O știi. Ah, ce bine o știi, n-ai mai ști-o!
Te îneacă. Îți paralizează simțurile. Te umple cu furie revărsîndă, îți inundă creierul. Îți simți rețelele neuronale măturate precum șoselele de coastă de tsunami.
O plîngi, cu pumnii strînși, cu dinții scrîșnind, cu lacrimile șiroaie pe chipul împietrit. Ai sparge ceva. Nu te lași. O înghiți, înghițituri mărunte, nemestecate, o simți cum alunecă în stomac pe uscat.
Îți juri că nu o să mai ajungi în situația asta. Că nu o să te mai lași umilită. Îți juri și mai plîngi puțin. Cu deznădejde plîngi. Adevărul e că nu prea ai soluții. Ești la mîna oricui, atunci cînd există miză, atunci cînd ai ceva de pierdut. Iar mamele singure au mereu ceva de pierdut. Nu poți riposta, nu poți să te ridici și să pleci. Te gîndești că trebuie să pui pîinea aia amară, udată de lacrimi, pe masa copiilor tăi. Pui capul în pămînt, te lași umilită. Simți neputința cum te sugușă, vezi negru în fața ochilor. Te gîndești că în altă țară nu ai fi putut păți așa ceva. Nu ai fi fost mereu la cheremul unui bărbat frustrat, emasculat de prezența ta, care să te umilească cum știe și poate el mai bine. Pățești asta de prea mulți ani. Bărbatul-șef, bărbatul-soț, bărbatul-(așa-zis)prieten, bărbatul-(ne)bărbat.
Ridici ochii din pămînt. Îți spui că ai pierdut o luptă mică, una mică de tot. Infimă. Ai pierdut multe lupte mici, ai plecat de multe ori îngenuncheată, înlăcrimată. Dar nu ai fost făcută knockout niciodată. Niciodată, auzi?
Te-ai ridicat, ai mers mai departe, chiar dacă ai umblat strîmb, șchiopătat. E o lume a bărbaților și tu ai ales să îi înfrunți, nu să li te supui. Nu ai fost de vînzare și ai fost pedepsită pentru asta. Aspru. Încă ți se dă peste bot. Încasezi. Apoi va veni o vreme cînd nu vei mai încasa. Știi sigur asta.
Nu înțelegi mecanismul prin care o ființă puternică lovește una slabă, doar pentru că poate. Că are cum și cu ce. Că e în poziția în care poate da bocanci în gură. Și dacă tot e așezat atît de bine, de ce să nu profite. Și zbang, încă un bocanc în dinți.
Acum îți ștergi lacrimile, înghiți nodul. Îți privești neputința din ochi în retrovizoare. Apeși ambreiajul, bagi în marșarier. Respiri adînc, din suspin. O să le arăți tu lor. O să le arăți tu. Lor.
De ce în marşarier? Până când o sa bagi în marşarier?
doar ca să îmi iau viteză. trebuie să faci un pas în spate, ca să iei avînt. doar de asta. nu am ales marşarierul întîmplător. 😉
stii probabil ca marsarierul este cea mai puternica viteza a masinii,data viitoare lasa-l pe magar sa il vezi in oglina retrovizoare si dupa………..
de-ţi bate –n geam norocul împuşcat
cu răni de fiară încolţită
în câmp pustiu
în cer pustiu
în miez de viaţă pustiită
să râzi
s-alergi în jurul tău
să laşi obloanele închise
şi nu cumva să-ţi pară rău
că-s lacrimile stinse
de-ţi bate-n uşi norocul muribund
urlând a disperare
închide-ţi pleoapele şi fugi
şi nu-ţi păsa că doare
norocul oricum va muri
doar suferinţa ţi-e nemuritoare
fain
Felicitari! Frumoasa poezie.
Toate se platesc mai devreme (in viata asta) sau mai tarziu (in celalta viata) pt ce face fiecare.Razbunarea este in mana lui Dumnezeu, stie El ce e mai bine pt fiecare adica cum , cand si daca sa il pedepsesca sau sa ingaduie sa culeaga roadele la ce a seamanat .Mai bine cu o constiinta curata si calcati in picioare decat cu una incarcata si ligusiti facand pact cu raul si nedreptatea.Capul sus caci ce a fost greu a cam trecut azi maine veti avea fetele pe cont propriu .Oare cata umilinta nu au rabdat parintii si bunicii nostrii din… Citește mai mult
păi eu nu cred în răzbunare. nu m-am răzbunat niciodată şi nu aştept să fiu răzbunată. oamenii dorm exact aşa cum îşi aştern.
