tinerelul și „baba”

Mie îmi place tare cuplul prezidențial francez. Și nu pentru că și soțul meu e mai tînăr cu cîțiva ani decît mine, deși este (în genere a fost invers, pînă acum). Ci pentru că mi se pare o relație asumată, matură.

Firește, pentru noi, românii, obișnuiți să măturăm rahatul sub preș, e un șoc cultural că soția lui Emmanuel Macron e mai în vîrstă cu 25 de ani. Ne permitem să judecăm, să facem glume oribile despre cum îi plac mortăciunile, unii, mai psihanaliști de fel, decid că are mommy issues și de aia s-a însurat cu o femeie care poate să îi fi fost mamă etc.

Într-un modul de terapie de grup pe tema vulnerabilității, a fost nevoie să spunem un lucru pe care nu l-am mai spus nicicînd, nimănui, un secret bine îngropat. 90% dintre secretele devoalate în grup erau din zona sexualității. A fost una dintre conștientizările noastre: că stăm foarte rău la capitolul integrare a sexualității noastre. Eram un eșantion reprezentativ acolo, iar eu cred asta cu putere: că suntem niște neasumați, niște speriați, niște rușinați, niște ascunși cînd vine vorba de sexualitate. În primul rînd a noastră, iar asta se revarsă asupra restului.

Zicea cineva că se așteaptă ca un om care are destinele unei țări în mîini să fie, dacă nu perfect, cel puțin mai în limitele normalului pe care îl acceptă societatea. Oh, well, iată că la Trump există aceeași diferență în sens invers, dar asta e ok, fiindcă bărbatul e cel în vîrstă, iar asta vedem mereu, toți tipii bogați și bătrîni își iau neveste tinere, e un normal acceptat, ba chiar dezirabil, nu e așa? Nu îi bănuim de daddy issues, ci îi invidiem, uite, domne, la ăsta, ce norocos, ce bucată și-a tras!

Noi nu l-am fi votat niciodată pe Macron. În schimb, l-am votat pe Băsescu. Și pe Iliescu, mai multe mandate la rînd. De cînd Macron e în ochiul public românesc, am citit comentarii care m-au făcut să vreau să vomit.

Nu văd ce legătură au opțiunile sexuale/amoroase ale unui om cu capacitățile lui de a conduce o țară. Mai ales atunci cînd sunt asumate, la vedere. Cunosc un manager important, de multinațională, care este sex-addict. Omul a dus nu doar compania pe culmile succesului, ci și viața lui sexuală. Este un împătimit al cluburilor de swing, iar în afara lor seduce pe bandă rulantă femei, uneori cîteva pe zi. Firește, toate lucrurile astea sunt ținute strict secret, pentru public este un domn căsătorit cu doi copii, care își vede de treaba lui. Un alt manager, care a făcut dintr-o firmă mică o companie mare, este homosexual reprimat, stă pe Tinder-ul gay toată ziua, de asemenea căsătorit cu copii. Un al patron pe care îl cunosc, cu afacere care merge unsă, este însurat cu o femeie de vîrsta lui, dar are ca fetiș tipele foarte grase și mai în vîrstă, așa că e un cunoscut al stabilimentelor ilegale care vînd așa ceva, toate prostituatele supraponderale și purii îl cunosc. Businessurile merg strună, sunt niște manageri de succes.

Sigur, toate astea sunt lucruri ținute secret, sunt puțini cei care știu despre oamenii ăștia care le sunt opțiunile sexuale. Și e ok, atîta vreme cît mimează normalul.

Și vine Macron, însurat cu o tipă mai mare ca el cu două decenii jumate, și ne trezim mari psihanaliști și bullies, fiindcă în capul nostru mic, obișnuit cu minciuna pe care ne-o spun alții și ne-o spunem noi, nu încape așa ceva.  Deodată ne simțim superiori fraierului de Macron care umblă cu o babă, pe cînd noi suntem căsătoriți cu oameni de vîrsta noastră, poftim, ce rezolvați psihic suntem, bubele noastre nu sunt la vedere, părem fericiți cînd punem poze pe Insta și Feis?, părem, ar zice cineva că nu am mai făcut sex cu nevasta de doi ani?, nu ar zice, nici că ne plac curvele și le frecventăm des, nici că avem o amantă sau două, nici că ne plac minorele deși avem 50-60-70 de ani, nici că poate am violat vreo fetișcană cînd eram mai tineri și ea nu s-a dus, de rușine, să ne reclame (un procent uriaș de violuri nu au fost niciodată raportate), așa că nu știe nimeni, nici că bem și îi mai ardem una nevestei, nici, nici. Fiindcă nimic din toate astea nu e la vedere. Cum să nu ne revolte că Manu umblă cu o babă la vedere, se mai și mîndrește cu ea, revoltător!

Mie tocmai de asta îmi place cuplul Macron. Or fi și acolo niște issues, așa cum sunt în fiecare cuplu și alegere de cuplu pe care o cunosc sau am făcut-o eu însămi, nu e treaba mea, nu sunt psihoterapeutul lor. Însă mie mi se pare că transpiră sinceritate și o formă de iubire, de susținere, de parteneriat pe care noi nu prea îl vedem nicăieri. Și curaj și asumare. Și asta cred că ne sperie extra, suntem obișnuiți cu cuplul Băsescu-Udrea, pe nevastă nu am văzut-o mai deloc, cu Nina Iliescu, cu Mihaeladragosteamea. Suntem obișnuiți cu femei „la locul lor”, care să nu iasă în evidență prin nimic, maximum prin vulgaritate și vîrstă mică, dar toate astea sunt în niște tipare cunoscute, le putem face față.

Îmi place prima doamnă, mi se pare o femeie frumoasă și demnă. Și tînără. Mi-a plăcut tare și fotografia asta, care surprinde un gest de mare tandrețe, de asemenea în dezacord cu ce suntem obișnuiți noi. Și eu îi pup mîinile bărbatului meu, nu doar el pe ale mele. Fiindcă suntem egali și nu ne subordonăm unul celuilalt.

Visez la o vreme în care o să ne intereseze mai puțin alcovul altora și mai mult al nostru. Și aș pune pariu că cei mai vehemenți dintre cei care batjocoresc cuplul prezidențial nu sunt tocmai bine ei înșiși la capitolul femei/bărbați și sex.

LE: Pentru că cele mai multe comentarii vorbesc despre pedofilie, iată o info primită de la un cetățean francez:  Legea franceză prevede vârsta legală a actului sexual, care este de 15 ani. Vorbim de majoritate sexuală. Un adult nu se expune, deci, sancțiunii penale în cazul unui act sexual consimțit cu un minor de 15 ani împliniți. Desigur, coruperea minorului de 15 ani împliniți este supusă sanctiunii penale, dar nu vorbim de corupere în sensul agățatului ci de incitare la act sexual, pornografie infantilă sau prostituție. Desigur, un profesor se expune sancțiunii penale, dar doar în cazul în care actul sexual consimțit cu un minor de 15 ani împliniți chiar este dovedit, deorece se consideră că autoritatea sa de profesor poate induce consimțământul elevului în mod natural.