Acasă2018-10-13T10:50:44+00:00

grădina de sticlă și niște miniaturi

Cît de mult mi-a plăcut Vara în care mama a avut ochii verzi am tot spus în diverse contexte, imediat după ce a apărut. Am tot recomandat-o, iar cînd a început să fie premiată, m-am bucurat din inimă, m-am temut că va fi trecută cu vederea. A meritat cu vîrf și îndesat toate nominalizările și premiile luate. E o carte foarte frumoasă, crudă și frumoasă, care amintește de o altă carte la fel de crudă și frumoasă, De ce fierbe copilul în mămăligă, a Aglayiei Veteranyi. Dacă nu le-ați citit pe niciuna încă, e musai. Știam de la Tatiana că scrie al doilea roman, pe care l-am așteptat cu sufletul la gură și cu teamă, recunosc, însă ea tot zicea că mai are de lucru, că nu e mulțumită etc. Apoi a apărut.   Am luat cu mine cartea într-un colț de rai unde am fost să lucrez vreme de trei zile și am citit-o dintr-o suflare, într-o grădină unde se auzeau doar greierii și foșnetul ierbii. Îmi era teamă de ea, știam deja că va fi o carte la fel de crudă precum Vara, însă mă înșelasem, este peste. Eu nu am fost niciodată la Chișinău. Pînă am [...]

poem cu pisică

În zile ca asta, mi-e limpede că nu voi mai putea scrie nimic bun, niciodată   Spune-mi minte netedă, spune-mi proastă. În zile ca asta, rămîne doar frica umorală, stătută, pestilentă, ca niște mațe de mîță zdrobită de-un zid.   Mi-e atît de frică tot timpul încît mi se topește carnea pe oase Iar oasele devin moi, gelatinoase. Spune-mi păpușă de cîrpă. Mi-e atît de frică tot timpul încît devin ghemul de blană pe care o pisică uriașă îl vomită convulsiv (așa cum vomita mîța profesoarei mele de dicție gogoloaie chiar acolo în sala cu pian în care, cu o agrafă între dinți, învățam să-l rostesc bine pe s) Frica mea e o pisică uriașă, înspăimântătoare în burta ei scurm cu gheare boante, tocite în burta ei mă ghemuiesc și tremur din burta ei mă scuipă afară cînd nici măcar ea nu mă mai poate îngădui. Spune-mi nimeni, spune-mi nimic. Frica mea e mîța moartă chiar de la popa la poartă, de pe zidul popii, acolo unde a aruncat-o tata în ziua aia cînd încă putea fi luată în căușul palmelor și încălzită. Nu trebuia să omori pisica, tata. Acum mi-e tot timpul frică. Pisica aia moartă nu s-a mai [...]

De |3 iunie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |3 Comentarii

spectacolul Orbi, în regia lui Chris Simion-Mercurian, la C’Art Fest

Știu că am ținut secret pînă acum, dar de acum nu se mai poate, căci în cîteva zile va fi făcut public programul integral al ediției a cincea a C’Art Fest, așa că iată: se pregătește spectacol de teatru după Orbi. Chris Simion- Mercurian pregătește, iar la festival vom avea primul spectacol lectură, mai exact repetiție cu public, o experiență extrem de interesantă pentru orice iubitor de teatru, mărturisesc că eu una nu am asistat niciodată la vreuna, nici măcar la prima mea piesă de teatru, Împreună, pe care am văzut-o direct din calculator pe scenă, la premieră. Vineri, 20 iulie, veți putea asista, în cadrul festivalului de la Cristian, la repetiția cu public a spectacolului Orbi. Cu Carla Teahă în rolul Bogdanei, terapeuta, Ilona Brezoianu în rolul Alexei și Vlad Logigan în rolul lui Călin, Cristi Iacob și Gabriela Iacob în rolurile vecinului și soției. Dramatizarea și regia sunt ale lui Chris, așa că habar nu am la ce să mă aștept, dar sunt precisă că va fi ce trebuie, așa cum sunt piesele puse de ea. Povestea a început încă din iarnă, cînd Chris mi-a zis că vrea să ridice spectacolul, o idee de-a ei și de-a colegilor [...]

De |31 mai, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |1 Comentariu

fîșii de rușine

Într-un top realizat de OMS în privința alcoolului consumat pe cap de locuitor, România ocupă locul 5 la nivel mondial, imediat după Rusia. Personal, nu am întîlnit pe nimeni pînă acum care să nu fi avut minimum un alcoolic în familie, bunicul, tata, unchiul, fratele, uneori chiar mama sau bunica. Un alcoolic nu rămîne niciodată singur într-o familie, arată statisticile și teoriile psihologice, el este urmat și de al doilea, și de al treilea, de obicei. De curînd, într-un grup cu multe femei, cineva a spus: nu suport bărbații care beau. În cor, i s-au alăturat alte zece, spunînd același lucru. Noi, femeile, nu suportăm bărbații care beau, fiindcă asta ne amintește de tata, de bunicul, de unchiul, de mama, ne amintește de abuz, de codependență. Despre dependenți vorbim peiorativ: bețivul ăla, alcoolicul ăla, ratatul ăla, distrusul ăla. Punem dispreț în ton. Punem superioritate. Mai rar, milă, care e un eufemism tot pentru superioritate. Nu știm și nici nu ne interesează lupta, greul, boala teribilă cu care se luptă dependentul. Nu ne explică nimeni ce boală îngrozitoare, pe viață, e dependența. Nu ne explică nimeni că e boală, măcar. Suntem convinși că dependentul bea fiindcă îi place, ar putea să [...]

