În urmă cu zece luni îmi făceam acest blog și pagina lui de facebook. Temătoare. Pe vechiul blog, pe care îl neglijasem grav un an, începuse să fie activitate, așa că am vrut un loc al meu, unde să mă joc. Habar nu aveam ce mă aștepta. Din noiembrie și pînă acum lucrurile au luat-o razna și deși e mai puțin de un an, mie îmi pare multă vreme, căci tare multe mi s-au întîmplat.
Azi, pagina de facebook are peste 10.000 de like-uri, iar blogul a avut peste un milion de citiri. Sunt niște cifre uriașe, pe care mintea mea neiubitoare de matematică nu le poate cuprinde și înțelege. Ce înseamnă aproape 200.000 de oameni diferiți care au citit blogul meu în aceste 10 luni? Cîte stadioane pline, vorba cuiva? Și de ce să mă fi citit pe mine? Ce am eu de spus care să ajungă la atîția oameni?
Habar nu am. Știu doar că nu am scris niciodată pentru trafic, că am scris din mine, ca pentru mine. Și că nu o voi face, niciodată. Că scrisul acesta public mi-a adus nenumărate bucurii, de la aceea uriașă de a fi publicat o carte, pînă la miile de bucurii mai mici care vin zilnic de la voi, cei care îmi scrieți.
Au fost zece luni pline, ticsite. Cu plimbări prin țară la lansări, cu emoții grave, cu oameni uimitori, care mi-au umplut inima de fericire, cu scris mult, cu disciplină, cu foarte multă muncă, pe multe planuri. M-am luat cu iureșul și m-am cam neglijat pe mine, m-am trezit la capătul lor cu anemie severă și oboseală mai mult sau mai puțin cronică. Acum mă menajez, căci în curînd o voi lua de la capăt. Încă nu mi-e clar ce înseamnă acest curînd, poate fi peste două sau patru sau cinci luni, în funcție de cum mă simt și pot, fără să mai trag în felul acesta de mine care mi-a adus prejudicii sănătății.
Deși este un clișeu, o să spun ce simt acum: că visele se pot împlini, dar nu oricum, ci cu multă muncă și onestitate. Față de sine și față de ceilalți.
Nu am pretenția și nu o să o am niciodată că ce fac eu este determinant, esențial. Habar nu am cum (sau dacă) va fi privit scrisul meu mai încolo. Atunci cînd faci parte din tablou, nu poți ieși să îl privești din afară, să îl vezi din ansamblu. O vor face alții, atunci cînd va fi vremea.
Dar știu că am marele privilegiu să am cititori care se regăsesc în scrisul meu, cărora le place să mă citească, iar asta e cea mai mare bucurie pe care un om care scrie o poate avea. Iar eu vă respect pe fiecare dintre voi, am să îmi fac mereu timp să vă răspund fiecăruia, căci un scriitor care își disprețuiește publicul îmi pare un scriitor care se disprețuiește pe sine.
Vă mulțumesc, tuturor și fiecăruia. Și mă înclin. Mulțumesc!
Și, deși am evitat întotdeauna să fac publice cifrele mele, mi s-a părut lipsit de modestie, o să las azi modestia naibii și mă mai las o dată așa cum sunt, privirilor voastre. Și, din seria să moară dujmanii mei, locul 298 în zelist, în cîteva luni de cînd m-am înscris, unde atunci eram pe locul zece mii.
Vezi ca nu-i chiar asa cu userii. Unicii se iau pe fiecare zi dar daca eu intru in fiecare zi din astea 10 luni Analytics contorizeaza 30 zile x10 luni aproximativ 300 facuti numai de mine. Din experinta cred ca cifra corecta e undeva la 60-80 de mii de oameni unici ceea ce e oricum destul de bine(restul fiind cei care revin pe blogul tau de cel putin inca o data) Ca exemplu sa te lamuresc mai bine. Adevarul are cam 1.2 milioane de unici pe zi. La 10 luni ar veni vreo 400 milioane de oameni, de 20 ori… Citește mai mult
statistica pe care am pus-o si care se poate vedea cu ochiul liber este pe perioada noiembrie-august. eu nu ma pricep, am scris ce vad acolo. el spune 189.000 in perioada asta, habar nu am cum contorizeaza.
Felicitari! Oricum e meritul tau! Imi face placere sa te citesc, mai ales dimineata la cafea! Abia astept sa vad ce mai scrii, iar cand se intampla sa nu publici ceva intr-o zi, iti simt lipsa, cafeaua e altfel! 🙂
fato,cu sau fara statistici …noi te iubim..ce dracu! nu se vede?
Oamenii se regasesc in ceea ce scrii tu si poate ei nu au curaj, inspiratie sau tarie ca sa astearna cuvintele in felul in care o faci tu. Se regasesc in tine,in scrisul tau… Pe mine ma faci mai curajoasa de cate ori te citesc… Ma regasesc in scrisul tau pe mine-mama, pe mine-tematoarea, pe mine cea care in liceu cochetam cu poezia, pe mine cea de 44 de ani… dar un adolescent undeva acolo in sufletul meu… Daca nu ne regaseam in ceea ce scrii tu nu revenem mereu si mereu in ” casa” ta,multumim ca ne primesti ca… Citește mai mult
ioooi, cu asta ai intors pe burta pe aia care nu pot trai de grija ta. stiu niste „doamne” care se zbat in mocirla internetului de 7-8 ani si nu ajuns la sfert din traficul tau, cum sa te inghita? ah, ce ma bucur cand mai vad ca si oamenii de calitate au succes, nu numai oligofrenii si oligofrenele plini de ura, manie, vulgaritate sau, mai rau, care scriu compuneri de clasa a 4 a. ai aici un om care iti tine pumnii.
you rock, girl! 🙂
Am fost prea succintă.
“Şi de ce să mă fi citit pe mine?”
Eşti aprigă, îndrăzneaţă, onestă până la refuz, sexy şi multe altele pe care le ştii tu bine. Dar între toate acestea eşti omenească şi laşi asta să se vadă ca pe o medalie, nu ca pe o ruşine.
fata mea draga, la mine! ah, bucurie!
Salut! Eu te-am descoperit intrand de la Printesa Ioana, care este un om tare misto si recomandarile ei tot cam pe-acolo. Am inceput sa citesc cu curiozitate si apoi cu sete si incantare. Mie imi place ca esti foarte vie si un OM deosebit. Apreciez ca desi ai avut foarte mult intuneric in viata ta, din cuvintele tale razbat multa lumina si bucati de frumos. Imi place ca ne provoci la gandit si simtit. Iubesc de mor felul in care ai ales sa fii parinte (am 2 fete 11 si 16) si de multe ori mi-ai confirmat lucruri pe care… Citește mai mult
multam din inima.
felicitari, faino! si multumesc ca esti asa cum esti si ne lasi si pe noi sa te admiram. e o incantare.
m-ai facut curioasa si te-am cautat acum, in 2018, in zelist-ul ala (habar n-aveam de el) si mare mi-a fost mirarea, ca nu te-am gasit printre primele 3-4 locuri. cine naiba scrie mai misto in Romania? nu eczista! pe 210 te-am gasit. ciudat. oricum, esti nambăr uan pentru mine. hehe, multumesc ca eczisti! 😀