ce mi-am dorit de ziua mea. și am primit.

36

Sunt atît de bucuroasă și vreau să împărtășesc: ieri, fetele au semnat contractul de închiriere și au plătit pînă în octombrie chiria unui apartament micuț, dar curat, într-o zonă destul de îndepărtată de centrul Bucureștiului, dar înverzită și liniștită.  Plus garanție și comision. Banii (8000 de lei toate cele descrise plus bani pentru mutare) i-am trimis Anei Barton, care s-a întîlnit cu ele. A fost o căutare febrilă, zi lumină, pe siteuri și cu agenții, nu știam că e atît de greu de găsit un apartament la un preț decent în București, în fiecare zi am sperat că aia va fi ziua, dar ne-a luat două săptămîni să reușim. Două săptămîni grele pentru ele, care nu au mîncat și nu au dormit în așteptarea marii schimbări. Le va mai lua încă două-trei zile să se mute cu totul, să își aducă lucrurile pe care le mai au din satul în care au stat pînă acum.

Iată primele lor reacții:

Urmează ca, după ce se mută, să facem niște investigații medicale, Ana va merge cu ele și pentru o altă opinie la un alt medic psihiatru, să vedem ce variantă de medicație e cea mai potrivită pentru fată. Are nevoie de ochelari, așa că va face și un consult oftalmologic, iar eu mă voi ocupa aici, la Brașov, să îi fac ochelarii la preț de producător. Apoi mama, după ce își va trage sufletul, își va face CV-ul și deja am niște contacte unde le voi trimite, vom căuta un job potrivit pentru ea. Pînă atunci, mai sunt 5400 de lei cu care vom face toate astea și din care vor avea din ce trăi, ce mînca și pentru medicamente pînă își vor reveni și vor putea să se întrețină singure. Mă voi ocupa, mai departe, personal ca acești bani să fie folosiți judicios.

Nu am cuvinte să vă mulțumesc pentru felul în care ați răspuns dorinței mele. Ați făcut un lucru minunat: ați dat adăpost și hrană și medicamente acestor ființe greu încercate de soartă. Le-ați dat șansa unui nou început. Nu există vorbe care să definească asta. Să vi se întoarcă tot binele înzecit! Cît despre mine… m-am analizat îndelung să văd de ce a fost atît de important să le ajut.

Și m-am întors în timp cu 10 ani, cînd într-o noapte geroasă de februarie, după o ceartă cu soacra mea (la care abia mă mutasem din nou, într-o încercare eșuată de a mă împăca cu soțul meu) soacră ce este rudă apropiată cu Hagi Tudose, care nici în ziua aia nu le lăsase pe fete să aprindă lumina să scrie și să se joace, fiindcă consumau curent (pe care eu îl plăteam), am fost dată afară din casă cu doi copii mici, fără să am unde mă duce. Mama mea mi-a zis că nu mă poate primi acasă, că o facem de rîs că uite, vin acasă singură, e rușine să fii divorțată. M-a primit o prietenă, dar nici ea nu a putut să ne țină decît o săptămînă. În următoarea săptămînă, am rămas, brusc, și fără serviciu. Cîtă disperare a fost în sufletul meu atunci, numai eu știu și oricine a trecut printr-o astfel de situație. Nu aveam unde mă duce, așa că am sunat-o pe mama și i-am zis că e musai să mă primească, că realmente nu avem unde merge. M-a primit cu fetele, însă mi-a pus în vedere să nu dureze mult, pînă la vară să găsesc o soluție, că ei au viața lor și îi deranjăm. Cuțite înroșite au fost vorbele mamei, și prima, și a doua oară, și cu greu am putut să mă iert că m-am lăsat să ajung în situația aia în care jurasem la 18 ani, cînd am plecat de acasă, să nu ajung: să mă întorc acolo, umilită, credeam atunci. Mi-am găsit job a treia zi, unul mult mai bun decît cel pe care-l pierdusem, iar în mai puțin timp de cît primisem de la mama, m-am mutat cu chirie, împreună cu o colegă de serviciu, fiindcă nu îmi permiteam chiria întreagă. Imediat după, am început să fac niște atacuri violente de panică, care au durat un an și care au trecut abia după multă terapie și medicație.

