de prin cărțile mele

1.18 AM

Lumea e un loc fără sens. Existența însăși nu are niciun scop. Eu, cel puțin, nu am reușit să-l descopăr. Planeta asta e o măcelărie, un abator nesfîrșit. Te naști, te chinuiești o vreme, apoi mori. Nu înainte de a supraviețui morții cîtorva, nu înainte de te sfîșia neîntrerupt, nu înainte de te lăsa sfîșiat. Mori. Te naști ca să mori. Între timp, muncești mult, iubești puțin, te lupți mult. Cu tine, mai ales. Toate interacțiunile care contează ajung să te doară infinit. Te îndrăgostești, învestești pe altcineva cu putere de salvator, dar nimeni nu te poate salva de tine însuți. Nimeni. Nici măcar sau mai ales tu nu poți face asta. Vreau să mă sinucid în semn de protest pentru inutilitatea existenței. Pentru inutilitatea lumii ăsteia, pentru lipsa ei profundă de scop. Nu cunosc nici măcar un om fericit. Am o fantezie: stau întinsă în cada plină ochi de apă fierbinte. Tăișul lamei se reflectă în luciul apei. Înfig adînc; în încheietura mîinii se deschide floarea roșie a cărnii. Din mine se scurge lent, cald, lichidul care-mi ține în viață mașinăria căreia îi spunem trup. Sunt liniștită și împăcată. Nu mai doare nimic. Partea bună în tot căcatul ăsta [...]

De | 2017-08-14T14:38:08+00:00 22 iulie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |23 Comentarii

sindromul Stockholm (II) sau un doliu de aproape patruj de ani

Azi se împlinesc 18 ani de cînd a murit. L-am uitat. În sensul că sunt ani buni de cînd nu mă mai gîndesc acolo. Uneori mi se pare că totul s-a întîmplat într-o altă viață, complet, din care mai răzbat amintiri estompate, blurate. Dar moartea lui violentă, șocul, au rămas adînc înfipte în subconștient. Nu pierzi pe cineva în felul ăsta și apoi trăiești ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Te căptușești cu spaime, cu anxietăți, cu dureri care nu trec niciodată. Se ascund, dar nu dispar. Răbufnesc cînd te aștepți mai puțin, îți fac viața și mintea varză. Doliul e ceva atît de cumplit, mai ales la o asemenea vîrstă (aveam 22 de ani, el nu împlinise 24), mai ales în asemenea împrejurări (moarte violentă și fulgerătoare), încît e aproape imposibil de dus. Și totuși, se duce. Cum poate, fiecare. Și așa ajungi, 18 ani mai tîrziu, să ai senzația că nu ai trăit, ci ai visat toată întîmplarea aia oribilă care ți-a modificat esențial și definitiv ființa și existența. Dar trece. Chiar dacă e o durere ce pare a fi unică, pe care nu a mai trăit-o nicio ființă din lume înaintea ta și nu o [...]

De | 2017-10-12T00:04:55+00:00 17 iulie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |0 Comentarii

je suis printemps

E primăvară. Calendaristic, că afară ninge. În Bruxelles niște băieți cu centuri explozibile se autodetonează și omoară/rănesc zeci de oameni. E primăvară. Gastritele se inflamează, depresivii recad, cîte un mugur plesnește cu zgomot sec. Așa, griul devine verde. Fotosinteză, deh. Toți, absolut toți, suferim de astenie; ne salvează Snoop cu un check-in la Bogata. Je suis Paris, Je suis Bruxelles, Je ne suis pas humain. E primăvară. Putem fuma afară, de-acum. Putem semna petiții online. Putem schimba legi și guverne, dacă ne punem în minte. Pe noi nu ne putem schimba. Putem zbiera la luna nouă, putem urla la echinocțiu. Cînd ziua crește, inima se micșorează. Je suis Ankara, Je suis Istanbul. Astenia trece cu sucuri de legume proaspăt stoarse, cu spirulină, cu echinaceea și alte alimente minune, la fel ca și cancerul, nu e nevoie să cercetați, puteți să mă credeți pe cuvînt. Inima trece cu timpul. Timpul trece, oricum. Je suis printemps.     (foto: Dan Cristian Mihăilescu)

De | 2017-08-14T14:46:12+00:00 23 martie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |9 Comentarii

a treia iarnă

anunț:   întrețin pe timpul iernii bărbați fără serviciu și consistență preferabil indisponibili emoțional mă ofer să salvez exemplarele dependente de substanțe și stări eliberez necondiționat la primăvară și reparare rog seriozitate     *acest text face parte din volumul efectul pervers. 

De | 2017-10-12T00:30:30+00:00 4 martie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |6 Comentarii