umbletul

12

Azi voi fi pe drum iarăși. De data asta pînă la Gărîna, iar cînd se va termina festivalul de jazz, la Timișoara și la Socolari, unde am privilegiul să fiu invitată să îmi lansez cartea, alături de Ana, de minunata Elisabeth Ochsenfeld.

Mă gîndeam că anul ăsta am străbătut țara asta în lung și lat, am umblat fără răgaz, ah, și ce tare mi-a mai plăcut. De fapt, asta e una dintre părțile cele mai frumoase ale vieții mele de acum: umbletul. După o vreme, nicio distanță nu mai pare mare, te urci în mașină și pleci și ajungi și asta e tot. Nu te mai sperie că orașul în care trebuie să ajungi e la capătul celălalt al țării. Totul e să pornești înspre acolo.

În continuare nu îmi place să fac și să desfac bagaje. Am promis că o să ajung să îmi placă dacă o să mă plimb îndeajuns, poate nu e încă vremea și mă așteaptă și mai multe drumuri și mai îndepărtate. Căci, Doamne, ce îmi mai place să plec. Ce voluptăți nebănuite găsesc în a ajunge într-un loc unde nu am mai fost – așa cum e acum, la Gărîna, sau într-unul unde am mai fost și mi-a plăcut dar nu am apucat să îl văd cum trebuie – cum va fi Timișoara. Și cît de mult iubesc călătoria, la volan sau în dreapta, prăvălită pe o banchetă de tren cu o carte în mînă sau, fie, chiar și în cilindrul ăla metalic care te ridică la 10.000 de metri în aer.

E drept că nu am primit un job din ăsta, să călătoresc și să scriu, cum îmi doream și scriam aici, dar cumva sunt foarte aproape, mă duc în locuri unde sunt invitată și e tot aia și asta e o altă parte foarte mișto a vieții mele de acum.

Căci, da, sunt tot mai dependentă de a pleca. De a călători. De a explora locuri, de a îmi bucura retina și sufletul cu lumea asta frumoasă, plină de culori și forme și ființe felurite. Nu am alte dependențe, nu am nevoie de alcool, țigări sau droguri ca să scriu, însă am nevoie să plec, să ajung și apoi să mă întorc, să metabolizez și apoi să închei experiențele scriind despre ele. Și iubesc dependența asta a mea. Mă las să curg în fiecare experiență, respir fiecare loc, mă bucur dement.

Așadar, plec(ăm) iar. Ce bine, ce bine!

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

12 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Laura Driha
8 iulie 2015 09:30

Drum inspirat, om drag! Te-astept sa te întorci pe unde ai mai fost sau s-ajung eu pe unde te poarta pașii ca sa-mi mai povestești, prin viu grai ca si in scris, tot ce-ti rămâne in suflet, prin porii care absorb detalii minunate. Mi-a părut întotdeauna drumul mai important decât destinația si deși n-am călătorit prea mult pana acum, sper sa pot strânge in anii ce urmează suficiente destinații sa adorm mai bogata, mai visătoare! Mi-ai trezit iar dorul de umblat si abia reușisem sa-l potolesc resemnata ca intr-o zi, mai departe de serviciu si rate si alte probleme, o… Citește mai mult

Mihaela
Mihaela
8 iulie 2015 09:53

Călătorului ii şade bine cu drumul…Drum bun!:-)

Bookish
8 iulie 2015 16:41

Călătoriile sunt cea mai bună sursă de inspiraţie. Drum bun!

george
george
9 iulie 2015 03:18

Că nu ți-a plăcut articolul scris de Grigurcu, că ai considerat nedreaptă includerea numelui tău în lista pornoautoarelor întocmită de Alex Stefănescu, că te-ai revoltat ca un copil râzgâiat ce nu suportă sa fie admonestat ori contrazis pot să înțeleg.
Dar să accepți cu bucurie și să laik-uiești toate comentariile cretine ale admiratorilor tăi de kkt mi se pare foarte grețos. N-or fi Grigurcu și Stefănescu imaculați și puri, dar gasca aia care te înconjoară e de o prostie înfricoșătoare.
Eu dacă aș avea asemenea cititori ca ai tăi, aș plânge găleți de lacrimi.
Prst caracter ai, femeie.

ionela
ionela
9 iulie 2015 10:26
Reply to  george

Alo, alo, d-le George, uşor cu injuriile că acei “admiratori de kkt”, “ gaşca aia de o prostie înfricoşătoare”, cum ne numeşti, citim şi ce ai comentat tu, de altfel foarte “inteligent” ( Doamne Fereşte să-ți dea Petro like 😉 ) Că ai ceva personal cu Petronela, că te roade invidia că ea scrie şi scrie bine, că te macină că are admiratori care o fac să plângă doar de emoție şi bucurie, pot să înțeleg, dar că jigneşti nişte oameni pe care nu-i cunoşti, e peste puterea mea de înțelegere. Dacă ea are un caracter “prst” pentru că are… Citește mai mult

ionela
ionela
9 iulie 2015 10:32

Petro, felicită pentru noua “povestioară” şi sper să ajungi să te plimbi peste tot astfel încât să ți se umple ochii, sufletul si mintea de frumos. Frumos pe care să-l aşterni pe hârtie şi cândva să ne bucurăm şi noi de el.
Şi aşa cum e vorba aia: “Scriitorului îi şade bine cu drumul”, sau era călătorului??? 😉

Marius S.
Marius S.
9 iulie 2015 11:50

frate..esti tampit?!nu-ti place/convine, nu te bagi, ignori…”delete”-esti…..!..care-i baiul!?…numai cretini…!!

Mihaela
Mihaela
9 iulie 2015 17:14

Booon…deci sunt si „admirator de kkt” si „de o prostie infricosătoare”. Pai, domnu’ George, multumesc ca m-ati lamurit. Ar fi bine sa stati departe. Suntem contagiosi. Si mi-e sa nu luam si boala dvs. Ca suferiti tare, bag seama.

Angel
9 iulie 2015 23:36

Hei George, zbirule, tu, Petronela, de ce nu va intalniti privirile?

Care, cum intra pe teritoriul celuilalt si provoaca, cu frivolitate!
Aveti nevoie unul de celalalt?

Voi, cititori, ne punem ca George are toate elementele care il recomanda ca drept cel mai patimas cititor?…ce daca nu are aceleasi pareri! …eu zic ca suntem bine

George
George
28 iulie 2015 02:17

După faptă și răsplată.