Azi văd lucrurile altfel, însă rana aceea a rămas, iar ajutîndu-le pe ele, am ajutat-o simbolic și pe mama singură care eram acum 10 ani, prinsă în acea situație cumplită. Mi-am vindecat rana aia, intermediind binele spre ele. Și am dat mai departe și binele care mi s-a făcut, alte dăți, și mie, atunci cînd am învățat să cer și să primesc ajutor. Am scris lucrurile astea dureroase pentru mine pentru că eu știu că întotdeauna compasiunea, faptele bune, toate ne ajută și pe noi, cei care le facem, în feluri uneori nebănuite. Și pentru că eu scormonesc și analizez, am vrut să fiu sinceră și să vă spun și vouă ce am descoperit despre mine, ce durere m-a împins spre a le ajuta pe ele acum.

Vă mulțumesc, ați făcut un mare bine!

(am scris în corpul textului vechi, ca să rămînă aici totul, și ce am scris de ziua mea, și continuarea fericită. mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată.)

Adaug mulțumirile lor către voi, primite acum:

 

***

21 mai

 

Azi împlinesc 41 de ani. E o vîrstă frumoasă. Mă simt tînără și vie. Și foarte norocoasă, deși cine îmi știe istoricul ar putea să creadă altfel. Acum niște ani am început să pășesc spre mine, iar una dintre deciziile pe care le-am luat a fost să încerc să fiu un om bun. Fiindcă a fi om bun nu ne este tuturor natural. Fiecare rană pe care o capeți te face să înalți un zid, să ridici un mecanism de apărare, iar uneori mecanismele astea sunt furie, răutate, venin, invidie, lașitate șamd. Pe toate le-am avut și încă le am și eu. Suntem, în aceeași măsură, și bine, și rău. Ca în povestea aceea, în noi trăiesc ambii lupi, și lupul binelui, și lupul răului, iar dintre cei doi devine cel mai puternic acela pe care îl hrănești.

Așa că eu am decis, conștient, să hrănesc cît pot lupul binelui.

Sunt un om norocos fiindcă am un acoperiș deasupra capului, doi copii sănătoși, un bărbat care mă iubește, am ce pune pe masă, există în jurul meu oameni care mă iubesc și apreciază, precum și mulți oameni care mă citesc. Sunt privilegiată.

Există în viața mea cineva care nu are norocul meu. O femeie cu cîțiva ani mai mare decît mine, cu o fiică de vîrsta fiicei mele mari. În urmă cu doi ani, fiica, o fată frumoasă, sensibilă și talentată, artistă la fel ca fiica mea, a făcut un episod psihotic în urma căruia era să moară, făcîndu-și rău. Așa a debutat la ea o boală psihică cumplită, tulburarea bipolară. O cunoșteam bine înainte, am văzut-o și după de cîteva ori. Tulburarea bipolară (pe vremuri i se spunea maniaco-depresivă din cauza succesiunii episoadelor maniacale cu cele depresive) este o boală psihică ce poate fi extrem de invalidantă, mai ales atunci cînd perioadele de manie sunt dublate de psihoză, ca în cazul ei. De la primul episod pînă acum, fata a trecut prin mai multe succesiuni manie/depresie, mai multe internări la Obregia, mai multe tratamente cu antipsihotice, antidepresive, medicamente pentru manie, iar pe fundal, mama a rămas fără tot ce avea, fără casă, fără job (a stat și a îngrijit-o non-stop). În urmă cu cîteva luni am pierdut contactul cu ele și m-am temut că ceva rău li s-a întîmplat. Mereu am încercat să mă pun în locul mamei, nici nu era greu să empatizez, și mă paraliza gîndul că aș putea trece prin așa ceva.

Am reușit să dau de ele acum o lună. Au fost nevoite să plece din București și s-au aciuat într-un sat, unde au ajuns să trăiască din mila preotului din sat. Nu mai aveau nici telefon. Mîncau doar cartofi prăjiți. Și nu mai aveau ce să poarte. Am făcut un pachet uriaș pentru ele, mi-am donat rochia în care m-am măritat în urmă cu doi ani (azi e și aniversarea căsătoriei), am trimis. Cînd m-a sunat mama plîngînd în hotote să îmi mulțumească, mi s-a rupt inima în zece bucăți. Am plîns de multe ori în ziua aia. Mi-au trimis poze probînd hainele trimise de mine și mi-au zis că au rămas pînă noaptea tîrziu treze ronțăind legume și fructe din care nu mai gustaseră de mai bine de o lună. Mi-au zis că a fost prima zi în care au rîs de multe luni încoace.

