fără categorie

paris și încă ceva

Nu am văzut niciodată Parisul. În urmă cu exact zece ani, văru-meu locuia la Paris cu familia și m-a invitat să merg la ei. Pe vremea aia mi-era teamă rău de avioane, așa că am vorbit cu prietena mea să mergem împreună. Ne-am luat bilete de avion cu vreo lună și ceva înainte, am vorbit cu mama să stea cu fetele, urma să stăm cinci zile la Paris, eram foarte bucuroasă. Apoi lucrurile s-au precipitat în viața mea, mi-am schimbat jobul, așa că nu am mai putut pleca în vacanță, nimeni nu te angajează și îți dă concediu imediat după, aveam un post cu răspundere, așa că am renunțat la plecare, era singura alegere posibilă atunci. Prietena mea a plecat singură, a văzut Parisul, eu am stat acasă și am muncit. M-am bucurat din suflet pentru ea. De atunci, am trecut cîteva ori prin Paris, de la un aeroport la altul, dar niciodată nu am și stat. Am zis că îl voi vedea cînd va veni vremea. Nu mi-am imaginat că vremea aia va fi o lansare. Și nici că voi scrie o carte care mă va purta prin atîtea locuri minunate. Joi zbor spre Paris, pentru ca vineri să [...]

De |2018-06-25T21:44:43+00:0025 iunie, 2018|Categorii: fără categorie|Etichete: , |2 Comentarii

poem cu pisică

În zile ca asta, mi-e limpede că nu voi mai putea scrie nimic bun, niciodată   Spune-mi minte netedă, spune-mi proastă. În zile ca asta, rămîne doar frica umorală, stătută, pestilentă, ca niște mațe de mîță zdrobită de-un zid.   Mi-e atît de frică tot timpul încît mi se topește carnea pe oase Iar oasele devin moi, gelatinoase. Spune-mi păpușă de cîrpă. Mi-e atît de frică tot timpul încît devin ghemul de blană pe care o pisică uriașă îl vomită convulsiv (așa cum vomita mîța profesoarei mele de dicție gogoloaie chiar acolo în sala cu pian în care, cu o agrafă între dinți, învățam să-l rostesc bine pe s) Frica mea e o pisică uriașă, înspăimântătoare în burta ei scurm cu gheare boante, tocite în burta ei mă ghemuiesc și tremur din burta ei mă scuipă afară cînd nici măcar ea nu mă mai poate îngădui. Spune-mi nimeni, spune-mi nimic. Frica mea e mîța moartă chiar de la popa la poartă, de pe zidul popii, acolo unde a aruncat-o tata în ziua aia cînd încă putea fi luată în căușul palmelor și încălzită. Nu trebuia să omori pisica, tata. Acum mi-e tot timpul frică. Pisica aia moartă nu s-a mai [...]

De |2018-07-20T11:29:31+00:003 iunie, 2018|Categorii: fără categorie|Etichete: , |3 Comentarii