doișpe, cinșpe, șaișpe

19

2011, iulie

urcăm dealul ăla. a mia oară, probabil. e un deal mic, înflorit, cu o potecă șerpuită prin iarba înaltă. sus e o poieniță mică cu un singur brad, bătrîn ca lumea. și mai sunt mormintele. în ultimii ani am fost tot mai rar. ce să mai caut acolo? răspunsul nu e în trecut, they say.
acum urcăm amîndouă. i-a curs dermatograful și e ca o fotografie alb-negru. frumoasă și tristă. întotdeauna am crezut că frumusețea e deplină abia atunci cînd înglobează și emană tristețe. ea împlinește peste 10 zile treișpe, el a murit de fix doișpe. în altă viață.
cum urc așa, mă podidește un plîns prost, nestăpînit. dacă m-ar vedea și m-ar întreba, nu aș ști să îi zic de ce plîng, așa că îmi înăbuș, adînc, între pleură și plămîn, suspinul. mă gîndesc la el, că trebuie că nu a rămas nici praful, acolo, dedesubt, sub pămîntul rău. altădată, demult, în cealaltă viață, cînd veneam de două ori pe zi la mormînt, împingînd bicicleta pe drumul lung și greu, mă gîndeam cum se deteriorează. cum îl mănâncă viermii. cum se descărnează și putrezește în întunericul lutos în timp ce noi continuăm să respirăm, să plîngem, să rîdem, să mîncăm, să bem, să facem copii, să creștem copii.

între lespezile cavoului a crescut un copăcel mic. îmi amintește de un cîntec pe care îl cîntam cînd eram tare mică și aveam în curte leagănul ăla mare și mă legănam tare, tare și cîntam, cîntam în gura mare cîntecul ăla despre doi copii care se iubesc și apoi mor și pe mormîntul de fetiță/a crescut un pui de viță/ pe mormîntul de băiat/a crescut un pui de braaad. și nu știam că aveam să trăiesc asta direct pe derma proprie. și îi așezăm florile proaspete și plec la mașină să aduc chibrituri să aprindem candelele și o las singură, fata de 13 ani și tatăl mort de 12. și cînd mă întorc are nasul roșu și ochii umflați și o iau în brațe și plîngem amîndouă îmbrățișate, plîngem în hohote, cum nu am plîns niciodată împreună, mă strînge tare, e mai mare ca mine și mă strînge și plînge amar, hohotit, disperat. lacrimile îmi ard omoplatul, ăla dreptul, unde am tatuajul pe care îl avea el, cînd m-am înfierat cum se înfierează vitele, ca să știu cui aparțin, că sunt femeia lui.

și îi urlu în gînd: bețivule, curvarule, trendsetterule, uite, ea e fiica ta, femeiușca asta frumoasă și tristă, ușor anorexică, pe care nu am știut să o cresc singură la fel cum am fi crescut-o în doi. și suferă că nu are tată și te plînge, uite cum te plînge și tu nu meriți atîtea lacrimi cîte au curs din perechile astea două de ochi de cînd ai murit. și uite, e artistă, pictează, așa cum ai fi vrut tu să poți cînd te simțeai neînțeles și nu puteai să te exprimi și regulai pictorițe wannabe, și e bună și sensibilă și mai ales tristă că ea nu are un tată. și mă întreabă și se întreabă cum ar fi fost viața noastră dacă tu ai fi trăit și eu mă zbat în mine și nu știu ce să îi spun. și îi spun numai lucrurile frumoase despre tine. îi spun că ai fi mîndru de ea.

coborîm dealul unde tu ți-ai găsit odihnă în timp ce eu am rămas să mă zbucium, plînse, ținîndu-ne de mînă. ea îmi zâmbește, trist. flacăra lumînării se zbate încet, peste locul care păstrează ce mai e din tine. tu rămîi acolo, cioburi de oase și țărînă grea, iar eu plec, ducînd de mînă singura treabă bună pe care ai făcut-o vreodată.

și aia, fără să vrei.

 

iulie, 2013

„Cimitirul ăsta în care e îngropat tata e foarte mișto. E liniștit și cînd bate vîntul printre copaci se aude marea.”

