opinii și adevăruri subiective

tinerelul și „baba”

Mie îmi place tare cuplul prezidențial francez. Și nu pentru că și soțul meu e mai tînăr cu cîțiva ani decît mine, deși este (în genere a fost invers, pînă acum). Ci pentru că mi se pare o relație asumată, matură. Firește, pentru noi, românii, obișnuiți să măturăm rahatul sub preș, e un șoc cultural că soția lui Emmanuel Macron e mai în vîrstă cu 25 de ani. Ne permitem să judecăm, să facem glume oribile despre cum îi plac mortăciunile, unii, mai psihanaliști de fel, decid că are mommy issues și de aia s-a însurat cu o femeie care poate să îi fi fost mamă etc. Într-un modul de terapie de grup pe tema vulnerabilității, a fost nevoie să spunem un lucru pe care nu l-am mai spus nicicînd, nimănui, un secret bine îngropat. 90% dintre secretele devoalate în grup erau din zona sexualității. A fost una dintre conștientizările noastre: că stăm foarte rău la capitolul integrare a sexualității noastre. Eram un eșantion reprezentativ acolo, iar eu cred asta cu putere: că suntem niște neasumați, niște speriați, niște rușinați, niște ascunși cînd vine vorba de sexualitate. În primul rînd a noastră, iar asta se revarsă asupra restului. Zicea cineva [...]

De | 2017-08-14T12:51:56+00:00 8 mai, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|120 Comentarii

voia și nevoia

Mi-e tot mai greu să viețuiesc printre oameni inconștienți. Mi-e tot mai greu să mă abțin să încerc să le explic că au nevoie să se caute, să se cunoască, să se înțeleagă. Fiindcă nu e treaba mea. Și totuși. Dacă aș fi dictator, aș obliga pe toată lumea să meargă la terapie. La început s-ar duce de silă și nevoie, probabil, ar opune mii de rezistențe (eu, care m-am dus de nevoie și bunăvoie și ce ditai rezistențele am avut), dar într-un final ar simți beneficiile. Îmi spunea odată iubitul unei cititoare, argentinian de origine și personaj de-al lui Saramago, a cărui mamă era nu doar prietenă cu Saramago ci și psihiatru că, în Argentina, în orașele mari cel puțin, oamenii merg la terapeut ca la medicul de familie. Într-o astfel de lume aș vrea să trăiesc. E atîta agresivitate și neîmpăcare peste tot unde mă uit și mă tot trezesc explicînd și încercînd să trec de aparențe, de scuturi, de temeri, ca să ajung la vulnerabilități, să le arăt oamenilor că toți suntem la fel, pe toți ne doare, să nu mai arunce cu pietre, să se oprească puțin și să se gîndească. Însă cei mai mulți sunt [...]

De | 2017-08-14T13:11:10+00:00 19 aprilie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |40 Comentarii

alegerea de a fi (ne)fericit

Pasămite azi e ziua fericirii și toți ar trebui să sărbătorim fiind sau prefăcîndu-ne că suntem fericiți. Dar nu asta facem zi de zi, cumva? Nu mimăm lipsa problemelor și fericirea față de ceilalți, dar mai ales față de noi înșine? Nu disimulăm cu fiecare fotografie postată de pe facebook și instagram, cu fiecare haștag ilăvmailaif, ilăvmaifemili, cu fiecare stare - simțindu-se binecuvîntat/ă, simțindu-se fericit/ă, simțindu-se în rai -, nu încercăm să (ne) convingem că totul e în regulă, că dacă punem poză de profil cu soțul și toți copiii (ne) vom păcăli că chiar suntem familia perfectă, vom strînge zeci de likeuri lucitoare, comentarii admirative, cît de frumoși sunteți împreună!, ce familie frumoasă!, familia perfectă! etc., iar asta ne va dezmierda orgoliul, ne va face să uităm pentru o secundă că bărbatul nu ne-a mai atins de patru luni sau ani, că pe soție o doare mereu capul, că toate discuțiile dintre noi se reduc la chestiuni administrative, că nu l-am uitat pe ex-ul, că o urîm încă pe fosta, că unul dintre noi țipă mereu, că altul bea, că unul deține controlul, că celălalt se lasă controlat, că el are amantă, că ea se iubește în secret pe Facebook [...]

De | 2017-08-14T13:17:41+00:00 20 martie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective, Slider|Etichete: , , , |17 Comentarii

cea mai bună carte

Carevasăzică Sfîrșitul nopții a cîștigat concursul propus de bookaholic, cea mai bună carte a anului 2016. Nu am sperat sau crezut că se va întîmpla asta, pentru mine era deja un premiu faptul că se afla pe lista de cărți propuse, căci anul acesta cei de la bookaholic nu au mai pus laolaltă toate cărțile care au fost publicate în 2016, ci au făcut propria selecție. Și, repet, însuși faptul că am fost selectată era un premiu în sine. Așa că, în afară de faptul că am distribuit o dată linkul către concurs și apoi am uitat de el, nu mi-am bătut capul. Ieri, cînd am ieșit de la terapia de grup, unde nu mă ating de telefon, m-am trezit felicitată, tăguită, urîtă și iarăși felicitată și a fost un șoc măricel premiul ăsta. Fie-mea aia mică a rîs de mine, cum ești șocată mama, tu oriunde participi mereu cîștigi și mi-am dat seama că nu e prima oară că sfîrșesc cîștigînd ceva important pentru mine în acel moment, însă niciodată nu cred că se va întîmpla asta. Și da, e un premiu important pentru mine. Însemnează că există niște oameni, acolo, pe care i-am atins cu scrisul meu. Și [...]