fbpx
Serile astea mă prind pe terasă, cuibărită în șezlong. Răcoarea asta caldă și cumplit de calmă. Sub mine orașul scânteiază tăcut, iar deasupra cerul, ca un onix imens, negru, cu luciri reci. Din pădure se scurge un fior întunecat și aproape lugubru dacă nu ar fi atât de familiar,...
Eu, după ce mă întorc din vacanțe, intru în depresie. Depresie adevărată, din aia de manual. Casa, oricît de mare, devine claustrofobică. Privirea, obișnuită să hălăduiască pînă departe, hăt, se izbește năucă de ziduri și munți. Rămîn agățată în locul pe care l-am părăsit. Acu' sufletul meu stă într-un...
am visat toată noaptea că dansez. mai întîi tango, apoi vals, cu pași largi și ușori. valsam așa cum valsez cînd valsez. cu inima coborîtă în picioare, cu ținuta dreaptă, amplu, în jurul podelei de dans. cu cine valsam, nu știu. mi-au rămas la trezire doar imposibila ușurătate a...

biciclete

Îl vedeam pe tata-mare cum înainta spre casă cu ceva mare și portocaliu sub braț. Eram mică și negricioasă, cu colțurile gurii atîrnînd în jos și îl iubeam tare pe tata mare. Și el mă iubea. Omul ăla imens și bun ca un colț de pîine caldă, cu nasul...

aprilie

îmi place lumina asta de aprilie, cînd soarele se așază pieziș de peste munte pe terasă, prin fereastră în pat. îmi las tălpile goale să se înfășoare în căldură, cum stau prăvălită și dau amânare ceasului deșteptător. în vale, mugurii pleznesc cu zgomot sec, aud cum crapă pielea pe...
ai venit, exact așa cum mi-ai promis. te-ai lăbărțat peste tot în terasa mea. nu e bai, e mare destul, te poți lăfăi în voie. îți împrumut șezlongul oranj. sau poți sta pe fotoliul meu să îți bei cafeaua, îl iau eu pe celălalt, din dreapta măsuței. cum ai...

onirice

există un loc în visele mele în care nu am ajuns niciodată. ajung însă constant, repetitiv, în somn. e pe un vîrf de munte, aproape inexpugnabil. un loc alb si rece, unde cade zăpadă cu nemiluita. ar fi stațiune, dacă ar avea cabane și pîrtii, dar nu are decît...

.

nu mai știu să urlu. și cît simt nevoia. m-am decarnivorizat pînă la uitare de urlet la lună. florile nu știu zbiera, vezi bine. nici măcar nuferii amintiții, smintiții, smulși de prea mult alcalinizantă clorofilă din rărunchii unde se aciuaseră/înrădăcinaseră. nici măcar confuzia asta, bălmăjeală ermetică, nu se vrea...