deșănțate

Au apărut două cronici care m-au bucurat nespus la cea de-a doua mea carte. Cum sunt incontinentă și mă laud deșănțat, nu am putut să nu le pun și aici. Pe genul: uite ce carte mișto am publicat, cine nu a citit-o sau nu o citește, mă-sa-i fată mare!

Ultima, în ordinea apariției, poate fi citită în Tiuk, unde există și cîteva texte din carte și nu numai și a fost scrisă de Mihail Vakulovski.

„Petronela Rotar este o povestitoare extraordinară. Poveștile ei te prind din prima, dacă-ți zici «hai să arunc o privire» – consideră că ai și picat în mrejele narative, în plasa lecturii. Texistemele Petronelei Rotar din «Alive» sunt mici și foarte mici, precum picăturile de ploaie din «Fericire», care te pot face fericit «doar pentru asta. Nu e nevoie de mai mult». E ca Hagi, care te putea dribla și într-o cabină telefonică, cum a spus odată un comentator inspirat. Folosește foarte puțin «teren» ca să-ți exprime starea, să-ți transmită mesajul sau să-ți spună povestea. Asta poate și datorită acelei mînuțe care scrie în capul ei chiar și fără voia ei. Poate și din această cauză textele-i ies atît de poetice și de șlefuite – pentru că atunci cînd scriitoarea se hotărăște să și le însemne, mînuța deja le scrisese și le și corectase-cizelase, aducîndu-le la forma unor scurtmetraje («Ea avea în cap doar scurtmetraje»). Ies proze-povești, proze-nostalgii, proze-terapii, proze-stări, proze-picturi, proze-operații, proze-reportaj, proze-atac de panică, proze-jurnal.”
Restul cronicii, aici.

Prima, în ordinea apariției, a fost publicată în Viața Românească și aparține scriitorului Florin Toma, pe care am avut și bucuria să îl întîlnesc.

„O femeie normal de anormală, emblema acestor vremuri complicate. O femeie care știe că este frumoasă, tânără, deșteaptă, cultă, puternică și nemăcinată de complexele schizoide ale cunoscutei discriminări sexiste, cea mai corect nepoliticoasă din câte există. Și care, nota bene, normal că se simte alintată în căușul unei semeții pe cât de surprinzător agreabilă, pe atât de bine legitimată. (NOTĂ: Femeile inteligente – și, mai ales, cele care sunt conștiente de asta! – sunt ca un parfum prețios și scump, cu care, bărbatul – același cocoș-sedițios și macho-prezumțios, desprins din tipologia originară a grotei – pe oriunde și-ar da, tot n-ar putea ascunde damful intens de prostie (et)erogenă!).”

Restul, aici.

Cartea se poate comanda , iar acum că m-am întors, pentru cine o vrea cu autograf, mail la contact@petronelarotar.ro.

(Și, ca să nu fie discuții la proces, o să îmi explic gluma: mă-sa-i fată mare înseamnă că nu există, căci nu a fost născut, unless este… știți voi cine s-a născut din mamă virgină!)

(foto: Mihail Vakulovski)