coloana sonoră a filmului meu

15

Eu am fost rockeriță. Am scuturat pleata pe formații de metale grele, trashuri și deathuri. Dar dintre toate, pe una am iubit-o mai presus de toate. Metallica. Pe de rost i-am știut albumele. Am ascultat la inconștiență. De prin a 8-a, așa. Îl adulam pe Lars Ulrich și credeam că o să mă mărit cu el. M-am dus la primul lor concert și nu m-a remarcat. Era și bătrîn, n-o mai fi avut nici ochiul așa de ager, ce să mai zic. Aveam blugi scriși cu pixul și pe bancă scris Metallica cu M și A lung. La parterul liceului meu era clasa a XI-a H, cu profil silvic. Singura clasă de băieți, într-un liceu cu multe, multe fete. Eram îndrăgostită de un tip de acolo deși nu vorbise niciodată cu mine și nici nu cred că mă văzuse, măcar, ca Lars Ulrich ăsta. Și ei ascultau Metallica în pauze. Și cînd coboram pe scări, auzeam Unforgiven și începeam să am palpitații.

Nu am uitat nimic, deși am fete adolescente.

Acuma, înainte să fiu metalistă, prin generală eram mare fană a lui Maicăl. Dar mare, nu așa. Din aia de ar fi leșinat pe la concerte, dacă ar fi ajuns. Derulam cu creionul casetele alea toată ziua, aveam un casetofon stereo JVC cumpărat de tata din Irak de unde lucrase el și aveam toate albumele pe care le ascultam și cîntam deși nu înțelegeam bine toate cuvintele, le nimeream eu cumva. Bad îmi plăcea cel mai tare. La toate întrebările din oracolele fetelor din clasă ce muzică asculți scriam Michael Jackson și apoi înșiram piesele, să le arăt eu lor ce cultură muzicală am.

Încă îmi dă fiori începutul de la Dirty Diana.

Cu Terence am altă poveste de amor și memorii involuntare. Vizavi de liceu stătea un rocker frumos și cu păr lung care poseda și niște boxe puternice, chestii rare pe vremea aia, și părul lung, și boxele. Băiatul trebuie că știa că muzica deschide inimi și poate chiar picioare, la o adică, căci urla muzica de la geamul lui de la etajul patru continuu și sfîșia liniștea din orele de fizică și mate, unde citeam cărți pe sub bancă. Profesoarele ne îmboldeau să închidem geamurile, dar fetele suspinau și oftau în bănci cu ochii spre geamul de la 4 unde pletosul fuma mimînd indiferența.
Într-o seară prin a zecea, ascunși la locul de fumat, un boschet de la intrarea în curtea liceului, răposatul mi-a cîntat, avînd drept negativ muzica ce se revărsa de la geamul rockerului de la 4, sign your name across my heart, I want you to be my baby. După ce am devenit baby a lui, ăsta a rămas cîntecul nostru, pe care mi l-a imprimat pe o casetă de 12 ori, să fie, că nu aveam buton de repeat la casetofon pe atunci.

Și azi cînd aud piesa aia mi se iscă un gol în stomac.

Cu Dolores a fost altceva. Dolores era glasul durerii mele interioare. O adulam. Mă tunsesem scurt de tot ca ea și îmi sfredelisem urechea stîngă cu mulți cercei, exact ca ai ei. Dolores înseamnă dureri în spaniolă. Piesele de pe No need to argue îmi răsunau continuu în cap, erau ca un fundal sonor la tot ce se întîmpla cu mine. Dimineața ajungeam la liceu prima, că eram navetistă și nu aveam autobuze decît foarte devreme. Mă așezam în bancă și cîntam-urlam piesele de pe albumul ăla și asta era singura terapie de care am știut mulți ani. Dolores îmi părea foarte frumoasă, fiindcă era tristă. Iar eu legam indisolubil frumusețea de tristețe. Îmi amintesc maldărele de rufe pe care mi le lăsa mama să le calc și de mine în bucătărie cîntînd și călcînd. Nu am ajuns să o văd pe Dolores cînd a fost la București, deși îmi promisese că o să mă ducă. Am suferit. Pe Will you remember m-am măritat a doua oară. La divorț nu am avut coloană sonoră.

Apoi a fost Tom. Și a rămas. Toți cei care mă cunosc bine îmi știu obsesia pentru Tom Waits. Bărbații care m-au iubit au cel puțin o amintire cu mine cîntînd în gura mare la volan Martha sau Waltzing Matilda. Cu Tom mi-a făcut cunoștință răposatul. Cînd s-a dus, am umblat luni în șir cu căștile înfundate în urechi ascultînd pe repeat Rain Dogs. Tom mă scoate și bagă din și în orice stare. Îi iubesc vocea care se schimbă de la un album la altul, versurile și moaca de bețiv mișto. Mi-am dorit să îl văd într-un concert și încă nu mi-am pierdut speranța.  A fost la Dublin. A zis că mergem să îl văd, dar nici acolo nu am fost. Să îl aud povestind și cîntînd la pian. Posibil să mă fi apucat pandaliile ăle mari de amor, să mă duc peste el, să răstorn pianul și să îi bag limba în gură. Așa, a scăpat, sărmanul. Dar nu mă las.