19
Lasă un mesaj

avatar
16 Discuții
3 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
mihai brad
Utilizator
mihai brad

🙂

ILUZIA
Utilizator

Ar fi facut totul bine. Doar ca atunci nu a stiut cum.

mira
Utilizator
mira

Asa sunt unele destine: traiesc tot ce altii viseaza o viata intreaga…si dureri si plansete si rasete si goluri si prea plinuri. Unii lasa dupa ei oameni care ii poarta vesnic in suflet cu sentimente ce se ciocnesc si se resping ca magnetii….Dar timpul voaleaza……si totul devine diafan, perceput la alte cote…..

Ariadna
Utilizator
Ariadna

Tembelo! Mi-au dat lacrimile si m-a busit rasu’! :)) Nu-i bai, e de la hormoni (cred) si sunt intr-o peroada de-a rasu-plansu, deci se incadreaza pozitiv…. Pfff, tiii, ce ne mai fuche viata asta intre ochi…

coca
Utilizator
coca

Am inceput de cateva ori cate o fraza si le am sters pe fiecare… ce cuvinte mai pot fi spuse? am plans… esti COLOSALA, fata draga! Ma bucur ca te am gasit!

Laura
Utilizator
Laura

Petro draga, sunt convinsa ca inainte de a ne naste avem cararile trasate si o misiune aici pe pamant. Probabil ca a lui a fost mai scurta si mai intensa, a cunoscut imensa ta iubire si ti-a lasat un semn, de care sa ai grija toata viata si sa nu il uiti niciodat. Acestui semn ii porti de grija de 13 ani si il vei iubi pana la sfarsitul zilelor tale (fiica voastra). Ai un suflet minunat, ma bucur ca te citesc si iti traiesc trairile.

iulia s
Utilizator
iulia s

mi-era dor de tine, acea petronelă a mea 🙂

andree
Utilizator
andree

🙂 just peace

Mihai
Utilizator
Mihai

Gandeste-te la faptul ca tu ai avut trairi intense in acea scurta perioada in care v-ati iubit, trairi pe care altii nu le cunosc intr-o viata intreaga.
Felucitari pentru felul in care scrii. Esti fenomenala.

Ioana Grigore
Utilizator
Ioana Grigore

Amintirile vor ramane mereu, iar fata frumoasa e imaginea a ceea ce ati trait impreuna…

Raj
Utilizator
Raj

Si mie imi plac cimitirele, ma plimb pintransele, pa alei, ma uit la cruci. La Bellu chiar mam crucit de nasu dnului Ctin Tanase siam pufnit in ras, chestie care nu se face, da nu mam putut stapani. Imi mai plac si saoarmele, chebaburile si cefele da porc la gratar si a trebuit sami scurtez oleaca mustetile, ca sa nu se preliga grasimea. Am vazut ca, La Realitatea ceati ca ati dato pe mancare fara carne, dna Petronela. Nas vrea sa fiu sotu dv. pt. ca nu miat fi dat carne, desi as fi vut sa fiu penca sunteti frumusica… Citește mai mult

alunelu
Utilizator
alunelu

Nu-i corect Petro, la etranjeri faci oferta cu carne si noua astora de avem urechi de daci ne-ai zis ca numa’ salate, humusuri si aalte vitamine…
Sau soarele te-a facut mai buna.

uc
Utilizator
uc

Buna, Petronela 🙂

Io-l iau de barbat pe ala care nu manca piftii ca nu stiu sa fac si mazare, dar sa nu ma streseze nici cu ciorba de burta :d
In plus, nu ma tund si nu-mi pun bigudiuri pt nimica in lume.
O zi frumoasa, undei semnul exclamarii pe tast asta

alunelu
Utilizator
alunelu

Era doar o gluma-glumeata ce mi-a venit deodata, cu aluzie la faptul ca fiind o vegetariana convinsa(vezi si textul cu mieii de Paste) sa faci chebab (care cu miel se cam umple normal) e o oferta generoasa.
Cu soarele care te-a incalzit si rumenit sigur ai devenit mai buna (gustoasa) si cind zic asta ma gindesc in primul rind la gustul textelor tale care o sa vina, pentru noi cititorii tai fideli.. E ok sau nu.

alunelu
Utilizator
alunelu

De ce nu, daca ai zis-o te tii de vorba nu. Acum e de apreciat si daca pui mina pe carne ..daca nu se poa miel merge si cu un pui de gostat.
Oricum eu-s bucuros ca am ocazia sa ma conversez cu o desteapta insorita.

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare

au siroit lacrimile gramada…. ma inclin.