Slider

ce mi-am dorit de ziua mea. și am primit.

Sunt atît de bucuroasă și vreau să împărtășesc: ieri, fetele au semnat contractul de închiriere și au plătit pînă în octombrie chiria unui apartament micuț, dar curat, într-o zonă destul de îndepărtată de centrul Bucureștiului, dar înverzită și liniștită.  Plus garanție și comision. Banii (8000 de lei toate cele descrise plus bani pentru mutare) i-am trimis Anei Barton, care s-a întîlnit cu ele. A fost o căutare febrilă, zi lumină, pe siteuri și cu agenții, nu știam că e atît de greu de găsit un apartament la un preț decent în București, în fiecare zi am sperat că aia va fi ziua, dar ne-a luat două săptămîni să reușim. Două săptămîni grele pentru ele, care nu au mîncat și nu au dormit în așteptarea marii schimbări. Le va mai lua încă două-trei zile să se mute cu totul, să își aducă lucrurile pe care le mai au din satul în care au stat pînă acum. Iată primele lor reacții: Urmează ca, după ce se mută, să facem niște investigații medicale, Ana va merge cu ele și pentru o altă opinie la un alt medic psihiatru, să vedem ce variantă de medicație e cea mai potrivită pentru fată. Are nevoie de [...]

De | 2018-06-05T14:42:26+00:00 21 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine, Slider|Etichete: , , |33 Comentarii

neagă realitatea. neagă-ți emoțiile. gîndește pozitiv!

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din terapia de grup a fost cum să interacționez cu oamenii fără să le bag pe gît adevărurile mele subiective sub formă de adevăr absolut și cum să nu mai proiectez nevoile, frustrările, plăcerile și neplăcerile mele asupra celorlalți. La bază, sunt lucruri atît de simple și de bun-simț încît am stat și m-am întrebat cum de nu m-am prins singură de ele, cum de a fost nevoie să mi se spună cu subiect și predicat cum să fac, cum de nu mi-am dat seama cît de lipsită de empatie și cu ce ușurință aș fi putut răni oamenii, cu cele mai bune intenții? Răspunsul este: am crescut într-o cultură a datului cu părerea, a crezutului despre, a opinatului pe marginea vieții celorlalți, a rîsului de alții, a mișto-urilor, așa că am făcut și eu ce am văzut în jur, de mică, fără să-mi pun multă vreme problema cît de în regulă era ce făceam. Cînd am ajuns la primele module de terapie de grup, am primit niște reguli de funcționare, despre care terapeuta ne-a zis că ar fi bine să le implementăm și în viața noastră cea de toate [...]

De | 2018-02-11T18:08:48+00:00 11 februarie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective, Slider|Etichete: , , |23 Comentarii

alegerea de a fi (ne)fericit

Pasămite azi e ziua fericirii și toți ar trebui să sărbătorim fiind sau prefăcîndu-ne că suntem fericiți. Dar nu asta facem zi de zi, cumva? Nu mimăm lipsa problemelor și fericirea față de ceilalți, dar mai ales față de noi înșine? Nu disimulăm cu fiecare fotografie postată de pe facebook și instagram, cu fiecare haștag ilăvmailaif, ilăvmaifemili, cu fiecare stare - simțindu-se binecuvîntat/ă, simțindu-se fericit/ă, simțindu-se în rai -, nu încercăm să (ne) convingem că totul e în regulă, că dacă punem poză de profil cu soțul și toți copiii (ne) vom păcăli că chiar suntem familia perfectă, vom strînge zeci de likeuri lucitoare, comentarii admirative, cît de frumoși sunteți împreună!, ce familie frumoasă!, familia perfectă! etc., iar asta ne va dezmierda orgoliul, ne va face să uităm pentru o secundă că bărbatul nu ne-a mai atins de patru luni sau ani, că pe soție o doare mereu capul, că toate discuțiile dintre noi se reduc la chestiuni administrative, că nu l-am uitat pe ex-ul, că o urîm încă pe fosta, că unul dintre noi țipă mereu, că altul bea, că unul deține controlul, că celălalt se lasă controlat, că el are amantă, că ea se iubește în secret pe Facebook [...]

De | 2017-08-14T13:17:41+00:00 20 martie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective, Slider|Etichete: , , , |22 Comentarii

cu mama, la terapie

Într-o perioadă în care lumea fierbe – și fierbe deja de ceva vreme – și se uită doar înspre ceea ce greșesc alții,  eu aleg să mă uit și mai adînc în mine și să văd unde anume greșesc eu, fiindcă cred cu tărie că nu poți schimba nimic în jur dacă tu nu știi cine ești, cine nu îți place că ești, dacă mereu cauți soluții în afara ta și tot acolo găsești și justificările. Și nu mă refer la proteste, la care particip și eu dintotdeauna, ci la un anume mod furios pe care îmi pare că îl detectez peste tot; oamenii defulează încontinuu, tot mai agresiv, parcă. Și nu e de mirare, suntem o națiune de refulați și reprimați, în multe aspecte ale vieților noastre. Am citit chiar azi un articol pe un site al unui terapeut despre copilul interior, se voia un exemplu personal grăitor, însă singura senzație pe care mi-a lăsat-o a fost că nu spune mai nimic, că se protejează cu măști mari, impenetrabile și că nu mă poate ajuta cu nimic o pseudo-experiență camuflată. Pentru că mai nimeni, nici măcar ăla care se presupune că știe cu ce se mănîncă, nu vine să [...]

De | 2017-10-11T23:37:58+00:00 9 februarie, 2017|Categorii: bucăți din mine, Slider|Etichete: , , |42 Comentarii