muzeul inocenței

Cînd am ajuns pe Cucurkuma Cadessi, am intrat în altă lume. E foarte devreme, soarele se aține peste clădiri, pe stradă nu mișcă nimeni. După trei zile petrecute în gaura buricului Istanbulului, în piața Taksîm, în devălmășia de oameni, limbi, negustori și mușterii, îmi pare că aici nici nu e același oraș. Îmi revizuiesc gîndul înfiripat anterior că nu aș rezista nici o săptămînă în orașul ăsta. Megapolis, nu oraș. Cobor spre clădirea în care s-au întîlnit Kemal și Fusun,...
Aseară, tîrziu, am văzut în inboxul paginii mele următorul mesaj. L-am citit plîngînd. Am stat puțin de vorbă cu omul care mi-a scris, iar la final i-am cerut acceptul pentru a publica, anonim, acest mesaj tulburător. Cred că e important să cunoaștem poveștile și durerile din spatele etichetelor pe care le aplicăm cu atîta generozitate. Spunem sau scriem homosexual fără să ne dăm măcar seama că acela este un om exact ca și noi, cu dureri mai mari poate,...
Dacă tot m-am dus în Italia, mi-am luat și o carte care să-mi vorbească despre Italia: Iubire amară a Elenei Ferrante. Pe misterioasa autoare italiancă o descopeream exact anul trecut pe vremea asta, într-o vacanță în Grecia, cu Tetralogia napolitană, pe care am citit-o pe nerăsuflate. (Am scris despre ea aici.) Iubire amară, cartea ei de debut, explorează aceleași obsesii literare ale Elenei Ferrante: relația de ură-dragoste dintre mamă și fiică, decadentul Napoli, violența domestică, gelozia, destinul femeii italience în...
Apără copiii României, ni se urlă de pe bannere uriașe amplasate strategic în toate orașele. Ar fi rizibil, dacă mesajul nu ar fi unul de care copiii României ar avea nevoie în mod real. Doar că nu aperi copiii României dacă votezi da la referendum, asta e doar o altă manipulare grosolană care apelează la una dintre cele mai cumplite frici ale părintelui, frica irațională că odrasla e în mare pericol. Și doar tu îl poți salva dacă faci...
Trebuie că am ațipit, fiindcă mă trezesc în ciripiri vesele și cîntecele într-o limbă pe care nu o înțeleg deloc. Pe ecranele din avion se derulează un film animat cu personaje Lego care cîntă voios despre regulile de securitate în timpul zborului. Contrariant pentru mine, dar e antrenant, așa că mă uit la el, deși nu înțeleg nicio boabă. Urmăresc și versiunea în engleză, la fel de veselă, apoi adorm la loc. Mă trezește o stewardesă frumoasă, care îmi...
Am zis că aștept să mă întorc din vacanță să scriu despre asta, însă cumva mi se tot învîrtește în cap, așa că scriu acum, să mă eliberez. Sunt oameni care cred că trebuie să ieșim la vot la referendum ca să votăm invers decît homofobii, convinși fiind că va exista și o întrebare de genul: sunteți de acord ca și persoanele care au altă orientare sexuală (apropo, aici, în Italia unde mă aflu vremelnic, am auzit la radio la...
A fost o vreme, în cealaltă viață a mea pe care nu o trăiam, ci căreia îi supraviețuiam, cînd toamna număram recăderile. Cînd eram draga tuturor psihiatrilor. Cînd depresia se furișa, odată cu răcoarea zilelor, și se instala în mine ca la ea acasă, fiindcă asta și eram: acasă pentru ea. Cînd zilele care mi se așterneau în față după septembrie îmi păreau sumbre, triste, prăfuite, deja trăite, deja purtate, tocite și peticite. Cînd nu vedeam nicio geană de...

cărți necesare

Nu citisem pînă acum nici Copilul invizibil, deși o aveam pe listă, nici Cele cinci limbaje ale iubirii, că mi se părea că e prea mainstream. Le-am citit în weekendul acesta pe amîndouă și bine am făcut. Personal, citesc multă psihologie, m-a ajutat pînă acum să și teoretizez și așez bine în cap ceea ce înțelegeam empiric din terapie. De acum încolo voi citi cu toptanul, căci în mai puțin de o lună încep și facultatea de psihologie și școala...