M-am tot gîndit cum să le ajut mai mult. O boală psihică, deși e tot o boală, poate deveni o stigmă teribilă, așa că nu o pot expune pe fată. Înțeleg perfect, deși mă revoltă nedreptatea teribilă, nevoia mamei de a o proteja. Așa că am decis să îmi donez și ziua de naștere. Mi se pare îngrozitor de trist și de greu să ai un copil care să aibă nevoie de terapie, medicație, dar tu să nu ai momentan cum îi oferi nici măcar un acoperiș decent deasupra capului și mîncare. Ce aș vrea eu, la modul ideal, ar fi să strîng atîția bani cît să se poată muta înapoi în București, unde să poată să se trateze fata, iar mama să muncească să se poată întreține. Să le redau demnitatea (sunt oameni de familie bună, educați) și speranța unei vieți cît se poate de normale în condițiile date. Un bipolar poate trăi, sub tratament și cu terapie, o viață aproximativ normală.

Așadar, dacă vreodată ceva din ce am scris aici v-a ajutat, dacă vreți să-mi urați în vreun fel la mulți ani, dacă aveți încredere să o faceți în aceste condiții, în care nu le pot dezvălui identitatea, donați un leu pentru ele. Pentru mine. Din zecile de mii de cititori care trec pe aici mereu, dacă cîteva mii vor da un singur leu, vom putea să le ajutăm să aibă un început de viață mai bună. Dacă aș avea un singur leu pentru fiecare mulțumesc pe care îl primesc de la oamenii care mă citesc, aș putea sigur să le ajut pînă la capăt.

Asta vreau eu de ziua mea, azi. Să ajut doi oameni grav loviți de soartă, care nu au norocul meu, să fie sănătoși și să aibă ce mînca.

Să fim înțeleși, orice gest caritabil este în primul rînd un gest pe care îl facem pentru noi înșine. Ajutăm ca să ne simțim bine, să fim oameni buni, să dăm un scop și valoare vieții noastre. Cred cu tărie că cel care dăruiește este la fel de (dacă nu cumva mai) cîștigat precum cel care primește. Și că doar în felul acesta energia binelui poate curge în lume: ajutînd atunci cînd putem, dar mai ales atunci cînd nici nouă nu ne e tocmai roz, însă ne e de zeci de ori mai bine în comparație cu cel care are nevoie de ajutorul nostru. Mîine, e posibil să fim noi cei care avem nevoie de o formă de ajutor sau poate am fost ieri cei care l-au primit.

Las aici cîteva frînturi din discuțiile mele cu mama, protejîndu-le identitatea.

 

Contul este: IBAN: RO85INGB0000999900182614, Nume: Elena Petronela Rotar – Cotoban.

paypal: contact@petronelarotar.ro

Mulțumesc din inimă, în numele meu și al lor. Să vă dea Dumnezeu sănătate și să vi se întoarcă înzecit, atunci cînd aveți nevoie!

(Vă voi ține la curent cu tot ce voi întreprinde, firește).

PS: Vă mulțumesc tuturor pentru gîndurile bune, primesc încontinuu mesaje, azi mă voi afla la volan o mare parte din zi așa că nu voi apuca să răspund, însă o voi face, în parte, fiecăruia, cum apuc. Mulțumesc!

UPDATE: pînă azi, 22, la ora 9.00, erau strînși undeva spre 1800 de euro în cont. Deja am început să căutăm casă, dorința mea se împlinește. Estimez că în maximum o săptămînă, vom reuși să găsim și să se mute înapoi în București. Voi reveni cu un post separat la final, acum vă mulțumesc din suflet tuturor! Fiecare ban va merge pentru încă o zi în plus de siguranță la chirie și pentru mîncare și tratament. Mă înclin, sunteți minunați!

