de prin cărțile mele

o carte în care aș vrea să nu se regăsească nimeni,

dar în care, din păcate, se regăsesc mult prea mulți oameni. Primesc mesaje de la oameni care au citit-o deja și, deși știam că așa va fi, tot mă doare că se regăsesc în ea. Las cîteva mai jos, cu identitatea protejată, firește, și le mulțumesc că au avut încredere să îmi scrie, pentru mine e foarte important să știu ce sapă cartea în ei, dacă le place, cum o simt. Chiar mă gîndeam că va fi greu de vorbit public despre asta, parcă nu îți vine să pui pe facebook și să zici: eu m-am regăsit în cartea asta.   Acum, ca să spun din nou ceea ce ni s-a spus din școală încă de la Amintirile din copilărie a lui Creangă cînd învățătoarea ne corecta cînd ziceam că Ion Creangă merge la furat de cireșe, nu Ion Creangă merge, ci Nică, a nu se confunda autorul cu personajul niciodată, într-o carte de ficțiune. Așadar, nici Bogdana, terapeuta din carte, nici Alexa, nici Călin nu există în realitate. Sigur că toți căutăm corespondețe cu oameni reali, e firesc, însă e o păcăleală. Ele sunt personaje cu care am făcut ce am vrut eu, autorul. Fiindcă am această [...]

De |2018-02-09T21:28:51+00:002 noiembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |3 Comentarii

sindromul cuibului părăsit

  o femeie de aproape 40 de ani are o colecție impresionantă de sindroame pe care le adună-n cutia toracică ca pe comori   dăunăzi am citit despre sindromul cuibului părăsit am toate simptomele: casa mi-a devenit un deșert nesfîrșit de mărimea saharei ca să ajung de la baie în living îmi ia ore întregi camera fetelor a devenit camera fetei și apoi va fi doar o cameră-n plus iar sînii mi se umflă și încep să picure lapte ori de cîte ori văd poze cu bebeluși   (*acest poem face parte din efectul pervers, apărut în 2015 la editura Herg Benet)

De |2017-08-14T13:16:28+00:005 aprilie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |0 Comentarii

cenușă

*** Azi am auzit o discuție între îngrijitoare. Vorbeau despre mine, spuneau: săraca, moare aici singură, nu are pe nimeni. Și m-am gîndit o secundă cu milă la mine, ca și cum aș fi fost altcineva. Au dreptate: mor singură, tot așa cum am și trăit o bună bucată din viață. Apoi mi-am dat seama că nu mă mai apasă deloc singurătatea asta. Nu aș vrea să fie aici nimeni să mă privească cum mor. Să fie martori ai degradării mele. Să mă privească cum mă descompun, cum mor înainte de a fi murit de fapt. Nu aș fi vrut să mă vadă nimeni așa, cu scalpul gol, ras, cu fața și mîinile pătate, cu ochii înfundați în orbite, încercănată, galbenă. De ceva vreme am încetat și eu să mă mai privesc în oglindă. Am rugat fetele să o scoată pe cea de la baie. E straniu să intri într-o baie fără oglinzi.  Vreau să îmi amintesc de mine cum eram. Uneori mă gîndesc, cu frivolitate, că sunt norocoasă: eu nu voi îmbătrîni niciodată. Voi fi mereu tînără. Nimeni nu va avea vreo amintire cu mine bătrînă, voi fi mereu femeia care a murit prematur. Sau, pur și simplu, nimeni [...]

De |2017-08-14T13:18:27+00:0017 martie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|7 Comentarii

turism

sunt o vilegiaturistă dependentă de vacanțe și mări de zece ani mă duc singură acolo unde alții își fac luna de miere   în suduri nu mă știe niciun suflet niciun ochi sunt o vilegiaturistă singură, necunoscută și bronzată mănînc halloumi și beau vin și fumez și uneori reușesc să trec neobservată   mă pricep de minune să fiu vilegiaturistă: cînd e soare, stau întinsă pe șezlonguri și citesc cînd plouă, mă plimb pe străzi șiroind dar e bine, înot în apa caldă și nimeni nu-și dă seama că plîng   * poemul face parte din volumul efectul pervers, apărut în noiembrie 2015 la editura Herg Benet. (cartea, cu reducere, aici)

De |2017-08-14T14:37:37+00:0030 iulie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |0 Comentarii