Na-ți-o frîntă că m-am îmbolnăvit. Cu muci, febră, dureri de oase și mușchi, frisoane și tot dumnezeul. Stau în pat și mă uit la ceața care se lasă peste pădure și la culorile toamnei. Nu e rău, neapărat. Aveam nevoie de odihnă și am minimum trei cărți de terminat. Partea plină a paharului.
Nu am mai fost răcită de 3 ani. Cînd am avut o porcină și am înțeles de ce au murit zeci de milioane de oameni de gripă spaniolă la începutul secolului 20. Am fost atît de rău bolnavă că, după o săptămînă de febră 40 și tuse pînă la vomă, stat prin urgențe și altele asemenea, nu mai puteam nici să duc paharul la gură de slăbită ce eram. Mi-aduc aminte că stăteam în urgențe, într-un pat cu panouri de pînză, după care tușeam să îmi dau duhul, cu perfuzia în venă, iar o băbuță din alt pat s-a dat jos și a venit să vadă cine moare acolo. Și cînd m-a văzut a exclamat: vai mamă, așa tînără și așa de bolnavă! Am crezut că e careva pe moarte…
Atunci m-am prins că de la gripă poți muri. Apoi mi-am schimbat stilul de viață iar ultimele ierni am fluierat. Acum știu de la ce mi se trage, că doar anemia vine mînă în mînă cu imunitatea scăzută. Dar nu mă fac eu bine? Și pre mulți am să popesc.
Iaca ce am găsit în jurnal, din vremea porcinei.
februarie 12, 2011
Nu îmi amintesc să fi fost vreodată atît de bolnavă, atîtea zile la rînd. Cu febră care nu cedează, cu ore întregi în perfuzii, cu vomă până la sufocare, tuse spasmodică, cu spaime transpuse în vegetativ cu durere de carne, de parcă cineva m-ar fi folosit drept xilofon. E a patra zi și eu nu am putere să mă tîrăsc de colo colo. Azi-noapte am vomitat până la 2. De dimineață, fie-mea a mare s-a trezit cu febră mare și tușind fără oprire. Asta m-a dărîmat de tot. Acum mă uit spre cea mică cu sufletul cît un purice. Nu și ele, Doamne, nu și ele. Nu așa rău. Simțeam lichidul perfuziei rece cum îmi aleargă prin vene, spre miezul ființei. Nu știam că poți simți asta.
16 februarie 2011
Nu, nu am murit, niciun motiv de bucurie, încă. Îmi scuip plămânii, nu am putere nici să mă spăl. Dar nu am murit nici acu’. Zilele trecute sunt blurate, îmi amintesc doar frînturi. De azi-noapte, țipătul scurt al telefonului, la 6 dimineața, sfîșiind liniștea bolnavă a camerei. Tusea, temperatura, coșmarurile, teama să nu se îmbolnăvească și cele mici. Iar tusea. Iar febra. Dar nu, nu am murit. Încă.
Multa sanatate, Petro! O sa fie bine!
Dă-le dracu de perfuzii! Țuică fiartă sau vin fiert și o frecție zdravănă cu frunte de țuică, eventual Carmol. Transpiri o napte și gata.
Tratament verificat și garantat!
aia era atunci. acum mă tratez naturel.
„… și o frecție zdravănă cu frunte de țuică, ” – nu știu cum reușești să faci asta. Eu nu am reușit niciodată să duc paharul de pălincă mai sus de gură. Însănătoșire grabnică!
🙂 Păi aia e, că nu-l ridici la gură. Ispita e mare. 😉 Pui direct pe spinarea pacientului.
incearca usturoi crud pe stomacul gol……curatat evident si luat dimineata cu apa ca pe pastile……
la noi toti (inclusiv copiii) functioneaza de minune de vreo 4 ani…..cura de 30 de zile (sept-oct)
luat asa nici nu produce „arome”
oana (nevasta lu` son of the preacherman )
ştiam că tu eşti, fată dragă! nu pot usturoi pe stomacul gol că am gastrită şi mor după. 🙁
Petronela, sanatateeee! :*
mulţumeeesc!
Babuta aia care s-a ridicat din pat si a venit sa te vada, a fost cu mult peste toti doctorii si asistentele, care, de cele mai multe ori, nici macar nu se sinchisesc sa vina, dapai sa mai si faca ceva. Asta inseamna sa fii om.
P.S. pe site-ul http://www.frunza-verde.ro/ gasesti foarte idei, retete si tratamente naturiste.
Multa sanatate! 🙂
multe*
Toamna se numără leucocitele…
Terminati cu sfaturile aiurite ! Ce, de aspirina seracului natz auzit ?
Raj, să ştii că eu am auzit. auzi, egzistă risc de supradozaj?, că mi-e tare frică…
Nui niciun risc de supradozaj. Nevastamea chiar se bucura cand o ia raceala. Acuma na, om si io o varsta, nu mai fac fata. La sfarsitu lu februarie am intrebato cear zice de 1 vibrator de 8 marte. Mia zis sai iau lu soacrasa, adeca lu maica. Cum sai iau lu maica ? Ii iau lu masa, na…
Raj, dacă vă prisoseşte şi nu aveţi ce face cu el, daţi-mi-l mie.
Eram asa aprins ieri ca am uitat ce era mai importat. Multa sanatate!
Acuma na, lasand gluma dioparte, va urez sana
Sanatate multa! Ce tare ca ai tinut jurnal, intr-o zi tot ce ai scris va fi de mare pret. Nu ca acum nu e.
este incredibil cate s-au napustit asupra ta si prin cate ai reusit sa treci. chiar ca ai o viata de roman, mai pe romaneste, de telenovela.
bine ca ai scapat si ai mai lucrat la stilul de viata. sanatate multa in continuare!