Și neapărat, neapărat să mă înmormîntați cu el.

(va urma)

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

15 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
ILUZIA
30 ianuarie 2014 10:11

avand in vedere ca prima oara n-ai apucat cu adevarat, a doua din textul de mai sus de fapt e prima asa ca eu zic ca ” a doua si ultima oara” este o premonitie cu happy end!

ILUZIA
31 ianuarie 2014 09:45

am inteles! cum spui tu, nevasta, amanta sau doar buddy fuck,numai fericita sa te vad ca tare mi-esti draga desi nu te-am cunoscut. Si pentru tine si pentru mine o melodie de dimineata :
http://www.youtube.com/watch?v=JZdINUgWRTg

John Locke
John Locke
7 februarie 2014 09:36

metallica, da . 10/10 si acum , mai ales cand face fi-miu rifurile la chitara.
maicăl , nu 4/10
cranberries da, 8/10 dar s-a cam dus fiorul ….”When you’re gone”
tom waits habar n-am cine e dar o sa aflu.
metallica e prima si marea dragoste , dar eu n-am fost monogam niciodata .ascult tot ce prind

John Locke
John Locke
7 februarie 2014 09:49

P.S. despre Terence , nu e prea mult de spus,in afara de alea 2 piese.

John Locke
John Locke
7 februarie 2014 09:57

incredibil in ce hal seamana Tom cu James ….si mai au si acelasi middle-name.
si cred ca mai au si alte lucruri in comun….

ana ardeleanu
ana ardeleanu
21 iunie 2014 11:31

uaissa! cat de mult imi place de dvs! sunteti exact ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare! ador scrierile dvs si modul in care expuneti totul pe hartie. absolut geniala! ps: pot sa va fac o statuie ?:D

Mate
Mate
22 februarie 2015 21:44

Iti dau 10 pentru Metallica. Si premiul : te invit sa asculti melodiile lui Zucchero din concertul Zu & co – http://en.wikipedia.org/wiki/Zu_%26_Co_live_at_the_Royal_Albert_Hall
Exceptional!!! PS Dolores O’Riordan are o melodie de vis cu Zu! sau invers?
Pont 🙂 melodiile sunt pe vrednicul nostru Youtube!
Hai, fericire!

Stefan
8 ianuarie 2016 15:50

Cam frumos… Multumesc! 🙂

Roxana Stanescu
Roxana Stanescu
16 ianuarie 2018 09:56

Draga Petronela, cand povestesti de anii tai de liceu, ii vizualizez pe ai mei…parca ieri s-au intamplat toate astea, nu acum 20 de ani..Tot rockerita inflacarata am fost (si cred ca asa voi ramane pana la 100 de ani, atat mi-am propus sa poposesc pe aici 😉 ). Muzica asta m-a ajutat sa-mi inteleg adolescenta si sa fac pace cu ea, cu toate ca ai mei erau foarte alarmati pt ca umplusem peretii cu „pletosii” mei..Chiar si pe profa de fizica am convins-o ca Skid Row canta tare bine :). Iar la Metallica ai mei nu m-au lasat (cand au… Citește mai mult

Amelia
Amelia
16 ianuarie 2018 09:58

Ce mișto erai, ești și vei fi.
Pe Lars încă îl mai visez și eu, dar nu boșorog cum e acum, așa cum îl aveam eu pe la 14 ani. pe toate posterele din cameră.
Și mai visez la muzica mișto pe care o să o ascult …dincolo 🙂 Sunt sigură ca acolo vor fi multe live-uri mișto. Eu una așa cred. Ce am ascultat aici, aia o să primesc și pe lumea ailaltă…..

O admiratoare
O admiratoare
8 martie 2018 01:11

ce misto! ai fost o melomana infocata de mica. eu am inceput sa deosebesc muzica buna de oarecare ceva mai tarziu, cand aveam deja o vasta cultura muzicala si urechea formata si nu mai puteam fi pacalita cu orice zgomot comercial. am avut si eu perioada mea de Metallica si Dolores.

iar Tom Waits al tau in Rain Dogs ma duce cu gandul la The Tiger Lilles, deci e posibil sa iti placa baietii (chiar si asa cu tente misogine cum sunt 😀 ). ti-i recomand. eu i-am ascultat luni in sir, cand i-am descoperit.