optișpe

astăzi Dragoș ar fi împlinit 38 de ani. anul ăsta, pe 17 iulie au trecut 15 ani de la moartea lui. o altă viață. o realitate paralelă, cumva.

azi m-am trezit întrebîndu-mă cum m-aș fi trezit dacă un plop nu i-ar fi retezat lui Dragoș viața acum 15 ani jumate. ne-am fi căsătorit, pe 21 august, adică o lună după fatidica zi? am fi avut al doilea copil, și dacă da, cum ar fi fost el?

l-aș fi iubit cu la fel de multă ardoare, m-ar fi chinuit cu la fel de multă nepăsare? fight-urile noastre, intelectuale sau nu, ar fi fost la fel de violente? ar fi adunat după el cîrduri de prieteni cărora le-aș fi gătit cu tot atîta bucurie, am fi transformat livingul în cinematecă seară de seară? am fi citit la fel de mult, aceleași cărți, am fi ascultat aceeași muzică? m-ar fi înșelat la fel, l-aș fi iertat cu dor și durere, posedată, obsedată de el?

am fi avut o casă frumoasă, cu livadă, casa pe care ne-o lăsase moștenire bunicul lui, înduioșat de teribilismul dragostelor noastre de tinerețe. am fi condus boem mașini mic-burgheze. l-aș fi urît și iubit în fiecare dimineață, deopotrivă. la camera de zi am fi avut perdele lila închis, iar pe pereți pozele de epocă ale bunicilor lui. în curte ar fi lătrat Spic, care nu ar mai fi avut de ce să se înfometeze pînă la moarte. am fi avut o colecție imensă de dvd-uri originale, cu toate filmele „noastre”, lîngă plasma de 107 , cu surround. nu aș fi știut ce înseamnă atacul de panică și nici doliul. hainele mele ar fi fost toate colorate. nu aș fi cunoscut bărbați emasculați care să îmi sape în suflet ca groparii.

dacă aș fi murit eu acum 15 ani, m-ar fi uitat pînă acum?

fiica noastră m-a întrebat de multe ori cum ar fi fost dacă tatăl ei nu ar fi murit. nu am știut ce spune.

poza din header e de acum 18 ani fix, la 18 ani fix, de 18 noiembrie, ziua răposatului.
dacă aș putea să vorbesc cu fata asta, ce i-aș spune oare?

fata care scria poezii în cap. despre el, mai ales. poeziile astea, de care nu îmi e rușine.

poem de la aproape 19 ani

carevasăzică mă faci tîmpit, pe mine care știu tot, tu-l în dumnezei pe mă-sa că nu te mai lasă în pace, a venit iar să-ți fută liniștea, de parcă cineva în casa asta e obligat să-ți înghită ție mutrele alea

îmi pare rău, tata, te înșeli

sunt atît de obosită și nici chef să mă cert nu am, ai idee cîte ore am avut astăzi, și cum a trebuit să zîmbesc la fiecare, cum am rînjit 45 de minute, rînd pe rînd

disdedimineață pînă și z. a recunoscut că nu m-ar vrea de amantă

zice: bărbaților le place inocența, le plac fetele care simt admirație pentru ei, nu au nevoie de iubite care să îi complexeze și indispună

eram în autobuzul patru și soarele lingea geamul ca pe-o oglindă și eu mă priveam

de acolo mă vedeam frumoasă și-mi zîmbeam, îmi exersam privirea de ingenuă și apoi mai erau și rollingii la radio, au băgat muzică în autobuzele astea noi, nu mă mai plictisesc cînd mă duc la serviciu

apoi m-a întrebat ce chiloți port

de ce i-or fi interesînd, tată, pe bărbați modelul chiloților mei?

apoi a coborît și eu am privit fiecare chip rămas

polineziano

așa-mi zice sebi, bărbatul monicăi, colega mea

monica e gravidă și eu l-am văzut pe sebi cu alta, urîtă, se pupau și i-am zis

polineziano, zice, cu tine aș fi înșelat-o pe moni, cu ochii fix pe colierul meu cu sfîrcuri maro, de lemn

și john la fel

polineziano, tu ești frumoasă sau deșteaptă?

iar eu, tata, sunt doar singură

și hai să încheiem subiectul cu dragoș. de cîte ori să îți zic că totul și nimic are legătură cu el?

poem de la 21 de ani ( înainte de accident)

retina își îneacă amarul

eu stau și aștept să sune celularul

și tu să-mi spui suav și englezit

hai hani-bani, și apoi mai repezit

uispering intu mai iăr:

i will be in grenadier

iau tușul și rujul

fondetenu și gelul

la masa ta se discută despre boris vian. și greenaway. și dali. impropriu zis se discută. discuți. stai comod, sorbind felin din berea blondă etalînd păreri intelectuale și privind prin sticla paharului cum universul se curbează sub greutatea opiniilor tale. pachetul de marlboro levitează cu adulație în jurul tău, sfîrșindu-se de amor pentru plămînii tăi savanți. fotoliul îți sodomizează lin fesele, iar masa, pînă și afurisita de masă s-a încleștat de coatele tale de bărbat dăștept și fatal. iar chelnerița, care, fie vorba-ntre noi, e o curvă, se fîțîie enervant de colo pînă colo, înnebunită de felul cum tragi din țigară. eu urc către masa ta, fardată, pensată, distrată, clătinîndu-mă pe scările ce se masturbează frenetic. îmi așez formele de mamă și atît pe scaunul rămas cu gura căscată și tac.

de fapt, privesc către tine, da ești așa de a dracului de sus că mă dor ochii de încordare, tu deșteptule, superiorule, frumosule, virilule, perversule, genialule, tu și împuțitele tale de arte vizuale, și tarantino și besson, și greenaway și baudrillard și kierkegaard

hai, mai apleacă-te asupra fecundității mele

inundă-mă, scufundă-mă, afundă-mă,

și spune-mi, hai spune-mi că ai chent help it

doar iubindu-te, adorînd unghiile de la picioarele tale superioare și gleznele tale geniale și sexul tău unic voi fi fericită

eu, cea aleasă, cea binecuvîntată să te fi avut, să-ți fi purtat odrasla, să-ți cresc odrasla fără un crîcnet, să te fi atins, să te fi lins

gîgă. timpul tău s-a scurs ca nimic

obidită, aș vrea să te scuip, dar în loc, mă ridic

maioul mi-e plin de lapte-colostru

coborînd de la tine

kierkegaard îmi pare oribil și monstru