toamna

toamna

De |2018-10-13T21:06:24+00:0028 septembrie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |2 Comentarii

aș vrea să te întîlnesc într-un oraș în care plouă mereu

pe străzi pustii și ude

cu felinare jumătate stinse și trotuare și ferestre murdare

 

aș vrea să te iubesc într-un oraș în care nu mai locuiește nimeni

în care toți oamenii au murit subit

fără păreri de rău

 

te-aș mîngîia pe tejghele de alimentara părăsite

printre vitrine sparte și conserve de pește

ți-aș arăta ploaia deasă și te-aș minți că ninge

și de aia ne e atît de frig

 

te-aș părăsi într-un oraș în care plouă încontinuu

cînd nedumeririle încetează să ridice din umeri

și cad, indiferente

ca merele putrede

în locul unde se termină bucuria și începe sfîșierea

 

*acest poem face parte din volumul efectul pervers

Despre autor:

Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

2 Comentarii

  1. romeo 28 septembrie 2015 at 12:14 - Răspunde

    „e timp și să înțelegi că tot cu vei rămîne vreodată e clipa de-acum

    și blîndețea” -Petronela, mi-am ingaduit sa te citez… Esti o mare poeta, poate una dintre cele mai mari pe care le-am avut noi, romanii, pana acum! Bucura-ne cu scriitura ta in continuare!!!

    • Petronela 28 septembrie 2015 at 12:21

      mulțumesc. dar cred că exagerați binișor. nu pot să nu mă bucur însă că vă atinge ce scriu.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: