de prin cărțile mele

autorul lunii ianuarie

Unul dintre cele mai faine lucruri care se pot întîmpla cuiva care scrie, poate cel mai fain, mi s-a întîmplat mie anul trecut. Am scris și publicat un roman care a devenit în timp record best-seller. Încă nu integrez eu bine cum s-a ajuns aici și ce înseamnă pentru mine asta, cu atît mai mult cu cît am asistat la discuții halucinante pe piața de carte din România, care este infimă. De pildă, la o dezbatere ținută de o editură mărișoară, cineva de acolo lansase ideea că dacă toți scriitorii din România, de toate genurile (cică ar fi mulți, de ordinul miilor), și-ar cumpăra reciproc cărțile, pe modelul: dacă mi-o cumperi tu mie, ți-o cumpăr și eu ție, tirajele nu ar mai fi de cîteva sute de cărți, ci de minimum 2000. Așadar, în contextul ăsta, număram zilele trecute că am semnat undeva spre 2500 de cărți anul trecut, cu tot cu ce am trimis eu, lansări și campania Libris. 2500 de cărți cu autograf au ajuns la voi (mai puțin vreo 20 de pachete pierdute de poștă, cu care am și acum coșmaruri, văd un maldăr de cărți la gunoi, îmi este imposibil să înțeleg unde se duc cărțile [...]

deșănțate de crăciun

În goana nebună după cadouri care de care mai (in)utile, vin și eu cu o propunere deșănțată, sub formă de reclamă deșănțată. Văzusem odată o selfpromovare marca Andrei Crăciun, m-am îngălbenit de rîs și invidie, suna așa: "Dacă această carte n-ajunge best-seller, apoi o să râdă toată posteritatea de domniile voastre, să nu spuneți că n-ați știut. Și cu posterioritatea o să râdă! Haideți să evităm o asemenea catastrofă, comandați câte trei, dați la rude, la nepoții obezi, la dușmani, la colegii de birou, la amante, la cine vreți voi, numai cumpărați, cumpărați, cumpărați. Așa și numai așa, volumele secund și terț, gata deja, vor vedea - o, zei! - blânda lumină a tiparului. Să facem din "Baricadele" o trilogie, să plângă Orbitorul în rafturi. Fiți, mă, oameni. " Noi suntem deja bestseller, (am zis noi, din respect pentru mine) ce va să zică asta în România, am vîndut mai mult decît cîteva sute de cărți (un calcul simplu arată că în România sunt 250.000 de cumpărători de carte, adică oameni care cumpără măcar o carte pe an, dar aici se numără și cei care cumpără manuale, fluturi, cărți tehnice, cărțile obligatorii la școală pentru copii, cînd nu le xeroxează, [...]

De |2018-02-09T21:16:54+00:0019 decembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |9 Comentarii

orbi, fragment

    — Ce trece prin tine acum, ce simți despre asta, cum te face să te simți?, o întreba mereu Bogdana. La început, dădea răspunsuri de analfabetism emoțional, fiindcă niciodată, nimeni nu o între­base așa ceva. Încet, ghidată de ea, începu să des­copere cum se simte atunci cînd vorbește despre un anume lucru, ce trece prin ea atunci cînd își amintește o scenă din căsnicia ei cu Călin sau din copilărie, iar scotocirea asta în emoțiile ei o ajuta mult să înțeleagă de ce luase deciziile pe care le luase. Fiindcă alegem emoțional, întotdeauna, îi explicase Bogdana, raționalul îl folosim doar ca să ne justificăm alegerile emoționale. Nimeni nu o întrebase vreodată ce trece prin ea, cum o face să se simtă o situație dată, iar acum i se părea că era cea mai importantă întrebare care i se pusese vreodată. Oamenii o întrebau ce faci din simplă complezență, fără să le pese cu adevă­rat, Călin o întreba același lucru cu scopul clar de a afla unde e și cu ce se ocupă în momentul ăla, dacă era bolnavă, mama ei o mai întreba cum se simte, dar tot așa, ca să afle dacă starea i se mai ameliorase. [...]

De |2018-08-30T11:16:21+00:0012 decembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|11 Comentarii

o carte care rănește

Așa a spus George Bondor la lansarea de la Iași despre Orbi, că e o carte care rănește. Recitind o parte dintre mesajele și e-mailurile primite de la oameni, îmi dau seama că are dreptate, e o carte care rănește. Nu mi-am propus să mîngîi pe nimeni pe cap, nici pe personaje, nici pe cititori, asta e drept. Iarăși e drept că nu mă așteptam la reacții așa de violente sau de viscerale, plîns, anxietate, senzație de vomă, aruncat cu cartea de pămînt. Și nici la celelalte, la conștientizări, la decizii de a intra în terapie sau a reintra în terapie șamd. Și nici să se vîndă așa din primele două săptămîni nu mă așteptam. Am semnat deja spre 700 de exemplare, o parte le-am trimis eu, pe celelalte le-am semnat pentru libris.ro care mă cheamă aproape zilnic să reînnoiesc stocul de autografe, nu am avut niciodată febră la degete cum am acum, însă sunt foarte bucuroasă de tot ce vine înspre mine din partea asta, de multele ore petrecute cu cititorii la lansări (la Bacău am stat cinci ore și jumătate împreună, de exemplu). Am stabilit și celelalte lansări care urmează, București, 23 noiembrie, la ora 18.00, la [...]

De |2017-11-19T14:14:02+00:0014 noiembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |7 Comentarii