o să mă știi de undeva

Ziceam la începutul anului, aici, că voi scoate anul ăsta prima carte, însă nu îmi trecuse prin cap că asta se va întîmpla înainte de Paște. De fapt, mai mult spuneam așa, dorindu-mi să se întîmple. Apoi lucrurile s-au precipitat iar acum m-am trezit că număr zilele pînă o voi ține în mînă. Prima mea carte. Voi auziți cum sună asta? Prima mea carte. Mi se oprește inima cînd spun asta.

Zilele astea cînd i-am văzut coperta am sărit în pat de bucurie, cum fac copiii, doar că eu nu sunt copil și riscam să rup patul… O prietenă extrem de dragă și care scrie (aici scrie!) așa de frumos că mă inhibă și mă face să vreau să mă las de scris și să mă apuc de goblenuri, îmi zicea de curînd: fă, tu crezi că scriitor și carte sunt superlative! Nu sunt. Există scriitori buni și scriitori proști, la fel – cărți bune și cărți proaste. Știu că așa e, dar pentru mine tot superlative rămîn. Eu nu consider cărțile proaste, cărți. Nici scriitorii proști, scriitori. Tocmai de asta nu îndrăznesc să mă gîndesc la mine ca și cum aș fi scriitor. Iar gîndul că peste cîteva zile, nici multe, nici puține, va exista pe lume o carte cu numele meu pe ea mă poate sminti, îmi pare o minune aidoma învierii lui Iisus, mai ales că vin cumva deodată.

Așadar, în jur de 10 aprilie, o să mă știți de undeva, căci cartea va apărea în librării dar și în librăriile online, toate detaliile le voi da la momentul potrivit, nu scăpați nedetaliați, nu aveți teamă. Imediat după, vor fi și primele lansări, cele de la Brașov, la cenaclul Tiuk, într-un cadru informal și la librărie, oficial, cum se face la carte. Cel mai probabil prima pe 13, a doua pe 14 aprilie, însă și despre acestea voi veni cu toate datele precise, acum numai vă ademenesc. Vor urma lansările la București, una va fi cu siguranță la Bookfest, însă ne gîndim și la ceva mai intim și mai personal, dacă va exista motivație. Iar între timp, dar și după, aș putea face cîteva prin țară… Sigur că eu știu de unde vin cititorii mei, are grijă tata Google Analytics de asta, însă aș vrea să vin acolo unde mă vreți, acolo unde știți voi sigur că vă rupeți o oră din viață să veniți să ne strîngem mîna și să ne privim în ochi. Așa că o să fac un chestionar aici și, în funcție de rezultate, am să îmi programez întîlniri cu voi prin țară. Mie una mi-ar face mare plăcere să vă întîlnesc.

O să vă mai spun doar că, o mică parte din textele din carte există și aici pe blog, cu tag-ul o să mă știi de undeva. Nu sunt decît vreo cîteva, însă am decis să le pun aici și să le las aici. Motivul e acela că vreau ca cei care nu sunt interesați să cumpere cartea să poată vedea despre ce e vorba în ea și online, gratis. Eu una urăsc condiționările legate de bani, chiar dacă e vorba de o sumă modică. Și nici promovarea agresivă nu e stilul meu.

Altfel, încă nu înțeleg bine ce mi se întîmplă, e ca atunci cînd ești gravidă, ai burta mare, simți fetusul lovind, știi că o să fii mamă, că o să existe un boț de tine de care va trebui să ai grijă toată viața, dar nimic nu te pregătește pentru momentul în care îl auzi orăcăind și îl primești în brațe. Așa și eu cu cartea mea, știu că o să existe, că o să o văd în librărie, că oamenii o vor putea răsfoi, dar încă nu am habar cum se simte asta. Știu doar că, după copiii mei, e cea mai mare șmecherie pe care am făcut-o în viața asta. Și că e doar prima. Și aș vrea să spun tot felul de mulțumesc-uri, tuturor oamenilor minunați care au crezut în mine și au făcut asta posibil, dar mi-e teamă ca vouă să nu vi se pară așa mare scofală cum îmi pare mie și să nu devin ridicolă cu discursul meu de Oscar…

Așa că pun doar link la ce v-am spus deja, aici: mulțumesc.