Bunuțule,
Știu că atunci cînd eram mică îmi doream să dispară, pur și simplu. Că te rugam să faci ceva, să nu mai fie în preajmă-mi, să se oprească frica, să se oprească violența. Că nu m-ar fi deranjat nici să moară, dacă altă soluție nu ai fi găsit. Îmi amintesc cum te rugam să faci să nu mai fie, cum îți promiteam că am să fiu cuminte, că am să mă duc la biserică mereu și am să fac tot ce spune popa. Dar tu nu l-ai făcut să dispară, așa că am plecat eu. În schimb, l-ai făcut să dispară pe cel pe care îl iubeam și atunci nu am mai putut crede în tine deloc. Ce Dumnezeu strîmb ar înțelege lucrurile atît pe de-a-ndoaselea? Și te-am hulit și te-am negat și te-am repudiat. Știi cît greu mi-a luat să te pot vedea din nou.
Bătrîne,
A trecut vremea. Am acum aproape vîrsta tatălui meu de atunci. Și te rog iar: fă ceva să nu moară tata.
Nu știu cum socotești tu păcatele. Sau în ce ordine dai curs rugăciunilor mele. Uite, acum nouă ani, tata a făcut atacul ăla vascular cerebral într-un moment în care eu nu am putut interveni să-l ajut. Ai avut vreo legătură cu asta? Cînd m-am întors acasă, l-am găsit paralizat pe partea dreaptă, incapabil să mai vorbească sau să-și mai folosească mîna cu care m-a lovit și gura cu care m-a suduit. Și m-am simțit vinovată pentru asta. Dacă aș fi fost în preajmă, dacă aș fi știut că e în drum spre spital, dacă aș fi putut suna, tata nu ar fi fost unul dintre cazurile de bătaie de joc din spitalele românești, ar fi fost întreg acum. Și m-am tot gîndit că sigur ai avut ceva de-a face cu asta. Că ți-au ajuns rugăciunile mele de copilă la rînd prea tîrziu și tu nu te-ai mai uitat, nu ai mai făcut diferența. Pe bune acum, eram doar un copil, ce știam eu?
Auzi-mă acum, cînd pare că nu i-ai lăsat prea multe opțiuni. Orice am alege pentru el, că el nu poate să mai aleagă, e un drum înfundat. Și tare scurt, Bunuțule. Iar tata plînge în spital, mama-mare și ea pe patul de acasă de unde nu se mai poate ridica de atîtea luni, eu plîng acasă, să nu mă vadă, și nu dorm, și am toate coșmarurile astea cu el murind în operație din care mă trezesc transpirată și îngrozită. Și fiecare zi aduce o nouă complicație. Iar eu mă simt atît de neputincioasă.
Te rog, lasă-l să mai fie. Nu-l lăsa să moară pe tata. Încă nu am apucat să ne iertăm de tot.
Sa te auda Bunutul si sa fie asa cum doresti!
Oana
Zile triste si grele pentru tine,iar tu trebuie sa gasesti cumva in adancul tau, forta de a depasi tot ce te incearca………….doar cine a trecut prin asa ceva intelege…………dragostea celor dragi te va ajuta sa treci prin aceasta perioada gri si tulbure……………..ganduri bune si luminoase iti trimit
Ooo, vai !
Bunutul o sa faca cum stie el mai bine, iar tu roaga-L ca tata sa nu sufere, sa nu se chinuie.
Tu ceri zile, inca, pentru el. Dar daca, bolnav fiind, vor fi foarte greu de dus, de suportat?
Doamne-Doamne , te rog si eu, fii bun si iertator cu suferinta lor.
O imbratisare stransa de la mine !
Multa putere sa treceti peste toate.. Te imbratisez strans, draga mea.
Cineva mi-a spus ca El ne da,ce ne trebuie noua, nu chiar ceea ce cerem. Si ca le da in timpul Lui, si ca le da ca sa ne fie de folos..
Am incercat mult sa inteleg cum vine asta, am reusit insa numai atunci cand privind in spate am vazutsi am inteles tot drumul parcurs.
Insa cand inca sunt pe drum…de multe ori…
Pana la urma suntem niste rataciti incercand sa gasim rostul..
Sa iti dea putere, si ocrotire, asa il rog!
Și eu te rog, Doamne! Ajută – I Doamne, te rog din tot sufletul!
Buna Petronela, te admir enorm so devorez cu nesat cartile si blogul tau.povestea asta m a indemnat sa ti scriu, intrucat am trecut si eu printr o situatie aproape identica. In copilarie, ma rugam nopti intregi ca tata sa nu o mai bata pe mama si…sa nu mai fie…in urma cu 5 ani a murit…l am gasit o saptamana mai tarziu in casa de la tara unde se mutase (divortasera intre timp)…si l am gasit putrezit…ca o infectie in sine…si am plans…cu atata amar…ca n am apucat sa i spun ce mi apasa sufletul de atata amar de ani…ca il… Citește mai mult
Cere iertare tatalui si te vei elibera ….am avut si eu o experienta aproape la fel iar acum ma rog pentru el dimineata si seara . Iertarea e o eliberare.
Mama mea a fost o femeie extraordinara, nu m- bătut, m-a sustinut in toate. Dar a existat ceva intre noi pentru care ar fi trebuit sa-i cer iertare si ar fi vrut, probabil sa-mi ceara si ea, pentru ca o vedeam cum se chinuie si nu indrazneste sa înceapă ea discutia. Eu alergam in momentele acelea intre casa, unde plângeam si ma rugam sa mai trăiască di spital, unde o găseam pe ea frământându-se si încercând sa înceapă ea prima acea discutie. Nu am avut curajul nici una si ea a plecat. Neimpacata. Asa simt si cred si acum, desi… Citește mai mult
Psalmul 22 și 90 + Acatistul Bunei Vestiri, făcător de minuni. Sănătate tatălui si bunicutei și dacă ai nevoie de ceva inedit și poate la fel de binefăcător caută pe net pe Alina Albert, este profiler.
„If God had a name
What would it be?
And would you call it to his face?
If you were faced with him in all his glory…
What would you ask if you had just one question?
And yeah, yeah
God is great
And yeah, yeah
God is good
And yeah, yeah
Yeah, yeah, yeah
What if God was one of us?
Just a slob like one of us
Just a stranger on the bus…
Trying to make his way home”
Sursa: http://www.versuri.us/joan-osborne-one-of-us-versuri/
eu pe-al meu l-am iertat si inteles abia dupa ce s-a dus