De |29 mai, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |1 Comentariu

41. and counting.

Duminică, la lansarea de la Timișoara, în vreme ce răspundeam poate mai pe larg decît s-a așteptat cea care mi-a pus întrebarea: cînd ai știut că nevoie de ajutor, de terapie, de medicamente?, am avut o senzație super stranie că vorbesc despre altcineva, nu despre mine. Că nu se poate ca aia să fi fost viața mea. Că e imposibil să fi arătat așa. Și că era qvasi-imposibil să mă fi aflat acolo, zîmbind, povestind cu atîta lejeritate despre toate episoadele mele de depresie, care au început în clasa a șasea și au continuat toată viața, despre anxietate și atacuri violente de panică, despre toate tragediile din viața mea, despre cum era să mor de cîteva ori, despre pierderi și alegeri greșite. Că e qvasi-imposibil să fi rămas întreagă la cap. Și totuși. Iată-mă aici. La 41 de ani, pe cît de bine se poate să fie un om cu istoria mea. Nu m-am sinucis înainte de 35, cum eram convinsă cîndva. Ba dimpotrivă, sunt în cel mai bun loc în care am fost vreodată, adică în mine însămi. Nu am fost niciodată mai bine cu mine decît sunt acum, în ciuda faptului că nici azi viața mea nu e [...]

De |24 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine, opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |9 Comentarii

despre iubirea cea vindecătoare

  Am primit azi acest mesaj, după ce a fost publicat pe Pagina de psihologie un articol cu răspunsurile a trei cupluri, printre care ne aflam și noi, eu și soțul meu, la niște întrebări legate de iubire, puse de psihologul Gaspar Gyorgy. Articolul îți găsiți aici, dacă [...]

De |1 martie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |9 Comentarii

cei frumoși și cei buni & cîntec lin

Așa cum ziceam și zilele trecute, am rămas datoare să povestesc despre două cărți (între timp s-au făcut patru, dar o iau cătinel) citite și plăcute maxim luna asta. Cu scrisul lui Cristian Fulaș am făcut cunoștință anul trecut, cînd am citit Fîșii de rușine, romanul lui  despre care înțeleg [...]

mă dor strămoșii

Deși voiam să scriu despre două cărți de literatură pe care le-am citit în perioada asta (Cei frumoși și cei buni, Cristian Fulaș, și Cîntec lin, Leila Slimani), mai las un pic să dospească, fiindcă am simțit nevoia imperioasă, după ce am terminat Mă dor strămoșii, să scriu despre ea. [...]

De |20 februarie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |10 Comentarii

despre trupuri și suflete

Am venit de la Cinematecă, unde era cît pe aci să nu pot intra la film, așa de plină era sala. Și am dat play la piesa asta, pe repeat, cu impulsul, cu nevoia iminentă (the urge, cum ar spune englezul) de a scrie despre ultimele două filme văzute. Care [...]

De |14 februarie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |5 Comentarii

frumosul și greul, ediția UK

Zile lungi, grele și frumoase (uneori trebuie să fie mai întîi greu ca să fie frumos sau poate asta e doar una dintre credințele mele limitative) am trăit în săptămîna ce a trecut. De ieri sunt acasă și încă nu reușesc să mă dezmeticesc, sunt aproape catatonică, nu vreau să [...]

De |9 februarie, 2018|Categorii: bucăți din mine, lansări și alte evenimente|Etichete: , , , |11 Comentarii

cîte femei trebuie să mai moară?

Ieri, o femeie pe care o știam (ultima oară am vorbit cu ea în decembrie, însă lucruri superficiale, din păcate), a fost omorîtă de soț la parterul grădiniței pe care o conducea. Înjunghiată în inimă. Exista un ordin de protecție emis față de el, în urma unui incident absolut halucinant: [...]

De |27 ianuarie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |53 Comentarii

pororoca

Aseară târziu, l-am cărat iar pe bărbatu-meu la un film cu liniște, cum spune el, ironic binevoitor, filmelor românești, care, de altfel, îi plac mai mult decât ar părea din astfel de replici. Și am văzut cel mai mișto-tulburător film românesc de multă vreme încoace. Pororoca, de Constantin Popescu, un [...]

De |22 ianuarie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |5 Comentarii

necredincioasa Ayaan

Cînd mi-a fost recomandată Necredincioasa, numele m-a dus cu gîndul la vreo poveste de amor (pentru mine, titlurile pot exercita efect de atracție sau respingere imediată, însă de multe ori greșesc), dar aveam încredere în cel care a făcut recomandarea, așa că mi-am cumpărat cartea fără să citesc nimic despre [...]

De |21 ianuarie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |12 Comentarii

Orbi în Brașov, București, Londra și Dublin

E un început de an foarte aglomerat pentru mine, însă bucuria mea e atît de mare încît oboseala devine complet secundară. Niște magneziu și trece.  Am evenimente care se țin lanț, unele în țară, altele în afară,  zici că sunt vreo formație în turneu, nu altceva, așa că am zis [...]

De |17 ianuarie, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , , |1 Comentariu