Acasă 2017-11-18T19:36:06+00:00

CĂRȚILE MELE

crăciun fericit?

Crăciunul este, poate, cea mai grea dintre perioadele anului. Bate și Valentine’s day. Fiindcă nicicînd presiunea socială, familială, emoțională nu este atît de mare ca de Crăciun. Fericirea celorlalți, mai zgomotoasă și stridentă. Perfecțiunea lor, mai vie. Bunăstarea lor – mai evidentă.  Toți par să se descurce cu toate cele trebuincioase mai bine decît tine. Au bradul mai mare și mai strălucitor, cadouri mai frumoase și mai scumpe, treaba mai degrabă făcută, cozonacii mai pufoși și mai dulci, sarmalele mai bine învelite. Coafura, țoalele, bijuteriile potrivite. Pozele mai reușite. Pe Facebook apar tradiționalele fotografii de familie de Crăciun, cu ei trei sau patru îmbrăcați în haine roșii, pupîndu-se și pozînd în familia perfectă și obstinant fericită. Numai zilele astea am numărat eu vreo patru, despre care știam adevărul din spatele pozei: amantlîcuri descoperite recent, abuz, alcoolism, nefericire și control, în ordinea de pe tricouri. Nu am putut da un amărît de like minciunii frumos ambalate. Pot crede unei poze făcute instant, într-un moment în care și o relație altminteri nefericită are un moment de bine, însă nu pot valida o minciună cu premeditare. Am și întrebat pe cineva: de ce, dacă voi sunteți așa de rău, faceți pozele astea? Pentru [...]

De | 22 decembrie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |14 Comentarii

deșănțate de crăciun

În goana nebună după cadouri care de care mai (in)utile, vin și eu cu o propunere deșănțată, sub formă de reclamă deșănțată. Văzusem odată o selfpromovare marca Andrei Crăciun, m-am îngălbenit de rîs și invidie, suna așa: "Dacă această carte n-ajunge best-seller, apoi o să râdă toată posteritatea de domniile voastre, să nu spuneți că n-ați știut. Și cu posterioritatea o să râdă! Haideți să evităm o asemenea catastrofă, comandați câte trei, dați la rude, la nepoții obezi, la dușmani, la colegii de birou, la amante, la cine vreți voi, numai cumpărați, cumpărați, cumpărați. Așa și numai așa, volumele secund și terț, gata deja, vor vedea - o, zei! - blânda lumină a tiparului. Să facem din "Baricadele" o trilogie, să plângă Orbitorul în rafturi. Fiți, mă, oameni. " Noi suntem deja bestseller, (am zis noi, din respect pentru mine) ce va să zică asta în România, am vîndut mai mult decît cîteva sute de cărți (un calcul simplu arată că în România sunt 250.000 de cumpărători de carte, adică oameni care cumpără măcar o carte pe an, dar aici se numără și cei care cumpără manuale, fluturi, cărți tehnice, cărțile obligatorii la școală pentru copii, cînd nu le xeroxează, [...]

De | 19 decembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |9 Comentarii

orbi, fragment

Azi este ziua terapeutei mele, omul care mi-a fost alături pe drumul greu spre mine pe care am pășit acum cîțiva ani și care m-a făcut persoana nesuferită de azi care vede mereu dincolo de lucruri, de aparențe, care încearcă mereu să sondeze și să afle ce se află dincolo de măști, de lucrurile "întîmplătoare" pe care le spunem, facem, arătăm. De dragul ei, voi posta azi un fragment din Orbi pe blog. Mai ales că tot azi am aflat că a ieșit de la tipar noul tiraj, în scurt timp va ajunge în librăriile online și offline, o puteți precomanda de aici, cu transport gratuit. Ea este cea care m-a inspirat pentru personajul terapeutului din carte și ei îi datorez tot ce știu despre mine azi, dar și tot ce știu pentru a fi putut construi scene credibile din terapie, eu nefiind psiholog. ***   — Ce trece prin tine acum, ce simți despre asta, cum te face să te simți?, o întreba mereu Bogdana. La început, dădea răspunsuri de analfabetism emoțional, fiindcă niciodată, nimeni nu o între­base așa ceva. Încet, ghidată de ea, începu să des­copere cum se simte atunci cînd vorbește despre un anume lucru, ce trece [...]

De | 12 decembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|11 Comentarii

pe apă

M-am întors de trei zile, dar încă visez că sunt pe vas. Plus legănatul pe care încă-l simt, dar nu e barca, sunt eu care mă opun unui tangaj imaginar de-acum, e corpul meu care încă nu s-a obișnuit cu uscatul și staticul. Visez mai ales zona centrală a vasului, cu lifturile de sticlă și interiorul albastru de sticlă, scările de sticlă, balustrada de sticlă. De sticlă m-am simțit și eu, zile de-a rîndul. În fiecare seară, cînd vasul pleca din port, mă așezam cu pescărușii pe punte și așteptam să se desprindă și să alunece în marea cînd albastru-smarald, cînd albastru-cerneală, cînd albastru-negru, dacă era deja tîrziu. Din Barcelona am plecat după șapte, portul și orașul sclipeau în mii de luminițe, pe punte se auzea iar vocea lui Bocelli, ca de fiecare dată, și, deși nu îmi place deloc Bocelli, tot mi-a dat o lacrimă în colțul ochiului privind înapoi, spre uscat, iar apoi în jos, spre apa adîncă, luminată. Noaptea, vasul aluneca peste marea cînd netedă, cînd înfuriată, nepăsător, uriaș, iar eu mă holbam în întuneric, încercînd să ghicesc unde-s marginile apei ce părea nemărginită. Unii nu se puteau apropia de balustradă, mă sperie marea noaptea, ziceau, eu [...]

De | 4 decembrie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |3 Comentarii

ce autori români am citit anul ăsta

Aud tot mai multă lume că citește autori români și tare mă bucur. Eu însămi citesc mult români contemporani, încerc să țin pasul cu aproape tot ce se scrie. M-am gîndit, așadar, să las aici o listă cu ce am citit și mi-a plăcut anul ăsta, doar autori în viață, poate vă inspiră ceva. La tîrg vor apărea noi titluri, abia aștept să-mi mai iau cîte ceva ce nu am încă. Mai jos, în ordinea în care mi le amintesc cu memoria mea prăfuită, sunt cărțile pe care le-am citit în ultimul an (unele ieșite în 2016-2017, altele nu neapărat), și mi-au și plăcut mult sau foarte mult. Ce am citit și nu mi-a plăcut nu se va regăsi, căci înseamnă că nu aș recomanda. Chiar, sunt curioasă, cîte titluri s-au adunat, acum o să văd și eu. Solenoid, Mircea Cărtărescu, roman Pelinul negru, Ioana Nicolaie, roman Extraconjugal, Mihai Radu, roman Inocenții, Ioana Pîrvulescu, roman Înalt este numele tău, Ioana Bradea, roman Sînii verzi, Florin Iaru, proză scurtă Pereți subțiri, Ana Maria Sandu, roman (poate fi citit și ca proză scurtă) Copilăria lui Kaspar Hauser, Alexandru-Bogdan Stănescu, roman (poate fi citit și ca proză scurtă) Fîșii de rușine, Cristian Fulaș, [...]

De | 20 noiembrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: |8 Comentarii