si roata se invarte,si Dumnezeu nu doarme
Imi amintesc titlul unei carti politiste citite inainte de ’89 .. ,,Totul se plateste,, de R.Chandler. Atunci credeam ca-i asa, acum stiu ca nu-i chiar asa. Unii sunt rai (da’ destepti) si le merge bine, altii sunt buni si destepti…multi nu sunt nici, nici si tot le merge bine…. hazardul si intimplarea umple lumea. Nu cred ca trebe sa ne para rau noua astora care .. ne credem buni ca nu suntem o tira mai rai. E adevarat ca pentru copii citeodata ne umilim, dar o facem cu speranta ca nu-i degeaba. Da, e o lume a barbatilor si o… Citește mai mult
Nu inteleg…
seful ala e rau pt ca e barbat?sau pt ca asa vrea el, sa fie rau?
adica in locul lui nu putea sa fie o sefa rea?Doar sefii barbati sunt rai?eu intreb pt ca toti sefii mei sunt si pot fi doar barbati si niciodata nu am privit lucrurile ca si cum sefii barbati pot fi diferiti de sefele femei.
eu am fost şefă mulţi ani şi am fost o şefă bună. oamenii m-au iubit şi au avut ce învăţa de la mine.
draga mea, e greu. pe pamant e greu. si nu numai la noi in tara. citeam la un momm dat un articol care spunea ca in SUA 70% din femeile puternice financiar (hai sa le zicem asa) divorteaza. spune mult chestia asta. nu e vorba insa numai de barbati. eu stiu, si mama mea a stiut, cat de hidoasa poate fi si o femeie daca ai nenorocul sa ajungi la mana ei. vorbesc aici de oamenii de o anumita factura, iar oamenii, dupa ce treci de buna ziua, se dovedesc de foarte multe ori a fi de o anumita factura.… Citește mai mult
a fi sef bun sau nu, in sensul de lepra sau nu, nu tine de sex. am avut femei sefe oribile si barbati sefi oribili dar si contrariul, in ambele categorii. pe de alta parte, da,traim intr-o lume a barbatilor, la responsabilitati egale, functii sau profesii egale salarii diferite, cele ale femeilor mai mici. tot in acest context, sa nu uitam ca tatal fondator al feminismului este un barbat, Dumas le Fils. Si, personal, prefer o lepra de sef si nu o lepra de sefa, vorba aceea, nu-i da femeii puterea. Cam ce-a facut Dumnezeu, nu ne-a dat ci ne-a… Citește mai mult
n.b. in acest sens….leprelor
Who the fuck are you?????? Salut, Înainte să citești tot ce am scris o să te rog să ai răbdare și să parcurgi până la capăt tot ce încerc să debitez aici. Fă un efort și nu renunța indiferent de cât de mult ai vrea să o faci. Nu mă cataloga de la început ca fiind un trepanat asemeni altora, dar poți să o faci după ce termini de citit ce am de spus. Printr-o întâmplare despre care nu vreau să vorbesc încă, am suferit un șoc,. De fapt , trebuie să fiu cinstit și să spun că am suferit… Citește mai mult
Ghiocel tata, schimba dealer-ul.
Eu cred că oamenii iși umilesc semenii din două motive:
1. își marchează teritoriul;
2. se tem că pierd teritoriul.
Cu alte cuvinte, ca să acumuleze putere, sau ca să nu o piardă.
Oamenii ăștia nu înțeleg nimic din frumusețea vieții. Prin contrast, cei umiliți învață despre Bine. Binele nu există decât în prezența răului.
Oare cum era în matriarhat?
ce bine ai spus, perfect ai spus-o, zguduitoare adevaruri, m-ai facut sa privesc in gol cateva minute bune dupa, fara sa stiu sa verbalizez uau-l ala din mine nebun si intens….si nu pot sa nu ma intreb de ce tot ii vrei, daca te fac sa suferi atat, de ce le dai sanse dupa sanse, ca sa primesti dezamagiri dupa dezamagiri, lovituri dupa lovituri….de ce ii admiri, daca stii prea bine din ce sunt facuti majoritatea, cum fuctioneaza, ce ii ghideaza, cate lipsuri au….ce e de atras, de tanjit dupa in micimea aia, care se vrea a fi om… bine,… Citește mai mult
desi…ce vina au caii?