UPDATE 2: acum sunt 9000 de lei în cont, în weekend mă voi afla în București cu ele să căutăm un apartament în care să se mute, sper să se mai strîngă niște bănuți, să plătim pe cît mai multe luni în avans, să fie ceva bani și de mîncare pentru început, căutăm un job și pentru mamă (a lucrat în învățămînt), dacă știți ceva, dați un semn în privat, prietena mea dragă Ana Barton, care le cunoaște și ea, le va fi alături de acolo, pentru partea medicală și ce mai au nevoie. Inutil să mai spun ce bucurie le-am pricinuit împreună. Mă înclin cu tot sufletul în fața voastră. Mulțumesc!

(Cînd se va termina tevatura, voi reveni cu un articol separat cu tot ce am reușit.)

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

36 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Oana
Oana
21 mai 2018 10:21

Am facut precum iti doresti, cum sa nu iti indeplinim dorintele chiar azi? La multi ani, draga mea Petronela, cu toate cate ti se doresti implinite!

Iulia
Iulia
21 mai 2018 10:45

La mulți ani Petronela, sa fiti sanatosi si bine cu totii.Am donat, Doamne ajuta!

Raluca Mangu
Raluca Mangu
21 mai 2018 10:52

Iar eu îmi doresc de ziua ta ca ceea ce-ncerci să faci pentru ele să reușească. Și îmi doresc să te țină Dumnezeu sănătoasă pentru familia ta, pentru noi cei care te citim și iubim de la distanță și pentru cei pe care-i vei ajuta și de-acum încolo prin ceea ce scrii și destăinui (pe mine m-ai trimis la terapie 😉 saru-mana!)

Mira
Mira
21 mai 2018 11:05

La mulți ani!!! Livrat și cadoul ☺️

Mica
Mica
21 mai 2018 11:09

Ma alatur cu gandul si cu fapta, la ziua ta. Donez azi cat pentru cateva paini, insa zilele urmatoare, ajung la un bancomat si mai depun .
Pot sa le trimit un pachet cu alimente?
La multi ani !!!

O admiratoare.
O admiratoare.
21 mai 2018 11:44

La multi ani, draga! Impresionanta poveste si gestul tau. Sper sa pot dona si din afara Romaniei. Apropo, mi-am\ai facut si mie cadoul mult asteptat: cele 5 carti de-ale tale. Abia le-am gasit la Carturestiul din Iasi, din Palas Mall. A fost nevoie sa vin de mai multe ori, pana mi-au gasit setul intreg. Mai trimite prin librarii niste carti, ca se vand ca painea calda! 😀 Te pup. O zi splendida iti doresc! Si scuze ca am lipsit, probleme tehnice.

Dana Mihalache.
Dana Mihalache.
21 mai 2018 11:49

La multi ani, om bun si frumos! Sa fii inconjurata, mereu, de oameni buni si frumosi ca tine! Donat.

Diana
Diana
21 mai 2018 12:15

Am auzit, am simtit, am actionat cum ne-ai ghidat.
La multi ani!

Laboratorul de fericire
Laboratorul de fericire
21 mai 2018 12:51

Ma emotioneaza teribil realitatea unor femei suferinde, povestita de alta femeie. La multi ani femeie inteligenta, frumoasa si buna! Donat, sa ne ajute Dumnezeu! 🙏🏻

Alexandra
Alexandra
21 mai 2018 13:06

La multi ani! Eu iti doresc de toate din ce vrei tu. Ti-am trimis un buchet de flori simbolic si sper ca demersul tau sa fie un succes. Multumesc ca esti!

Cristina Șoptelea
Cristina Șoptelea
21 mai 2018 13:15

La mulți ani! Să fii om bun e mare lucru!

Cristina
Cristina
21 mai 2018 13:58

La multi ani asa cu ii doresti! Tocmai a plecat si cadoul, m-a notificat banca…

aura
aura
21 mai 2018 14:41

in primul rand LA MULTI ANI LUMINOSI! In al doilea rand, ma numesc Aura Giurca si sunt director la filiala judeteana Crucea Rosie Calarasi. Am mai desfasurat campanii de strangere de fonduri pentru multe cazuri, printrecare si tulburare bipolara. Am reusit sa trimit copii la tratamente in strainatate . Putem ajuta si acum ! Numai ca avem nevoie de anumite adrese, hartii si hartiute, etc. Adresa mea de email este calarasi@crucearosie.ro . Daca aveti timp, poate detaliem pe mail. Pana atunci, eu daushare pt ca m-ati impresionat .

Alexandra Malancioiu
Alexandra Malancioiu
21 mai 2018 15:32

La multi ani! Am trimis si cadoul forit.

