sfîrșitul nopții

La început au fost doar cîteva povestiri. Apoi am scris și altele. Mi-a plăcut să mă joc cu personajele, cu întîmplările. Să construiesc tipologii și psihologii. Frînturi de vieți. A ieșit o carte cu 19 povestiri și multe personaje, un mozaic colorat.

E o carte diferită de celelalte. Cînd îi căutam împreună cu editorul copertă, George a zis că el crede că fotografia asta e cea mai potrivită. Păi nu e o carte despre mine, de ce mi-aș pune mecla pe copertă? Fiindcă e fotografia mișto, a zis, dar na, el o făcuse. Editorul a crezut la fel. Că are atmosfera care trebuie. Cînd să-ți pui mecla pe copertă dacă nu atunci cînd cartea nu e autobiografică?, m-a întrebat. Așa că a rămas coperta asta – un instantaneu dintr-un început de noapte în Cefalu, Sicilia, din vacanța noastră despre care nu am apucat să scriu un rînd, ca să termin cartea. E o copertă frumoasă.

Mîine pleacă la tipar. Va ieși pentru Gaudeamus, o vom lansa la tîrg, în noiembrie.

E a patra carte și tot mă simt ca atunci cînd a ieșit prima. În weekend, manuscrisul a stat în mîinile Anei, la citit și redactat, iar eu am plîns jumătate de zi. La a patra carte, încă nu-mi vine să cred că public cărți.

Sau că mi se traduc și publică poezii în reviste literare și antologii afară.

Încă mi se pare că nimic din toate astea nu-i real.