poezia trecînd

poezia trecînd

De |2017-08-14T14:46:57+00:008 martie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |0 Comentarii

 

Angela Marinescu trece pe trotuar

(știu sigur că e ea deși n-am întîlnit-o niciodată)

se oprește în fața unei simigerii.  Privește vitrina, nu cumpără nimic,

trece mai departe. Pe cap are o șapcă neagră,

iar dedesubt, un șal mov care-i atîrnă fermecător

pe sub șapcă, pe umeri și pe spate

eu stau în mașină și o privesc. Îi privesc cearcănele de sub ochi, căutătura

pierdută, tristă,

fusta dantelată ce se ițește pe sub palton atunci cînd pășește.

Angela Marinescu trece pe trotuar

își face loc printre oameni, bolnavă și tristă

nimeni nu o privește, nimeni nu știe cine e. Nu îi zîmbește nimeni,

nu îi cere nimeni vreun autograf. Ea trece, tot trece, eu o privesc îndelung

aerul din jurul ei se face galben iar

mersul ei

abătut

și

solitar

printre oameni

indiferenți la poezie

e  poezie

 

 

 

 

Despre autor:

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: