Nu e ca și cum nu mai merg deloc acolo. Merg. Mă sui în mașină, parchez în fața porții, intru în curte. Nu mă plimb pe jos decît foarte rar, pînă în Sospatak, spre livadă. Habar nu am cum mai arată satul în care am crescut.După 25 de ani,...

Îl vedeam pe tata-mare cum înainta spre casă cu ceva mare și portocaliu sub braț. Eram mică și negricioasă, cu colțurile gurii atîrnînd în jos și îl iubeam tare pe tata mare. Și el mă iubea. Omul ăla imens și bun ca un colț de pîine caldă, cu nasul...

Transpiram sub prosoape 5 femei în sauna aia. Eu, cea mai în etate -restul abia dacă împliniseră cu 10 ani mai puțin. Stăteam așa, la zeci de grade și sporovăiam cum fac muierile cînd se adună în locuri întunecoase și fierbinți. Aflaseră mai înainte ce vîrstă am și se...

fuserăm aseară la concert. eu cu fie-mea a mică, care între timp e adolescentă, nu mai e așa de mică. văd deja mîini ridicate, nu a ovații, ci gata să dea cu pietre. guilty as charged.i-am descoperit pe Paraziții prin 97. îi ascult de atunci și le recunosc dreptul...

îmi place lumina asta de aprilie, cînd soarele se așază pieziș de peste munte pe terasă, prin fereastră în pat. îmi las tălpile goale să se înfășoare în căldură, cum stau prăvălită și dau amânare ceasului deșteptător. în vale, mugurii pleznesc cu zgomot sec, aud cum crapă pielea pe...

ai venit, exact așa cum mi-ai promis. te-ai lăbărțat peste tot în terasa mea. nu e bai, e mare destul, te poți lăfăi în voie. îți împrumut șezlongul oranj. sau poți sta pe fotoliul meu să îți bei cafeaua, îl iau eu pe celălalt, din dreapta măsuței. cum ai...

există un loc în visele mele în care nu am ajuns niciodată. ajung însă constant, repetitiv, în somn. e pe un vîrf de munte, aproape inexpugnabil. un loc alb si rece, unde cade zăpadă cu nemiluita. ar fi stațiune, dacă ar avea cabane și pîrtii, dar nu are decît...

nu mai știu să urlu. și cît simt nevoia. m-am decarnivorizat pînă la uitare de urlet la lună. florile nu știu zbiera, vezi bine. nici măcar nuferii amintiții, smintiții, smulși de prea mult alcalinizantă clorofilă din rărunchii unde se aciuaseră/înrădăcinaseră. nici măcar confuzia asta, bălmăjeală ermetică, nu se vrea...

sunt dimineți cînd mă trezesc înfășurată în soare. primăvara, care a așteptat pe terasă, ascunsă în ghiveciul cu lavandă uscată, îmi izbucnește brusc. mi se așază în talpă și apoi în spatele genunchiului drept, cum stau tăvălită în pat. ca sărutul tău.și o să le calc în converșii moi. în...

mă gîndesc că nimic nu e de ajuns. lumea nu e de ajuns, viața asta nu îmi e de ajuns. stăteam uimite cu aia mică și ne uitam la patinatoarele alea superbe și grațioase și simțeam un impuls nebunesc să îmi pun niște patine în picioare și să nu...