zîmbetul Duchenne

zîmbetul Duchenne

De | 2018-04-24T15:37:11+00:00 20 ianuarie, 2015|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |7 Comentarii

(…) Tînărul cercetător (Paul Eckman, n.a) a pus bazele unui între sistem de traducere a emoţiilor sub formă de cifră şi tabele. Într-un fel, a descompus mimica în părţile ei componente. 42 de muşchi ai feţei sunt implicaţi în jocul fizionomiei.

Astfel, Eckman a clasificat 19 variante de zîmbet. 18 dintre ele nu sunt autentice – dar sunt, cu toate astea, de mare folos. Le utilizăm drept măşti atunci când nu vrem să le arătăm celorlaţi întregul adevăr despre emoţiile noastre. Există un zîmbet prin care, cînd suntem deranjaţi de o glumă proastă, ne arătăm politicoşi, un zîmbet în spatele căruia se ascunde teama, un zîmbet forţat, pe care îl afişăm cînd ni s-a făcut ceva rău. Folosim întotdeauna în aceste situaţii muşchiul zigomatic, care se întinde de la osul malar pîna la buza superioară şi trage în sus colţurile gurii. Atunci cînd afişăm un zîmbet fals, intră în joc de fiecare dată alte grupe de muşchi. Oamenii nu ar putea interacţiona fără aceste semnale. Dar ele nu au nimic de a face cu bucuria.

Un singur fel de a zîmbi este autentic. Nu este suficientă ridicarea colţurilor gurii, trebuie ca ochii să se închidă parţial, să apară riduri la colţurile lor, iar partea superioară a obrajilor să se deplaseze în sus pentru ca fizionomia noastră să exprime fericirea. Muşchiul inelar al ochilor se contractă. Eckman a numit această grimasă „Duchenne”, în onoarea fiziologului francez Guillaume-Benjamin Duchenne, primul care a descris, în 1862, musculus orbicularis oculi, cel care înconjoară întreg ochiul.

Folosind un sistem de numere pentru mişcările muşchiului, Eckman a putut să demonstreze că zîmbetul Duchenne este singurul care exprimă o bucurie reală. (…) Duchenne a numit aceste contracţii „dulci emoţii ale sufletului”. El ştia încă de pe atunci că nu puteam influenţa cu ajutorul voinţei activitatea acestui muşchi – motiv pentru care majoritatea oamenilor eşuează lamentabil atunci cînd trebuie să zîmbească în faţa aparatelor foto. În experimentele sale, Duchenne a reuşit să îi facă pe subiecţi să se simtă fericiţi în alt mod. A folosit conductori fini prin care a transmis muşchilor impulsuri electrice. A reuşit astfel să stimuleze muşchii într-un asemenea grad încît subiecţii au afişat un zîmbet aproape supranatural de fericit. Fotografiile care însoţesc aceste experimente se află astăzi în Muzeul de Artă Modernă din New York.

Doar 10% dintre oameni îşi pot controla muşchii feţei atît de bine încît să poată produce la comandă şi fără un antrenament prealabil un zîmbet Duchenne.

(Ştefan Klein – Formula fericirii)

Cam asta e povestea zîmbetelor Duchenne pe care le-aţi mai găsit probabil prin textele mele. Cum recitesc cartea asta am simţit nevoia să împărtăşesc. Mai ales că e o carte care vorbește despre descoperiri în neuropsihologie, one of my favourites. Așadar, recomand cu putere, o găsiți cu reducere și transport gratuit aici

Despre autor:

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

7 Comments

  1. Corina Simionescu 20 ianuarie 2015 at 17:33 - Răspunde

    🙂 Un zambet adevarat, din toata inima si din toata fiinta, ar trebui sa fie unul stralucitor!:) Si asta nu ar avea legatura cu detartrajul periodic, si nici cu bautul alcoolului n exces…. un zambet de nota 20, din punctul meu de vedere e unul in care iti lucesc privirile si care te intinereste instant. Un zambet sincer am si pentru tine, Petronelule si mai ales, pentru scrierile tale, trairile tale transpuse atat de bine, incat uneori prin stilul tau , am senzatia ( poate chiar certitudinea 🙂 ) ca esti mai talentata decat Liiceanu sau Cartarescu, in scriiturilor de tip jurnal…:))) Multa inspiratie !:)

  2. unuldin 21 ianuarie 2015 at 15:39 - Răspunde

    da
    da!
    exact…. uitasem , multam de readucere
    cumva intrat in backgroundul fiintei, era in mine, dar fain ca reconstientizez
    si, chestie: a fost esential atunci cand am facut un pas spre tine . zambetul. omul care se zambeste asa , e .

  3. CC 24 ianuarie 2015 at 09:02 - Răspunde

    Petro drag, nu-ti scriu prea des…dar am vrut sa iti spun ca mi-am facut cadou cartile tale de Craciun. Si poate nu sunt singura in Copenhaga. M-am fericit si ma bucur mult de ele. Iti multumesc si te imbratisez cu caldura. Un an cat mai bun! Cand venim acasa la Brasov as vrea tare mult sa bem o cafea cu scortisoara impreuna. Cofetaria Unica mai e? Anul trecut mai era o bucatica din ce-a fost..mi-e dor dor de savarine si de Tampa mea.:) Si si…

    • Petronela 24 ianuarie 2015 at 16:43

      cu drag! doar scrie-mi din timp. şi… mulţumesc!

  4. roxana 26 ianuarie 2015 at 14:17 - Răspunde

    Duchenne sau nu, zambetul tau e frumos, pur si simplu !

  5. […] rătăcesc drumul spre mine și implicit, nici spre tine. Pentru că încă pot zîmbi, zîmbetul Duchenne, firește, cu toți mușchii orbiculari, cînd sunt măcelărită toată. Pentru că nu am uitat […]

  6. O admiratoare 22 martie 2018 at 23:45 - Răspunde

    foarte interesant. deci de-aia zambetul tau imi pare atat de natural si fermecator!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: