi în continuare la cele patru cărți ca la un singur roman, așa cum îl și percep) pot fi la fel de bine și un alter ego al aceleiași persoane, al naratoarei. Una cu multă ambiție și multă determinare, care învață pe rupte ca să-și depășească condiția (însă, cel puțin [...]