Simona Dragoi
Simona Dragoi
21 mai 2018 15:42

La multi ani! Sa fie asa cum ti-i doresti! Am livrat un mic cadou…Sa fie cu folos! Dumnezeu sa le ajute!

Narcisa - Maria
21 mai 2018 16:01

La multi ani! Donat. 🙂

Corina A
Corina A
21 mai 2018 18:09

La multi ani, om cu suflet mare! Donat! Mult succes!

Mariejeane Rizea
Mariejeane Rizea
21 mai 2018 18:23

La multi ani!

Oana C
Oana C
21 mai 2018 20:45

La mulți ani ție și la mulți ani sănătoși lor. Să le ajute Dumnezeu cum știe el și noi, atât cât știm și putem, le dăruim un banut și o strângere de mână. De la mine și o imbratisare empatică. Știu ce înseamnă lupta asta. Chapeau pentru inițiativă și pentru onestitatea asta a ta care mă dezarmează de fiecare dată. Mulțumesc, Petronela, că incerci (si-ti iese) să fii om bun.

Alina
Alina
21 mai 2018 22:07

La multi ani! Am donat si eu, sper sa le fie de folos. Felicitari pentru initiativa!

Clau
Clau
21 mai 2018 23:53

La multi ani Petro drag, cu multe bucurii si sanatate! Frumos gestul tau. Iti multumesc ca existi si ca scrii si ca imparti ce scrii cu noi. Sa ne mai scrii, tot timpul.

Mary
Mary
22 mai 2018 13:35

La multi ani Petronela si multumesc pt felul in care scrisul tau m-a ajutat in timp, am facut si eu o donatie cu speranta ca putem ajuta pe cineva care are nevoie mai mult decat am avut eu vreodata. Nu as vrea ca asta sa fie publicat dar voiam sa spun ca in primul printscreen apare un nume, ma gandeam ca poate vrei sa editezi asta (scuze daca deja stiai, nu e intentia mea sa critic)

Mirela Cseterky
Mirela Cseterky
23 mai 2018 11:05

unde putem dona banii?

Diana
Diana
23 mai 2018 11:30

Sunt 3 saptamani de cand mama nu mai e. Mai bine de un an ne-am luptat curajoase cu boala, dar trupul ei n-a mai putut. Noi am avut noroc sa stam intr-un oras universitar, unde am un job stabil si un sef intelegator. Mi se rupe inima cand citesc despre chinurile materiale ale altora, pentru ca stiu cat de greu ne-a fost noua fara povara asta suplimentara.
La multi ani, Petronela! Multumesc ca ne lasi sa ajutam si noi un pic. Imi pare rau ca nu am reusit sa te intalnesc duminica la lansarea cartii.

Ramona
Ramona
23 mai 2018 12:18

La multi ani, om frumos🌺🌺🌺. A plecat si cadoul🙏

O admiratoare.
O admiratoare.
23 mai 2018 12:52

De aici, de unde sunt, nu am reusit sa trimit prin nicio banca (poveste lunga), dar am rugat o prietena, care se afla in Romania, sa-mi vina in ajutor. Asa ca ai venit cu o treaba molipsitoare, Petra. Nu prea cer eu ajutor asa, de buna voie. 😀
La multi ani inc-o data! O zi superba…si azi! 🙂

Dana O.
Dana O.
23 mai 2018 15:04

Am reusit si eu. Multumim ca ne dai posibilitatea sa ajutam😘🤗😘🤗😘🤗😘

Andreea Gavrila
Andreea Gavrila
26 mai 2018 19:01

Am încercat sa ajutam și noi. La mulți ani! Sănătate și răbdare, putere de la Dumnezeu!

O admiratoare.
O admiratoare.
5 iunie 2018 14:17

Fain. Ma bucur ca ajutorul si-a atins tinta….si, Petra, a fost doar meritul tau. Fara tine nici n-am fi stiut de ele. La mai multi ani misto si fapte de asemenea!

Gabi
Gabi
11 iunie 2018 10:51

Se mai poate dona?

Gina
Gina
26 august 2018 13:23

Abia ce te-am gasit si rasfoiesc intruna blog-ul. M-au atins multe printre care si povestea de mai sus. Vreau sa ajut – se mai poate dona?